202 matches
-
n-ar fi dat pegra pesedistă, ca și cum acești profitori nerușinați ai nefericirii unui întreg popor nici n-ar exista. Ar fi un bun prilej pentru a vedea cine face presă adevărată și cine s-a dedulcit la mercenariatul profitabil al linsului de dosuri murdare. Și atunci, Agathon și comunicatele lui de doi bani și-ar arăta întreaga nimicnicie. Vă asigur că în felul acesta presa independentă nu riscă absolut nimic. Ziariștii onești sunt și ei victima unei mari iluzii: că părerea
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
că deja cumpăraseră locuința, acum trecuseră doar să mai arunce o privire. Să ia măsuri pentru perdele și covoare, îndrăznesc să presupun. Jane, fiica familiei Glover, închidea cercul adulților, ascultând și ea. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată, cu părul lins, și ținea într-o mână platoul pe care-l plimbase printre musafiri, acum gol. Cei mari îi făcuseră loc politicoși, zâmbind. Avea în jur de paisprezece ani; exact vârsta la care devenea suficient de mare ca să participe la așa ceva. - Sunt
Îngăduința nordului by Philip Hensher () [Corola-journal/Journalistic/5816_a_7141]
-
Asta o observă și clientela pestriță a locului. Se zice că ăsta-i ”raiul homosexualilor”, locul unde vin să se cunoască. Îl întâlnesc pe unul dintre ei. Se recomandă Nelu, masor part-time și un client fidel al locului. Are părul lins și un ochi bleg . Îmi spune că îl găsesc aici marțea și sâmbăta. ”E spartă țeava de abur, de aia nu prea e lume. Se duc toți la privată.” ”Mare păcat”, îi replic. Pe mine mă găsești la masaj. Fac
Agățat în Baia Griviței. Vizită la ultimul spa comunal din Capitală by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/21400_a_22725]
-
În fundalul scenei deschise se vedea o masă lungă împodobită cu flori. (Ah! Faimoasele, formalele, ultraplictisitoarele mese de la ceremoniile publice, la care iau loc autoritățile și așa-numiții ,granguri", prezidiul fatal de unde pleacă monotone și solemne discursuri!) Alvaro și Heloisa Lins (ambasadorul Braziliei la Lisabona și soția sa, el însuși scriitor și care nu se sfiise să-și arate pe față aversiunea față de regim, n.n.) au intrat în sală discret, aproape într-ascuns, pentru a evita aplauzele cu care opoziția portugheză
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
în loja care le fusese rezervată. Descoperit de persoane dintr-un sector al galeriei, a avut parte de zgomotoase ovații din mijlocul cărora s-au auzit exclamații ca ,Trăiască Brazilia! Trăiască libertatea! Trăiască democrația!" (aflam în 1959.) Între timp, Alvaro Lins a rămas impasibil, așezat în fundul lojii. Când organizatorii conferinței s-au dus să-l invite să prezideze întrunirea, ambasadorul brazilian a refuzat, lucru care, în opinia mea, a fost înțelept. În tot acest timp, eu fusesem lăsat singur în culise
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
depopulîndu-te, toate micile satisfacții și nici una mare, periculoasă; nici un eroism, nici un geniu, nici o tînjire teribilă după ceva pe care nu-l poți, cel puțin în teorie, avea. Dac-ai fi fost tînărul Pete Harris, năpăstuit de pustule și cu părul lins, te-ai fi simțit de parcă mereu erai gata să-ți dai sufletul din cauza siguranței vieții tale, a cumpănirii ei nepăsătoare, acea iubire protestantă pentru tot ce e comun; certitudinea eternă a credinciosului că strălucitorul și macabrul nu sînt doar amenințătoare
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
și un animal poesc: Era lung de aproape un metru, dar n-avea decît 15 cm lățime. Avea patru picioare foarte scurte, iar labele înarmate cu gheare strălucitoare, lungi și stacojii, ca de coral. Trupul era acoperit cu un păr lins și mătăsos, alb ca zăpada, iar coada ascuțită ca la șobolani și lungă de vreo jumătate de metru. Capul semăna cu al unei pisici, în afară de urechi, care atîrnau ca la cîine. Colții aveau culoare stacojie strălucitoare ca și ghearele. Ceea ce
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
stâns plânsul plânsului neplâns setea sacrelor scântei rădăcinăi și altoi despărțirea oarbă tac trist lampadofor sărac pași măsoară înapoi mare surdă rup surori bocetul îmbeleșugat cu rafale/beat oftat meteori și cerșetori zloata toată dolomit lasă prins obrazul pur descărnatul lins azur putridul l-a aromit și satrapi bemoli răscol' amorțit vulcan cărunt temătoarele afund stela și potirul gol joc steril îngheț arzând sufletul îmi e târât cum treci funia pe gât rangul crucilor de rând text/tărâm ales a fi
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care apare și în care dispare omul e asexuată, odată ce caracteristicile sexuale sunt atât de puțin evidențiate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a fost ca becul lui Pavlov. Toată povestea s-ar fi putut sfârși cu o noapte secretă, în care aș fi mototolit cearșafurile, desfătându-mă cu amintirea bărbatului care mi se păruse o clipă îmbietor ca o acadea pe jumătate linsă. Dar a doua zi l-am văzut din nou. Eram în Ruby Tuesday, cu niște tipi din firmă. El stătea la un metru de mine, tot așa, la o masă oficială, cu lume pe care-o vezi o dată pe an
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
ea, al cărui braț îl strânge ușor. Îl privește uneori cu coada ochiului cum pășește alături de ea prin mierea fluidă a soarelui: e foarte, foarte copil. Slab ca un țâr, cu ochi negri ca smoala și bolnăvicios de palid. Părul lins, dat pe spate și lipit de pielea capului, gras de ulei de nucă, e o oglindă neagră cu ape mișcătoare, și ar fi total ridicol dacă nu asta ar fi fost pieptănătura tuturor tinerilor de prin fabrici și ateliere, cărora
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lungi. Când conduceau coloanele de prizonieri, îi loveau cu patul puștii și strigau mereu "Șnel! Șnel!" Comandanții lor cu cruci de fier la gât și caschete foarte înalte urlau mereu ca descreierații. Cel mai rău fusese Hitler, cu părul lui lins și mustăcioara obraznică. În cartea, de citire a lui Mircea mai mulți scriitori care aveau portrete fuseseră transformați în Hitleri. Un semn îngrozitor era zvastica. Numai cei mai răi copii desenau cîte-o zvastică pe tablă, cu creta, dar și ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumei Moldova a pierit!... MAIO Eu am să șed de-a dreapta M[ăriei] Sale. Sânt ca Maria cea din Evanghelie, care și-a ales partea cea bună, la picioarele lui Isus. ARBORE (urmează ) Să vie dar boierii cei noi, slugile linse A unui suflet rece, a unei inimi stinse, Și să privească-n fața leului ce espiră, În faț-unui nor negru ce-n aer se răsfiră, Vulturului ce cade, a stelei ce se stinge, A tigrului ce-nchide bătrânii ochi de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îndrăzneț și pururea-nainte, nu lasă-n urmă-i nici o pârtie. ZUGRAVUL Adecă, cum s-ar prinde asta? POETUL Ți-oi descoase-o. Nu vezi cum toate treptele de oameni, oricum ar fi de soiul lor, atât cei superficiali și linși precum și aciia de natură trează și austeră, îi oferă lui Timon serviciile lor? Vezi, bogăția lui cea mare, care atârnă de natura sa bună și milostivă, biruie și câștigă sub stăpânirea [ei] tot soiul de inimi; de la lingușitorul cu obraz
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu e acasă, îi îndoaie Johnny tabla hotelierului fără milă. Dimineața ne întâlnim pe hol, toți cu ochii roșii de nesomn. Horea, mai ales, era fiert, se nimerise să aibă camera lipită de a noastră. Apare Johnny, freș, dușat, pieptănat lins, sprayiat puternic, ca un bărbat mulțumit și, mai ales, ca un român cu datoria împlinită. ― Bună dimineața, țară, spune el cu glas mândru. Liniște puternică. ― Trei culooooori cunosc pe luuuume, cântă Johnny mulțumit. ― Auzi, domnu’ Johnny, spune într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pantofii cu șireturile desfăcute. Am pe mine pantaloni scurți curați și o bluză imaculată, sarea din apa oceanului am dat-o jos la duș, iar părul - părul de copil, neintrat în faza sârmoasă, încă moale și ușor de aranjat - e lins și pieptănat frumos, cu cărare. Promenada de scânduri are pe toată lungimea ei o balustradă mâncată de vreme și mă cocoț cu fundul pe ea; sub mine, cu pantofii în picioare, tata traversează plaja pustie. Mă uit la el cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trece apăsat și puternic palmele peste față, ca și cum ar încerca cu acest gest să șteargă orice urmă a imaginilor terifiante. Respiră adânc și regulat de câteva ori apoi își croiește cu un pieptene de os o cărare dreaptă în părul lins, îmbibat cu apă. Trece în dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate. Un miros puternic de levănțică înțeapă în mod plăcut nările lui Marius. Optează pentru un costum gris închis, cămașă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o păpușă de porțelan, în mare vogă prin lumea mare a Bucureștiului, bârfitoarele saloanelor spuneau că scăpase de front datorită mângâierilor perverse ale unui fost ministru. Îmbrăcat cu smoking negru, având o garoafă roșie prinsă la rever și părul negru lins dat pe spate uns cu briantină, fixează îndrăzneț cu cicoarea ochilor perechile aflate pe ring. Genul de privire care face femeile să-și aerisească plămânii cu oftaturi și pune pioneze în nervii bărbaților. Printre numeroșii dansatori, o fetiță în rochiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pot circula cu ele. Bart avea două mașini, de care era tare mândru. Știi cum sunt mașinile pentru bărbați, adăugă el, ca bijuteriile pentru voi, femeile... Nu se mai sătura să o privească. N-o văzuse niciodată cu părul ud, lins. Începea să se usuce și să se vălurească tulburător. Se simțea puțin încurcat, el, în scaunul lui cu rotile. Arm îi zâmbi încurajator. Hai, lasă văicăreala, glumi ea, nu are rost să te simți vinovat, tu singur ai spus - karma
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se vedea marginea boxerilor lui jerpeliți. Avea o cană de cafea Într-o mână și am observat că Își vopsise unghiile cu negru. Lumina dimineții, care intra pe geamul lateral, Îi scotea În evidență barba și mustața nerase. Alături de părul lins, răvășit, vopsit, acești muguri portocalii erau ca viața renăscând Într-un peisaj pustiit. ― Bună dimineață, dragă, spuse el. ― Bună. ― Nu prea ești În apele tale, așa-i? ― Îhî, am spus. Am fost destul de beată aseară. ― Mie nu mi-ai părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
omul generic, jungian, nu individul freudian, ca la Novalis, Jean Paul sau Tiek. S-a observat, de pildă, cât de asemănătoare sânt femeile din toate picturile surrealiste? Ele nu sânt decât niște semnale erotice, sânt Feminitatea, și silueta perfectă, suplă, linsă, sticloasă, inutilizabilă în definitiv, aceeași la Magritte, Dali sau Delvaux, este lipsită atât de personalitate, cât și de senzualitate. Suprarealismul este pur latin, superficial și risipitor, încărcat ca baldachinul lui Bernini. Miracolele lui sânt puerile ca "Viețile sfinților". Enigma este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ele, li s-a pus cruce, gata. Bunăoară, unul din lucrurile care intră în categoria asta ar fi părul meu, pe el chiar că l-a mâncat gaia, din bretonul care-mi atingea sprâncenele prin clasele primare (așa cum era el, lins și stupid, moale și bleg), din chica care se strângea la spate în coadă de rândunică, răsfrântă peste gulerul cămășii, din perciunii lungi care-mi mai mascau urechile clăpăuge, dar îmi ascuțeau și mai rău bărbia, în fine, din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
meu... * În ceea ce mă privește, eu nu mă încumet să-i trimit o epistolă Filipului mic. Mi-e frică să nu-l dezamăgesc, să nu-l tulbur. Puștiul care-mi purta numele, cu bărbia lui nemaipomenit de ascuțită, cu părul lins și bleg, dar cu păr, înțelegeți?, va fi nedumerit să se vadă azi cu barbă și chelie. Oricât ar încerca să se liniștească și să se împace cu gândul că două decenii și jumătate (socotite de când Matei a ieșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și sprijinindu-se cu mâinile de umerii fetelor, examină cu atenție un cadru, până ce descoperi ceea ce căuta. - Uite, Lili, zise, ăla sunt eu! Și arătă un băiețaș cu pantaloni scurți, trecând de genunchi, cu surtuc de om matur, cu părul lins, despărțit printr-o cărare laterală, însă cu capetele inegale, parcă smulse. Părea un băiat timid, curățel. - Erai drăguț, unchiule! zise fata. - He-hei, se mândri Stănică, eu am fost ceva în viața mea! Peretele dimpotriva ferestrei era acoperit, până sus, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o clientă i l-a adus și le-a făcut vederea. Nouășpe ani avea ea, Vica, pe-atunci, era veselă și toți o iubeau. Și el era bărbat frumos și voinic, avea nasu drept și buzele subțiri și părul pieptănat lins, cu cărare-ntr-o parte - uite, ca-n fotografia prinsă pe perete. Chiar de-atunci este fotografia, de când s-a luat ei, și el era angajat la fabrică la Zamfirescu... Ce cofetărie mai avea Zamfirescu, cam pe unde vine-acu statuia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]