27,087 matches
-
poți vedea de pe locul "mortului", cum se spune. O lume întreagă, cinematografică, fragmentară se lasă privită și furată. Repede, în goana mașinii, înregistrezi case, ferestre, flori, copii aproape goi și murdari, bețivi, fîntîni, culori, voci, cai, căpițe de fîn, multă liniște pe ulițe la ceas de duminică, fete frumoase, deal, vale, deal, vale, blîndețea verde-galbenă a pășunilor, cîrciumi kitchoase la margine de șosea, curiozități, prejudecăți, singurătăți. La fel de repede te zăresc și toate acestea pe tine. Ce rămîne dincolo de grăbitele ocheade? Nimic
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
bărbată-miu și-a pus palma-n cur și a plecat pe lumea ailaltă..." Cu greu i se poate opri solilocviul. Cu greu înțelege că nu e nimeni de la gaze. Pleacă pe alee, spre casă, bombănind în continuare. Este, iarăși, liniște. Nu pentru multă vreme. Dintr-o grădină superbă, în trepte, se văd niște maci uriași, cu tijă enormă și cu o floare neobișnuită. Solemnitatea lor este întreținută de o femeie nobilă în vîrstă. Macii o ocrotesc. Îi mai văd doar
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
aceste rînduri sub stare de șoc. Și, ca să nu se vadă emoția, mă refugiez în istorie literară. Șt. Aug. Doinaș aparține de mult istoriei literaturii române. De aici înainte, exclusiv. Poate fi, așadar, privit prin această prismă, cu seninătate și liniște. Moartea ne dă tuturor acest drept. A debutat, ca poet, în anii războiului, dar nu și-a putut vedea primele poezii strînse în volum. Intitulat splendid Alfabet poetic, volumul lui de debut a primit în 1947 premiul Cenaclului "E. Lovinescu
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
mult de două sau trei sute de participanți. Astăzi sunt peste o mie, dintre care șase sau șapte sunt tobe, iar patru sute sunt bombos (tobe mari). În Vinerea Mare, pe la prânz, mulțimea se adună în Piața Mare, în fața bisericii. Cu toții așteaptă în liniște absolută, cu toba prinsă în bandulieră. Dacă vreunul nerăbdător începe cumva să bată, îl opresc cu toții, imediat. La douăsprezece fix, o dată cu primul dangăt de clopot, un bubuit asurzitor, aidoma unui tunet cumplit, cade și zdrobește satul cu o forță copleșitoare
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
clar problema atitudinii în fața existenței. Nepoata este singura care pare să-și asume, cu curaj, existența. D.F.: Cu cât omul înaintează în vârstă, cu atât este mai confruntat cu amintiri mai îndepărtate și acest curaj vine cu vârsta și cu liniștea sufletească pe care o ai mai târziu în viață, când ești într-un fel detașat de problemele de zi cu zi, familie, serviciu. În Japonia există un fel de ceremonie religioasă, zanghie, te duci la templul budist și meditezi îndelung
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
unui roman de o simplitate rece. Este un roman cu miză exclusivă pe poveste. Pe scurt, Hajime, personajul narator, se îndrăgostește la începutul adolescenței de Shimamoto, o ființă singuratică și stranie pe care o revede după mai mulți ani, când liniștea burgheză a căminului îi devine insuportabilă. Chinul erotic culminează într-o singură noapte de dragoste, după care dispăruta Shimamoto îl aruncă iar în disperarea propriei mediocrități. Irepresibila forță a dorinței, cursul invariabil al timpului și banalelor experiențe umane, sentimentul totalei
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
Își deschidea și-și închidea mâinile, în pragul ușii, iar apoi se întoarse parcă rușinată, privindu-și cu coada ochiului părinții; îi privea cu coada ochiului și zâmbea. Fără surpriză, aproape ca o confirmare, Mario cumpăni în noaptea aceea fragilitatea liniștii Deliei, greutatea persistentă a dublei morți. Rolo, mă rog, să zicem; Héctor însă era culmea, crăpătura care distruge o oglindă. Din imaginea Deliei rămâneau maniile delicate, mânuirea esențelor și supunerea animalelor, contactul ei cu lucruri simple și tainice, apropierea fluturilor
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
interesante. Am rămas mai cu seamă legat de Franța, de Italia, de Spania și de Grecia. Și de Anglia, într-o măsură oarecare. - În ultimii ani, v-ați retras la Fălticeni. - Mă aflu acum într-o epocă de relâche, de liniște, chiar dacă lucrez încă, în special desenând. Am revenit la Fălticeni, pentru că aici sunt locurile în care m-am născut și care mi-au imprimat tot ceea ce aveam să devin mai târziu. M-am gândit că întotdeauna e bine să ne
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
se ducea (era ieftin, “cu 60 de lei mîncai de...”), în vreme ce blînda Maria Ganea, care-și pierduse părinții în copilărie, și-a dus liniștit viața, “adăugînd ceva la continuitatea neamului” “de frunte” din care se trage. La fel cum în liniștea cărților și a muzicii s-a refugiat, la Sinaia, și doctorul Rene Adrian Stroescu, botezat Tocalon pentru că la tăierea moțului și-a ales de pe masa de daruri un toc de scris. A fost fericit; spre deosebire de el, Ioana Stîngă, țața Ioana
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
pagini”, care la rândul lui, desigur și el speriat, l-a rugat pe I.B. să citească capodopera în vederea publicării. “... m-am consultat cu oamenii din redacție”, spune I.B. (nu e rău...), și astfel șase pagini ale revistei Cuvântul au adus liniștea în sufletul tuturor românilor în privința schimbării la față a romanului românesc. „Editura EST, care va publica în toamnă acest roman de debut, ne-a comunicat, scrie dl I.B., că în varianta editorială a textului nu va opera nici un fel de
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
-
multă treabă de făcut, am stat pe îndelete și m-am gîndit la ea, la firele despre care aminteam. Mi-am acordat răgazul să le privesc, să le observ, să mă bucur de ceea ce știam dar și de ce descopeream în liniște și pace, într-o zi sfîntă. O sărbătoream astfel, în curtea mea, cu un pahar de bere rece și bună, în vreme ce fiica ei o invitase, în tete-a-tete, în intimitatea emoționantă a legăturii lor de sînge, la o cîrciumioară cochetă. Ele
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
cât să se scuture moartea/ care mă trage în toate părțile.// Deșertul e linia care-mi desparte/ cerul de pământ.” Din Palimpsest, doar trei din cele opt versuri sunt importante: „Acum nopțile sunt mai lungi decât zilele./ Îmi număr în liniște stelele./ Vâslesc pe apa dintre două gânduri.” Transcriu în continuare, cu foarte mici amendări, cu atente propuneri de îmbunătățire a topicii ș.a., câteva din poemele lăsate la redacție. Adaug totodată mulțumiri pentru florile-soarelui aduse în dar, pentru aura lor de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
timp, ca o stranie intuiție a viitorului său, Andrei își definea condiția sa de nomad, solitar în fața miracolului teatrului. Salvator. Pe Andrei Șerban l-am urmărit în ’90 dintr-un perfect anonimat, din condiția străinului, a intrusului. Treceam drumul, părăseam liniștea cărților și a bibliotecii extraordinare de la Litere și intram într-o forfotă teribilă, vis-à-vis, la Teatrul Național București. Revenirea lui Andrei Șerban mi se părea providențială. Ca și revoluția, ca tot ce se întîmpla. Fabulos mi se părea spectacolul "fețelor
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
Cartea nu are nerv, nu se rețin piese pentru că nu există o marcă personală bine conturată. Uneori efectul de dramatism e ratat lamentabil: "cu ochii închiși i se aude respirația hâ hă hâ hă / ultima filă punct punct și brusc... liniște / hâ hă hâ hă întuneric / respirația ta respirația mea respiră respirăm / hâ hă hâ hă e super e fantastic e minunat e grozav / să poți respira ( celui ce moare singur) ÎmpărȚind cu volumul lui Vasile Gârneț, Câmpia Borges, Premiul Uniunii
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
poezie a cărei tematică, al cărui conținut necesită multă pricepere pentru a o mai putea livra cititorului de astăzi. Într-o recenzie din revista basarabeană Semn, nr. 1-2 / 2002, ni se spune că autoarea este "o poetă a purității, a liniștii și a singurătății". Așa o fi, dar à quoi bon? Atâția poeți scriu despre increat, angoasă, stări contradictorii, moarte, purificare, încât unul în plus chiar nu mai înseamnă nimic. Felul în care o face este însă totul. Cum Editura Semne
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
mai este mult până ce jocul acesta cu frica și încercarea de a o metamorfoza în ceva bun, și care nu e, după cum m-am lămurit între timp, aparținător unei nevinovate trufii, jocul acesta va lua sfârșit. Și dacă nu neapărat liniștea, măcar împăcarea, transfigurarea faptelor înfloritoare, poezia și toate celelalte încrengături minore ale scrisului, mă vor lăsa, ori le voi părăsi eu, ca să mă reocupe în altă dimensiune, ca pe un arbore prăbușit mușuroaiele frenetice, ciupercile, campanulele... Mă comport aberant, cu
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
a unei disponibilități mirabile care probează astfel că supraviețuiește: "o pasăre fără penet,/ goală pușcă/ precum inima unei femei/ pe care încă nu îndrăznești/ să o atingi" (un animal care plînge). Ori: "apa din aer/ în mici cercuri se sparge/ liniștea de dinaintea țipătului/ noului născut" (ibidem). Ori: "apa are pielea atît de subțire ca pentru palmipede" (a vorbi. chiar clipa de dinainte). Calofilia se introduce aci prin valența sa ludică, avangardistă. Dar punctul vizionar cel mai avansat al "miradorului" lui Vasile
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
poartă mare pentru minciună. Dar adevărul, ca și minciuna nu sunt decât simple ipoteze care operează în modul cel mai optim pe calea undelor. Atît în cazul cuvintelor, cât și al sunetelor. Despre cuvinte, Blaga spunea că sunt răni ale liniștii, iar în legătură cu sunetele muzicii, Cioran afirma că reprezintă o nebunie a tăcerii. Sătul de atâtea răni și mânat de nebunii inocente, un grup de desant al Radiodifuziunii în frunte cu Mihaela Doboș, au purces acum mai bine de șase ani
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
poreclit apoi George Enescu (cu acea veselie cu care numai noi românii știm să împărțim porecle). Ca la orice naștere durerea și privațiunea, ce stau ferm în fața creației, au fost mai demne decât retragerea strategică spre locurile în care sălășluiesc liniștea și solitudinea. Iar cei ce au trudit la această naștere au dat dovadă, desigur, de curaj și iscusință, aflând cele mai bune ieșiri din varii alternative, care de care mai riscante. Au pariat pe o posibilitate și nu au ales
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
comune: cel ce vorbește despre pungile de sub ochi, "boala mizerabilă" ori "petele roșii de pe spate" face apel la acel gest ocrotitor, ca într-o pietà, o coborâre de pe cruce fără de cruce, reeditată în ambianța cotidiană, a unei râvnite "după-amieze de liniște": "nu cu asta vin lângă mâinile tale/ nu de asta ai tu nevoie/ nici eu/ dacă poți cu mâinile tale/ să mă ridici/ dacă poți eu te rog/ să mă ridici cum poți". Pe aceeași coardă sună și un îndepărtat
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
pe copiii noștri. Înțeleg, în vreme ce îi spun că ar fi trebuit să tac, blegul de mine, deși poate n-aș fi reușit să aud sau să-i dau vreo importanță, o prostie, la urma urmei. Le ascult, pentru o clipă, liniștea, le verific țesuturile în căutarea celei mai mici asperități, dar totul este inutil, din fericire, iar Marta îmi anunță repede următoarea sa expediție, o încântătoare gânganie, a cărei irupție îmi produce un sincer entuziasm: cum mai sare dintr-un colț
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
și asemănarea clasei politice. Nu toți dorm în front, așa cum au făcut cluburile de opoziție ( că partide nu le pot spune), fericite că le-a dat și lor Năstase o ciozvârtă de miel pe care s-o poate clefăi în liniște, în săptămânile de rapaos pascalo-muncitoresc. Există deja o pătură de oameni, tineri, firește, ce nu vor înghiți la nesfârșit gogoașele râncede ale pesedismului. Pentru a-și atinge scopurile, care sunt cu totul altele decât o viață a alternanțelor de sărbătoare
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
criticii nu sunt buni profeți. Pot spune doar atât: postmodernismul a trecut deja (din păcate înainte de a-și da capodoperele), trăim în post-postmodernism, iar criticul de care vorbești se pregătește să le întâmpine pe toate nu cu resemnare, dar cu liniște...
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Lumina șerpuiește pe râu. Pe povârniș alte case veghează boii albi ai cascadei. O toamnă cu ceată de grauri care ține zorile în șah. Oamenii se mișcă rigid în teatrul de lumină al lămpilor. Lăsați-i să-și simtă în liniște aripile ascunse și energia lui Dumnezeu învăluită în întuneric. Allegro Cânt Haydn după o zi neagră și simt căldura simplă în mâini. Clapele vor. Ciocănele blânde bat. Rezonanța verde, vivace și calmă. Rezonanța spune că există libertate, că există cineva
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
să mai pot scoate o vorbă. O țineam de mână pe bunica, în timp ce ea, prin lornion, fixa de aproape, cu luare aminte, chipul bărbatului cu inelul. Paznicul sas se retrăsese cuviincios în cadrul unei ferestre și ne lăsase să contemplăm în liniște. Nu înainte de a ne fi spus suma în dolari pe care un milionar american o oferise muzeului pentru micul tablou al lui Van Eyck. Tăceam toți trei în sala mare, cu dușumeaua ceruită, alunecoasă, așa cum se cuvine să se tacă
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]