528 matches
-
Masterandul Își Întinse brațele În sus, căutând să ajungă cu degetele până-n tavan, unde se afla Înșurubată, În loc de bec, o cioară. Oliver scoase mai Întâi un cârârit, Încercând să se ridice În aer. Picioarele Îi prinseseră Între timp rădăcini pe linoleum, țintuindu-l de podea... Creștetul său acoperit cu pene de un galben roșiatic tindea să se Înalțe spre tavan, În timp ce tălpile, Înfigându-se În linoleum, Își Împânziră miile de rădăcini În cimentul rece, străbătînd planșeul și atârnând În camera vecină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un cârârit, Încercând să se ridice În aer. Picioarele Îi prinseseră Între timp rădăcini pe linoleum, țintuindu-l de podea... Creștetul său acoperit cu pene de un galben roșiatic tindea să se Înalțe spre tavan, În timp ce tălpile, Înfigându-se În linoleum, Își Împânziră miile de rădăcini În cimentul rece, străbătînd planșeul și atârnând În camera vecină, unde se afla salonul rezervat ființelor de sex opus. Oliver stătu Înțepenit așa de dimineața până seara și de seara până-n dimineața următoare, meditând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ventuză și-l apucă de ciotul ce i se Învârtoșase, fără voie, În prohab... Oliver se cutremură de groază. Încercă să țipe, dar limba parcă i se lipise strâns de cerul gurii. Dădu să fugă, dar picioarele Îi Înțepeniseră pe linoleum. Stătu așa, cu chipul palid și ochii căscați În gol, simțind cum din vene i se scurge toată vlaga. Și asta n-a fost tot. Căci În urma femeii-girafă a venit femeia-capră, care, după ce l-a curățat de frunze, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
inginerul Edward Satanovski, care, pocnind din două degete, transformă frunzele aruncate de Oliver Într-un careu de ași, după care, făcând o piruetă În fața femeii-ușă, dispăru În salonul vecin... Stând țeapăn ca un stâlp În mijlocul camerei, cu tălpile Înfipte În linoleum și aripile sprijinite de tavan, masterandul răsucea În minte toată această Întâmplare, fără să poată Înțelege cum s-a putut produce o astfel de metamorfoză, care a transformat fața unei femei atrăgătoare Într-un coșmar... Viața Oliviei, de care, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
anihilându-le voința și aducându-i la același numitor. Acum ei resimțeau victoria lui Oliver ca pe propria lor victorie. Nu era de mirare că, În camera vecină, prestația lui fu răsplătită cu aplauze și zgârieturi În tencuială și pe linoleum. Oamenii-degete și oamenii-unghii se simțeau solidari cu Oliver. Ca și oamenii-gât, de altfel, care strigau: Ura! Nu același lucru se putea spune despre oamenii-mâini sau oamenii-picior, care percepeau lupta lui Oliver ca pe o ofensă. Nemulțumirea lor și-o exprimau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zarurile Însărcinate cu sămânța sa. Nici Satanovski, nici omul-locomotivă, nici celelalte creaturi nu observară pe moment nimic. Și totuși zarurile se Înmulțeau. Dinlăuntrul fiecăruia, pe nevăzute, apăreau rostogolindu-se zaruri mai mari și mai mici, Împrăștiindu-se sub masă, pe linoleum și sub pat. Era ca și cum Înlăuntrul cuburilor de os ar fi pătruns o creatură nevăzută, venită din neant, de pe o planetă necunoscută, numită Hazard, care și-ar fi depus ouăle acolo și acum, la sorocul potrivit, din interiorul fiecărui zar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe niște piciorușe iuți, o serie de progenituri pătate pe burtă, pe spate și pe părțile laterale cu puncte numerotate de la unu la șase, dispuse Într-o ordine simetrică, plăcută la Înfățișare. Pe măsură ce se Împrăștia pe jos, scurgându-se pe linoleum, mulțimea de zaruri lua o configurație ciudată, ce-i amintea lui Oliver de Calea Lactee, dar și de alte căi, mai mult sau mai puțin deschise simțurilor, a căror singură menire era să ducă omul la pierzanie. Calea Lactee umplea patul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
indiferentă și medicul se liniști. Nu, omul adormit pe un maldăr de bagaje nu era Oliver, ci un necunoscut. De altfel, masterandul Lawrence, Întorcându-se În toiul nopții În salon, făcuse jurământul nemișcării. Picioarele Îi prinseseră rădăcini, Întinzându-se sub linoleum, ramurile Își desfăcuseră frunzișul În aer. Pe creștet, penele și creasta căpătaseră consistența pietrei dure. Oliver privea undeva În gol, cu un ochi ațintit Înăuntru și altul În afară, În el și dincolo de el. Nici un mușchi de pe fața sa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
degete de sfetnici și Încoronate țeste.” Instinctiv, medicul privi În jos: nicăieri nu se vedea nici urmă de pulbere. Iarba care năpădise pe moment trenul dispăruse și ea fără urmă. Compartimentele păreau murdare și pustii. La picioarele sale se așterne linoleumul de o culoare nedefinită, presărat de mucuri de țigări și urme de flegmă. Și totuși, praful exista și el: erau doar fire infime ce se roteau În aer... Firele se amestecau cu murdăria, cu fumul pe care-l inhala În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
plutește pe șosea În urma autobuzului care s-a auzit trecând cu câteva secunde mai Înainte. Un cearșaf aproximativ curat a găsit destul de ușor, Însă senzația de murdărie generalizată din cameră l-a făcut să se strâmbe. La picioarele lui, pe linoleumul slinos, se mai află câteva zeci de cearșafuri murdare, toate cu ștampila L.M.F. aplicată cu tuș violet sau negru pe câte un colț sau chiar În mijloc. Această cameră, deși are În ea un pat, un dulap metalic și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puturosule, să-ți cumpere bătrânii tăi atâtea lucruri? Nu prea, zice băiatul, și Grințu devine dintr-o dată al fel de violent ca În momentul În care a deschis ușa: — Dreepți! Cei cinci stau În poziția ordonată, cu tălpile goale pe linoleumul murdar și zâmbesc În clipa În care Grințu apucă pătura de pe cel de al șaselea pat și o trage deoparte dintr-o singură mișcare. Pe pat, sub pătură, nu se află un om, ci mai multe haine și bagaje așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nelegați la șireturi și mișcați târșâit pe ciment, uși trântite, dulapuri metalice deschise cu zgomot, strigăte, câte unul de a noua trecând și spunând bună dimineața „Salut, salut!“ Doi bătându-se pentru un teu de metal cu care se spală linoleumul. Grințu intrând Între ei și despărțindu-i cu două palme seci după ceafă fiecăruia. „Mișcă, mișcă!“ Busturi goale În fața chiuvetelor pline cu apă până În buză. „Nu vezi, mă, că-i Înfundată? De ce te speli aici?“ „Păi, nu mai e loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și spălați scările! Când ați terminat, mă chemați!“ Impuls suplimentar cu piciorul În fund ultimului care iese pe ușă. „Ia uite-i, mă, și p’ăștia! Păi, ce, bă, vă credeți acasă la voi?“ Un chiștoc de țigară strivit pe linoleum lângă ușa unui dulap metalic. „Cine a fumat, bă, aici? Dacă vă prind, v-o bag pe gât, să știți!“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog, poate a adus-o cineva lipită pe talpă.“ „Daa, lipită de talpă, Măndele, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
doi care se grăbesc să termine de făcut curat. Au aranjat Între timp toate cearșafurile cu ștampila L.M.F. Într-un singur teanc sub masă, au spălat ceștile, chiuveta și au Încercat să spele și geamurile. Au măturat și au spălat linoleumul. — Pătura aia de pe pat ați scuturat-o? — Da, tov pedagog! — E, atunci cărați-vă, da’ să nu vă mai prind că... - și se oprește pentru că deja a uitat ce anume i-a surprins făcând. Băieții pleacă. Grințu se proptește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
are voie să miște. Căpitanul le administrează o morală scurtă, stabilește o pedeapsă, apoi rostește o serie de comenzi care pot sta la baza unui gag simplu. Pe loc repaus! Toți duc piciorul stâng la talpa goală În față pe linoleumul rece. Aranjați-vă ținuta! Toți Își pun la loc În șliț ce stătuse până atunci afară. Drepți! Toți iau poziția de drepți, dar unele șlițuri ar trebui din nou aranjate. La revedere! Să trăiți, tovarășe căpitan! În urma lui se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sorbind cafea sau vin din cești de plastic. Danny parcă în față și intră, iar ciorchinele se destrămă ca să-l lase să treacă. Înăuntru era ca într-o peșteră: scaune pliante dispuse în șiruri inegale, mucuri de țigară punctând un linoleum jupuit, fotografii din Downbeat și Metronome lipite pe pereți cu scotch - jumătate tipi albi, jumătate negri, de parcă managementul încerca să impună un echilibru jazzistic. Peretele din stânga susținea o poliță încastrată, cu fișete pline cu dosare dincolo de ea, iar o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
împroșcând cu roșu printre dinți și desenând modele mici pe tapetul ieftin, cu flori. Patru pereți plini: floricele, bastonașe și o formă ce părea o literă W complicată. Sânge năclăind un covor din iută, sânge coagulându-se în băltoace pe linoleum, sânge îmbibând o canapea deșelată de culoare deschisă, sânge ce stropise un vraf de ziare de lângă o masă pe care se aflau un reșou, o cratiță cu mâner lung și o conservă de supă. Mult prea mult sânge ca să provină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Scoase aparatul de fotografiat Rolleiflex și trase câteva cadre de ansamblu și câteva prim-planuri ale formelor conturate cu sânge. Răzui, etichetă și puse în eprubete eșantioane cu sânge din cadă, de pe scaun și de pe canapea, de pe perete, covor și linoleum. Luă mostre de fibre textile din cele trei seturi de haine și notă pe etichete marca lor. Se lăsă înserarea. Danny nu aprinse luminile. Lucră cu un pix-lanternă ținut între dinți. Încercă să depisteze eventualele amprente, irosind multe role și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care urma să fie interogat astăzi. Fost amant al lui Claire De Haven. Pășiră spre verandă pe aleea presărată cu jucării. Mal se uită prin sita de la ușa camerei de zi, de o perfecțiune prefabricată: mobilă de plastic, podea de linoleum, tapet roz, cu steluțe. Dinăuntru se auzeau chicotele copiilor. Dudley îi făcu cu ochiul și sună la sonerie. În fața ușii apăru un bărbat înalt și neras, flancat de o fetiță și un băiețel. Dudley zâmbi. Îl privi pe micuț cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl trase deoparte, apoi afară, pe coridor. Strigătele de „Danny!” se auziră dublate de ecou. Green se intercală între scaun și monstru, zicând „Nu, Harry, nu!”, de parcă ar fi certat un câine monstruos și neascultător. Danny scurma cu nasul prin linoleum, printre mucuri de țigări. Auzi „Du-l pe Considine în camera de gardă”, apoi fu ridicat cu scaun cu tot. Boxerul se duse în spatele lui, desfăcându-i cătușele. Thad Green ridică pistolul de calibrul 45 de pe masă. Danny se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ușă și se șterse la ochi, ca să alunge înțepătura de la whiskey. Dincolo de ușă se auziră un țipăt și o împușcătură. Mal ieși primul, cu pistolul în mână. Altă împușcătură. Buzz fugi după umbra lui Mal. Un coridor mirositor, acoperit cu linoleum. Două siluete ce se luptau pe jos, la vreo șapte metri de el. Mal ochi, susținând cu o mână brațul cu pistolul. Un negru apăru de după colț și încercă să-l oprească. Mal îl împușcă de două ori. Omul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
constipat, și în gură îmi mai persista încă un gust metalic de stronțiu dat prin ceară... În scurt timp am observat că mă umflu cam doi centimetri pe oră... și mi-e o foame de înnebunesc! Am mâncat chiuveta și linoleumul. Am cerut un cuțit și, până s-ajung să tai din gratii, l-am înghițit pe nerăsuflate. Și foile astea lăsate pentru declarație îmi fac cu ochiul! Am dat cu pumnul în perete și o gaură s-a căscat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
încăperea aceea în amănunt, am descoperit că era surprinzător de lipsită de orice strălucire. Deși exista posibilitatea ca decoratorul să fi folosit pereții de un galben lucios, specific instituțiilor de stat, într-un sens ironic cu tușe postmoderne. Și, desigur, linoleumul era din nou la modă. Deși dalele pardoselii arătau de parc-ar fi fost acolo de la începutul timpului. Am aruncat o privire rapidă celor de la masă. Erau în jur de douăzeci de „clienți“. Dintre care numai vreo cinci erau femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că momentul în care Helen ar fi deschis dulapul și ar fi descoperit că-i dispăruseră toate hainele ar fi fost de-a dreptul hilar. în timp ce mă izbeam de zidurile cu varul sărit, chinuindu-mă să urc treptele îmbrăcate în linoleum, mi-am blestemat ghinionul care făcuse ca vizita mea să coincidă cu perioada în care Cloisters era redecorat. — Când se va termina redecorarea? am urlat către Billings, sperând că răspunsul lui o să fie „Curând“. în schimb, el n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ridicat spunând: — Cred c-ar cam trebui să strâng pe-aici. Nu pot să-i dezamăgesc pe băieți. Ușor nedumerită, am aruncat o privire în jur. Ceilalți pacienți strângeau farfuriile și le puneau pe un cărucior. Unul din ei gâdila linoleumul cu o mătură. De ce fac ei toate astea? m-am întrebat nelămurită. Cum de Cloisters nu are o întreagă echipă de lachei care să se ocupe de curățenie? Și, care să ne pună și masa? Oare pacienții fac toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]