197 matches
-
Adânc descumpănit, porni spre puntea de comandă. Mai toți ceilalți se aflau deja acolo. După vreun minut sosi și Morton, împreună cu căpitanul Leeth. Ședința începu. Vizibil enervat, Morton se plimba de colo până colo prin fața oamenilor. Părul lui, de obicei lins, era ciufulit. Paloarea feței îi accentuă și mai mult bărbia agresivă, proeminentă. Oprindu-se din mers, spuse, cu o voce gravă, aproape stridentă: - Pentru a ne încredința că planul nostru a fost bine pus la punct, îi rog pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nișele ferestrelor. Aerul era îngroșat de aburul care se ridica din ceaiurile de fructe, de fumul de tutun și de diverse soiuri de iarbă. Într-un colț zări un băiat aplecat sârguincios asupra unei chitare, o claie de păr negru, lins acoperindu-i chipul. În fața lui, având și ea o chitară în mâini, stătea o fată cu capul ras în întregime, purtând un tricou alb, foarte larg și pantaloni scurți până la genunchi, care, în ciuda eforturilor sale eroice, nu-și putea ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
schimba coafura și culoarea părului, așa că, după un timp, În Încercarea lor de a urmări modificările psihicului ei, doctorii au Început să țină un grafic al coafurilor ei. Păr scurt, de lungime medie, foarte lung și, o dată, complet ras; tapat, lins, permanent și Împletit; dat cu tone de fixativ, gel, ceară sau cremă de păr; Împodobit cu tot felul de accesorii de la agrafe la pietre prețioase și panglici; fie că era vorba de păr tuns scurt În stil punk, fixat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
făcea pielea feței și mai oacheșă. Eram deosebit de mândru de părul meu des și negru, pe care-l aranjam după moda romanilor din Cividale: scurt și încrețit cu fierul cald. Din pricina necazurilor prin care trecusem revenise la cum era înainte, lins și drept, așa că am încercat să fac inele șuvițele încă ude. Mi-am pus un brâu de in, încălțările cele bune, singura tunică de mătase ce-mi mai rămăsese, puțin tocită, și centura cu margini și găici de aramă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la pensie Într‑o vilă de pe Coasta Dalmată. Corpul lui avea o față solidă, Îngrijită - capul și burta asortându‑se cu o față impresionantă, lătăreață, cu un nas scurt, și de o paloare de parcă‑și ținea respirația. Își pieptăna părul lins, spre spate. Purta o redingotă. Îl făcea pe Ravelstein să simtă, cu plăcere, că are de‑a face cu un om civilizat. Mă Întreba uneori: - Ce impresie Îți face ție Kurbanski? - Știu eu, e un gentleman franco‑sârb care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
decât media și că nimicurile îl plictiseau repede. Câteva minute mai târziu, când se auzi zgomotul ușilor, am crezut că era Fisher care se întoarce. În schimb, intră Tabitha, în pas săltăreț, radiind de entuziasm, cu părul său negru și lins încadrându-i atât de mătăsos chipul încât se vedea că e proaspăt spălat. Speram, pentru binele ei, că nu era în onoarea repetiției. —Salutare! spuse ea melodios, trântindu-și geanta lângă ușă. Toate bune, Matthew? Îi făcu cu mâna. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dacă nu se mănâncă, nu te interesează... Așa-i că am dreptate? Deodată rămase tăcut. Apa lipise cearșaful de trupul Piei și lăsa să se întrevadă vârful sfârcurilor, linia trupului și a sexului. Părul îi aluneca pe spate, negru și lins, iar chipul, șiroind, căpătase o subită și de nedescris frumusețe, cu ochii strălucitori, dinții foarte albi și un râs spontan. Nu mai era maimuța goală, jivina de la grădina zoologică, care urina stând pe vine. Nu mai era copila fără forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
greu să admiți că fuseseră cu o zi înainte nasul, gura și urechile unor făpturi omenești care se mișcau și vorbeau. Nu păreau nici măcar niște măști de bâlci. Nu erau altceva decât niște zdrențe fără formă, o grămadă de păr lins la ceea ce fusese Lucas, o pată întunecată de păr creț, la Rafalo. Rămase cugetând îndelung la bătălia care se apropia, conștient de faptul că nimic nu-i va putea salva pe yubani din momentul în care al treilea garimpeiro va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de confirmare. Pieptul asistentei Harris era, într-adevăr, uriaș, dar avea aspectul butucănos și lipsit de forme al unui braț de canapea. Altfel, în ordine descrescătoare, în funcție de cum săreau în ochii privitorului, veneau dinții lați, ochii rotunzi, exoftalmici, părul cenușiu, lins, și obrajii cărnoși și pământii. Singura asemănare a asistentei Harris cu stereotipul din filmele Carry On era faptul că purta uniformă. Dar uniforma respectivă nu-ți stârnea absolut nici un fior. Rochia era lungă până la jumătatea gambei și cenușie, cureaua era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el ca un cuplu de cretini cu bani. Hugo și-a dat seama că erau reprezentanții arhetipului Tânăr și Fără un Sfanț. Bărbatul avea în jur de douăzeci și cinci de ani, era agitat și foarte muncit, în timp ce femeia avea un păr lins și ochi încercănați. Noi nu ne putem permite realmente o casă în zona asta, s-a confesat femeia uitându-se la Hugo cu niște ochi căprui, îngrijorați. Dar ne-am gândit că am putea să cumpărăm un hambar și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vizibil, devenise mai calm și întreaga lui atitudine se îmbunătățise de când începuse ședințele de terapie. Așa cum i se îmbunătățise și igiena personală. Nu numai că se spăla, dar începuse, din nou, să se și radă, iar părul ăla soios și lins, pe care Alice îl detesta, în sfârșit dispăruse. —Are niște cremă hidratantă în dulapul din baie. E prima dată când îl văd folosind așa ceva, a adăugat ea. A început chiar să se dea cu aftershave. Ceea ce nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-l strângea deja de gât. Întâi absența fantei, apoi cabina de machiaj - nu mai înțelegea nimic. Maestrul era cu spatele. Așezat pe un scaun de bar, în fața oglinzii. Să fi avut vreo 25 de centimetri înălțime, nu mai mult. Păr lins, dat pe spate, frac minuscul. Se simți precum Gulliver în țara piticilor. Tuși încet. Maestrul își răsuci căpșorul. Mustață cu colțurile răsucite în sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și sprijinindu-se cu mâinile de umerii fetelor, examină cu atenție un cadru, până ce descoperi ceea ce căuta. - Uite, Lili, zise, ăla sunt eu! Și arătă un băiețaș cu pantaloni scurți, trecând de genunchi, cu surtuc de om matur, cu părul lins, despărțit printr-o cărare laterală, însă cu capetele inegale, parcă smulse. Părea un băiat timid, curățel. - Erai drăguț, unchiule! zise fata. - He-hei, se mândri Stănică, eu am fost ceva în viața mea! Peretele dimpotriva ferestrei era acoperit, până sus, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu se știa care for, mai emoționat totuși de cele două sfeșnice din bronz, grele cât niște coșciuge, din dreapta și stânga, decât de diploma și cocarda cu care-l împropietăreau o tagmă de moși. Deasupra fotografiei înrămată și ea, linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox și catolic, mucăia o candelă albăstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele și sertărașele laterale ondulate și bombate, într-un vas de argint cu manufactură orientală, mocnea tămîie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și, pradă epuizării nervoase, se prăbuși (nădușită și cartilaginoasă), pe covor. Picioarele i se încolăciră, în cădere, în jurul piciorului circular al mesei. Palmele-i, retrăgîndu-se, sparseră cerul voltaic al invocatorilor. Și astfel îl obligă să dispară pe Musafirul de Ceață, lins parcă de limba unui animal necunoscut. Camera de invocație fu răsturnată (de trei ori), zăngănind precum o cutie din lemn ce poartă înăuntru un pumn de monede. Foștii invocatori se treziră reînșurubați în scaunele lor. Degetele le fură pleznite de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dar până seara mai era timp. De la baltă treceau pe la bordeiul lui moș Leu, să-i vadă armăsarii. Falnici cai! Se piteau în dudău pe brânci și priveau. Animalele aveau o piele lucioasă, cu păr scurt și aspru, des și lins. Scuturau din pintenii de piele ai copitelor, alungind muștele cu coada. Aplecau apoi gâturile puternice și încordate, ascultau cu urechile ciulite și mușcau nepăsători smocurile proaspete. Vara jucau rișca pe maidan. Petre le căra toți gologanii, c-avea un ban
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui Dumnezeu va fi nenorocită. Cei mai nalți și mai veninoși nori sunt monarhii. Cei după ei, asemenea de veninoși, sunt diplomații. Trăsnetele lor cu care ruină, seacă, ucid popoară întregi sunt rezbelele. Sfărâmați monarhii! Nimiciți servii lor cei mai linși, diplomații; desfințați rezbelul și nu chemați certele popoarălor decât înaintea Tribunalului popoarălor și atunci Cosmopolitismul cel mai fericit va încălzi pământul cu razele sale de pace și de bine. Judecata acestui june - cam bizară - mă interesă mult și sorbeam, ca să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ale timpului nou. Organizarea vieții interioare În jurul slăvitei ibovnice este o dovadă de socializare a instinctelor. În ordine retorică, discursul erotic se caracterizează printr-un mare devotament față de obiectul erotic. „Discursul Îndrăgostit - zice Barthes, - este În mod obișnuit o anvelopă linsă care se lipsește pe Imagine, o mănușă moale și tandră În jurul ființei iubite. Este un discurs pios, cucernic.” Un discurs, totuși, fragil, o devoțiune ce se destramă cînd Imaginea se alterează. Poetul român se refugiază, atunci, În morală și Într-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
părăsi acest pământ, care e cu mult mai mult drept și cu mult mai multă rațiune al nostru decât al lor. Cine protestă contra unor asemenea insinuațiuni pre cât de răutăcioase pre atât de bine calculate? Nimeni. Cunoaștem ființele acelea linse, acele suflete de sclav cari fac politică de oportunitate, cari cerșesc posturi pentru ei în loc de a pretinde categoric și imperativ drepturi pentru națiunea lor, carii zic cumcă românii n-au neci un drept în această țară și cumcă trebuie să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lași, mincinoși, înșelători, hoți precum au fost înainte de-o mie de ani? Nu ni se vorbească de revoluția grecească, care doarme pe lauri străini, în care căpetenii și ostași au fost albanezi, macedo - români și slavi, rase înșelate de linsa lingușire a grecilor; căci toată acea sămânță de războinici, dacă s-ar ciurui dintre oamenii însemnați și viteji, nu cred că s-ar găsi un singur grec de origine. Spada cavalerească a grecului adevărat și originar o cunoaștem, ea iubește
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
BIANCA: E întotdeauna un teatru nesfârșit cu oamenii care trebuie să îmbătrânească odată și-odată... DOAMNA GROLLFEUER: Am să povestesc zilei de azi despre convingerea absenței, știți dumneavoastră, o să povestesc despre o exteriorizare, care a fost mereu evitată, spumă iscusit linsă, deși, din partea dumneavoastră cel puțin, s-ar putea renunța la producția de spumă. Vorbesc unei inteligențe, durând o viață, morți. Dar în propriul sfârșit e totul așa de prostesc, nu-i așa? Dar se mai poate spune: Am scăpat de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
avut șansa de a studia în diferite locuri, permanent sub supravegherea trimișilor lui Constantius II, vărul său. Cine era Iulian? Ammianus Marcellinus, ni-l descrie spunând că pe la 20 de ani, Iulian (n. 331) era de statură mijlocie, cu părul lins, cu o barbă aspră ascuțită, cu ochi frumoși scânteietori, semnul unei inteligențe vii, sprâncenele bine evidențiate, nasul drept și gura destul de mare, buza inferioară atârnată, gâtul gros și curbat, umerii largi, bine făcut din cap până în picioare, așa încât să fie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe axa Londra, Washington, țări dintre care se detașează net a noastră, care sub înțeleapta conducere a „conducătorului iubit” de azi, nici nu mai prididește să-i satisfacă pe americani ca să aibă fundul nu numai bine șters, ci și lins. Deci domnilor, rău am mai ajuns când vedem doar boală în jurul nostru, oameni bolnavi, economie bolnavă, conștiință bolnavă, patriotism bolnav, țară bolnavă și astea toate din cauza unei așa zise libertăți, ca unii să poată fura fără teamă, iar alții, cică
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ajunsesem dimineața, de la Ploiești). Aud, prin vis, "bing-bangul" soneriei. Nu deschid. Insistă. Nu deschid. Insistă. Decid să cobor din pat. Năuc, mahmur, confuz, deschid deci ușa. O femeie potrivită ca înălțime, de circa 27 de ani, poate 30, cu părul lins și fața rotundă, avînd un zîmbet frumos trist și senzual, dar și unul din ochi inundat de sînge, mă privea, de parcă dorea să mă hipnotizeze: Domnule, ești OM?! Da! am răspuns caraghios de hotărît arătării. Tăcere scurtă. Dacă ești OM
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cinste, distins-căruntul Pîcă, prietenul lui Pucă. Nu, nu-s personaje din cărțile de copii, nici din desene animate. Dimpotrivă! Viața lor era tot ce poate fi mai ne-educativ pe lume. Deși Pîcă avea o prestanță nativă, un păr alb, lins, curat, demonstra o sobrietate derutantă, care te trimitea la efigiile sacerdoților din Sadoveanu și nu la bețivanii monahi ai prozelor lui Damian Stănoiu! Ei bine, în esență, castul Pîcă era un machitor de primă clasă, care de la un număr de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]