165 matches
-
prin ferestrele cu draperii, iar sunetul Înăbușit al televizoarelor era abia perceptibil din pricina ploii. Abia la a patra tură, Logan Îi spuse lui Watson să parcheze mașina În stradă În fața imobilului lui Chalmers. Watson sări afară În noaptea umedă și lipăi prin bălțile dintre două mașini spre trotuar, cu ploaia șiroindu-i pe pălăria pleoștită. Logan o urmă, Înjurând de mama focului din cauza unei băltoace care Îi Înghițise pantoful. Înotă la rândul său prin băltoace până la ușa blocului: o placă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan și Steve fugiră până la intrarea principală, picioarele lor făcând adevărate fântâni de apă cu fiecare pas. Erau amândoi uzi leoarcă atunci când Împinseră ușa și intrară la recepție. Agentul cu față ascuțită care era de serviciu privi către ei când lipăiră peste emblema Poliției Grampian, imprimată pe linoleum: un ciulin cu o coroană deasupra, iar dedesubt cuvintele „SEMPER VIGILO“. — Comisarul McRae? spuse el, fâțâindu-se În scaun ca un papagal curios. — Da? Logan se aștepta la un comentariu gen „Lazăr“. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prima dată, Drew și-a arătat vârsta. Era obosit, prăbușit. Tu ucizi locul ăsta, a spus el pe un ton blând. Ei ! Eu sunt patronul firmei. Nu uita. Ești patron pe jumătate. Am cincizeci și unu la sută. Jina a lipăit prin apă și s-a băgat între ei. Încetați, le-a cerut ea. Danny, a spus Jina și-a luat fața copilului în mâini. Danny s-a ferit. Am căzut. Când căutam să ies din pădure. Acolo sus. Jina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Irene îl ținea strâns de mână. În ciuda atmosferei sumbre, râul i-a purtat în jos cu repeziciune, departe de incendii, către cer senin și siguranță. La Whitewater Ranch, Jake a fost primul care-a sărit afară din barcă. Terrierul a lipăit prin apă, apoi a recuperat fericit bățul aruncat de Danny. Mary știa că alea erau singurele clipe de liniște pe care aveau să le mai aibă. Odată ce FBI-ul avea să ajungă la fața locului, toți aveau să fie reținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o oră, două. Rămas singur, Adam s-a speriat și s-a luat după ea. Neng s-a răsucit În loc. — Dacă te mai ții după mine, i-a spus, Îți ard și ție una tot acolo! A privit-o cum lipăia prin băltoace. Ploaia era ca o perdea groasă de negură și În câteva clipe Neng se și făcuse nevăzută. În vreme ce Adam pedala spre casă, ploaia i s-a tot scurs șiroaie pe față și pe gât până ce l-a făcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
altceva, așa a spus. După fiecare victorie exista o plută de onoare, de obicei, un debarcader improvizat, la care ne legam, în aplauzele celor prezenți, și președintele competiției ori un primar pășea cu grijă către noi pluta se mișca, apa lipăia pe pantofii lustruiți, strălucitori și înmîna medaliile. Chipurile noastre transpirate sub părul răvășit. Transpirația începe cu adevărat să curgă după competiție. O strîngere de mînă și o medalie. "Frumoasă cursă!" " Da, mulțumesc frumos." Imediat după finiș, David spusese deja "Felicitări
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
este canalul. Negru și mort precum o hazna, un heleșteu puturos care, în orice clipă, poate răspîndi, bolborosind, miasme otrăvitoare. Speri că nu va reîncepe curînd să se miște și, probabil, nu va reîncepe, e prea obosit. Numai marginile sale lipăie dușmănos pe case, pe care el le subminează treptat. Procesul de degradare și putrefacție durează de sute de ani, a început cînd primii piloni au fost înfipți în mîl și saturați de umezeală. Dar nu m-ar surprinde dacă iarna
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și izbăvire, ca și cum am fi fost deja campioni și încă ar fi trebuit să devenim. La creasta valului, apa se transformă în gheață. Apa devine gheață. Gheața poate deveni apă din nou. Apa e de un negru de cerneală, îmi lipăie la picioare. Este neagră precum ferestrele casei mari a lui David, casa din parc care este acum goală și din care a dispărut toată viața. Apa începe să se miște și spală lemnul debarcaderului ca o membrană subțire, ca o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în cap de prin satele învecinate, după ce trecuseră de trei ori prin strecurătoare câte o vadră de apă: "Cum stă apa în ciur, așa să-mi stea marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
uși cu vaselină, cu borhot sau chiar excremente, după care se culca la loc, pândind cu urechea, cum cei ai casei, buimăciți de somn, se sculau unul câte unul, mai Întâi babulea, apoi mama ei, Fevronia, și, În sfârșit, Mașa, lipăind cu picioarele goale prin casă, Înainte de a se duce spre toaleta așezată tocmai hăt, În fundul curții. De fiecare dată, după o astfel de pățanie, babulea Îl fugărea În jurul casei agitând bastonul ridicat În aer, iar biata sa consoartă se punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dar nu ne cunoaștem deloc, mi-e imposibil să vă spun așa. În orice caz, asta nu are nici o importanță, murmură Porcușor, arborând În continuare o expresie impasibilă, În afara ușorului freamăt care-i cuprinse buzele. Aveți o iubită? adăugă el, lipăind cu zgomot o Înghițitură de ceai. Nu i-am răspuns. — Dacă nu-mi răspundeți, mă văd pus În imposibilitatea de a vă livra marfa. Ce vreți să spuneți prin „iubită“? Cineva cu care să am o relație serioasă, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
democracy is not feeling well in its own country!. Oricum, suntem în săptămâna istorică în care intratul în America aeroportuară nu se face doar cu picioarele goale (în fața aparatelor de detectat, pasagerii se descalță, își pun pantofii în lădiță și lipăie în șosete), ci și cu palmele puse la amprentat. 19 ianuarie Azi am fost întoarsă pe dos și într-o stare foarte aproape de o mică depresie. Habar nu am ce m-a răscolit, cred că e ceva telepatic pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și pieptăna părul lung cu degetele subțiri, privindu-mă până în suflet cu ochii ei negri de mânză nărăvașă. A zis mama să te grăbești și, făcând o piruetă, își răsuci clopotul fustei crețe și dispăru pe poartă. Se mai auzeau lipăind tălpile goale pe trotuar. În zorii zilei de marți, nea Costică s-a îmbrăcat încet, cu gesturi care-i trădau liniștea drumului împlinit, pacea încheierii unei vieți îndelungi, cu o ușoară tristețe, dar foarte ușoară, a neînțelegerii trecerii prin această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de liliac și de caprifoi din spatele casei, departe, la gardul cu vecinii, degeaba copacii toți, nimic n-o mai poate ține acolo. Actrița se ridică greu, sunt ca o femeie bătrână, oare ce am?, ia paharul cu apă de pe masă, lipăie cu tălpile goale prin grădină, spre firul ăla de apă care trece prin marginea din dreapta, varsă apa din pahar în pârâu, apele care știu, un vânt bate deodată, neașteptat, ca și cum ar lua ceva, poate vântul turbat al toamnei care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
venea să rup în dinți pernă, cearceaf, tot. Arunc de pe mine pledul - nici nu era cârcel. Pe glezna mea stângă se cățăra încet un rac negru: răcnesc o dată să scol tot satul, vine numai baba din camera ei de rugăciune, lipăind în papucii mari. Ce-i, domnu’? De unde Dumnezeu aveți raci în cameră?... Ce întrebare și la mine! Fiu-su, răcarul, venea seara târziu cu recolta. La ora aia alerg prin întuneric să mă spăl și în baie dau într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zeci de ani în depozite) cap spadă, spadă, cap și pajura își deschide aripile deasupra valorilor. muzeul e închis. tablourile agățate de pereți mucegăiesc, sub privirile oarbe. ziduri, rame, praf, mucegai. unghi opus bucuriei privirii... nimeni viu în preajma lor. tălpi lipăie pe culoarele largi. pereții sunt goi. tablourile zac în depozite. înghesuite suflete acoperite de rame inestetic construite le sufocă ferestrele... zac umbrele trăirilor. actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori fantomatici. Își mărturisi În sinea lui că, dacă ar fi fost urîtă, n-ar fi stat să lipăie prin noroaie sub o aversă diluviană, ci s-ar fi aflat la adăpost și În drum spre spitalul psihiatric cel mai apropiat. - Călugări fără cap... Și care pe deasupra mai și vorbesc, da, da, da... Intrigată de tonul sarcastic, Întoarse lanterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru mine, prefer să-mi păstrez mintea limpede. Marie Îi aruncă o privire agasată, Întrebarea ei deveni involuntar agresivă. - Și ce făceai aici? - Trebuia să-mi tăvălesc prin noroi un costum nou și o pereche de pantofi Weston, mîrÎi el lipăind prin apă. Simți că Începea să se enerveze. - Așteaptă, fotografia pe care am găsit-o la picioarele Sfintei Fecioare n-am născocit-o eu, Își pledă ea cauza, probabil că logodnicul meu a lăsat-o acolo mult mai devreme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe drum. - Pacoste de bretonă! tună el ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca ecranul ordinatorului din ultima generație. Afară Însă, În zloată și vânt, lucrurile se limpeziră pe dată. Textul cu pricina nu mai avea nimic grotesc. Se armoniza perfect cu cenușiul străzii și al blocurilor care Închideau piața cu oameni care lipăiau În mâzgă, cu pereții umezi ai Restaurantului București, cu vânzătorii de vâsc și de lozuri, cu gunoaiele risipite peste tot În jurul pubelelor burdușite de gunoaie, cu cerșetori insolenți și câini vagabonzi, cu gazele de eșapament ale mașinilor aduse din străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împreună cu Pete, l-am instalat acolo, iar când am plecat, o bălăcărea pe sora șefă și îi făcea ochi dulci unei fete de culoare care aranja paturile. După asta m-am izolat în apartament. Citeam, ascultam jazz la radio și lipăiam înghețată și supe, singurele mâncăruri pe care le puteam băga în gură. Mă consolam cu gândul că am luptat cât de bine am putut și că astfel am rezolvat jumătate din ceea ce-mi propusesem. Telefonul suna încontinuu. Bănuind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la mine, cu fălcile larg deschise. Am bâjbâit după armă, dar bestia începu să mă lingă pe față. Am rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am fi dansat lindy hop. O limbă imensă lipăi spre mine, iar femeia strigă: — Cuminte, Hacksaw! Cuminte! Am pus mâna pe labele câinelui și l-am lăsat ușurel la podea. Și-a îndreptat automat atenția spre vintrele mele. Lee vorbea cu îngălata. Îi arăta un album cu fotografii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îngrozit, a început să răcnească: „Ajutor! Daniel, ajută-mă!”, dar eu nu eram atât de beat încât să mă duc să murim împreună. Și s-ar fi înecat poate dacă n-ar fi intervenit Profetul. Încruntat, acesta s-a apropiat lipăind cu cismele lui uriașe de cauciuc, a intrat în noroi până la brâu, a întins mâna lui mare și grea și l-a tras pe Dinu afară. L-a aruncat apoi ca pe un obiect în marginea mlaștinei și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
jur că n-o voi mai supăra niciodată, dar locul de lângă mine era gol. „S-a dus, poate, afară”, mi-am zis, pregătindu-mă să aștept. Nu putea să întârzie prea mult. Din moment în moment trebuia s-o aud lipăind cu picioarele goale, venind. Vroiam să mă prefac că dorm, s-o las să se urce în pat și abia atunci s-o îmbrățișez. Dar sfântul din icoană obosea binecuvântându-mă, orbit de întunericul tulbure din cameră, fără ca Marta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]