193 matches
-
noduri feroviare sunt Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca. Cele mai importante linii de cale ferată sunt: Razdel'naia (Ucraina) - Tighina-Chișinău - Ungheni-Iași (România), parte din Coridorul IX al Rețelei Paneuropene de Transport care leagă Europa de Est de Balcani; Ungheni - Bălți - Ocnița - Lipcani - Cernăuți (Ucraina); Tighina-Basarabeasca-Reni (Ucraina). Cantitatea de mărfuri transportate pe căile feroviare a scăzut de la 14 738,9 mii tone în 2004 până la 3 852,1 mii tone în 2010, înregistrându-se o ușoară creștere în 2011 cu 18,2%. Cea
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
satului Șărbinița) făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin . În perioada 1900-1910 a fost construită aici o biserică de lemn . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șerbinți a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici
Șerbinți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316026_a_317355]
-
13:00, Duminică: oră 12:00, plecare din Cernăuți de la autogara mare - str. Golovna/Principala zilnic la ora 7:10) Cernăuți - Storojineț - Crasna - Vicovu de Sus (coexiune cu Putna) - Marginea (coexiune cu Rădăuți) - Sucevița - Câmpulung Moldovenesc - Vatra Dornei Cernăuți - Boian - Lipcani (coexiune cu Soroca, Bălti și Chișinău) - Rădauți-Prut - Bivolari - Popricani - Iași Aeroportul Internațional Cernăuți Cernăuțiul este înfrățit cu următoarele orașe:
Cernăuți () [Corola-website/Science/296872_a_298201]
-
apa Prutului. Dovezile se află în incunabile, cît și în cocumentele mai noi. Într-o menționare istorică este pomenit ca un „Sat mare... așezat în Valea Prutului pe rîulețul Țiganca, tocmai la gura văii Camenca, pe șoseaua care duce de la Lipcani spre Sculeni”. Denumirea, posibil, e una eronată, ce derivă de la slavonescul "boloto" (glod, mlaștină, baltă) și dovadă avem chiar în denumirile altor localități din preajmă: Glodeni, Bălți care se află la cîteva zeci de kilometri unele de altele. Savanții arheologi
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Sânger făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sânger a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici
Sânger, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316036_a_317365]
-
conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Mămăliga făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Mămăliga a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici
Mămăliga, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316034_a_317363]
-
XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Bălcăuți făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Bălcăuți a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici
Bălcăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316029_a_317358]
-
cu Divizia 9 Infanterie (al cărie cartier a fost fixat la Bălți). Ca sprijin al acesteia a fost desemnată Brigada 3 Roșiori. Divizia 1 Cavalerie a fost cea care a luat în stăpânire Hotinul, și și-a instalat cartierul la Lipcani, la Hotin găsindu-se cartierul Brigăzii 2 Roșiori a generalului Davidoglu. Ca sprijin al Diviziei 1 Cavalerie a fost desemnat Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni” din Brigada 18 Infanterie, Divizia 9 Infanterie Ulterior în contextul în care unități ale armatei române
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
veniți din Ucraina. Pichetele de grăniceri din zonă au început să lupte atât cu populația răsculată înarmată cât și cu cei ce vroiau să treacă Nistrul. Supraviețuitorii acestor pichete de la Vornovița, Darabani, Prigorodoc, Ghergheuți și Rașcău s-au retras spre Lipcani, alții spre Bucovina și alții spre Noua Suliță. Soldații ruși bolșevizați împreună cu locuitori ucraineni ai regiunii care sprijineau înființarea unui stat ucrainean precum și cu anarhiști de-ai lui Nestor Mahno, au pătruns pe 10/23 ianuarie în orașul Hotin, lipsit
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
azi diversitatea etnică a rămas mult redusă față de anteriorii 300 de ani de istorie a orașului. Astăzi, populația este în proporție de 97% poloneză, 2,5% belarusă și 0,5% mai multe alte naționalități, între care se numără ruși, tătari lipcani, ucraineni și romi. În mare parte, creșterea demografică modernă este bazată pe migrația internă în cadrul Poloniei și pe urbanizarea și înglobarea zonelor învecinate. Białystok, ca și alte mari orașe ale Poloniei, este un municipiu, adică un oraș cu atribuții de
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
Kiryat Ono, printre fondatorii căruia se numărau părinții ei, Michael Wallach și Esther Gofman, evrei originari din Basarabia. Mama ei, Esther (d.1985) s-a născut în anul 1910 la Hotin, iar Michael Wallach s-a născut în 1912 la Lipcani. Tatăl a murit ucis în anul 1948 în Războiul de independență al Israelului, în lupta de pe dealul Kula. Yona Wallach , orfană de tată de la vârsta de 4 ani, a locuit (și a murit) pe strada numită după tatăl ei. A
Yona Wallach () [Corola-website/Science/337340_a_338669]
-
Ținutului Hotin . În anii următori, satul a devenit proprietatea boierilor Holban. În anul 1893, s-a construit aici Biserica "Sf. Nicolae". După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Costiceni a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici
Costiceni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/310992_a_312321]
-
două piețe, 4 filiale ale băncilor și o filială a unei companii de asigurare. În oraș sunt 11 instituții de învățământ, inclusiv 3 licee cu predare în limbile (română, rusă și ucraineană), școală sportivă, școală muzicală, 2 școli auto (filiale Lipcani și Chișinău), 3 grădinițe de copii, etc. În oraș activează un colegiu privat. În toate instituțiile de învățământ își fac studiile 2.300 elevi și lucrează 156 profesori. În oraș funcționează biblioteca raională "Bacău", cu secții de literatură română, rusă
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
peste un an - un punct de găzduire peste noapte. Din 1885 târgușorul Edineț se dezvoltă destul de furtunos pentru acele timpuri. Un rol important în dezvoltarea orașului o are și așezarea geografică a Edinețului. Prin Edineț treceau două magistrale centrale - spre Lipcani și Bălți. Loibman Șmil a construit clădirea muzeului și a filialei Muzeului de Artă Populară în 1922. În 1924, clădirea muzeului a fost dăruită societății evreiești pentru spital. În clădirea muzeului de artă a activat și o sinagogă. La începutul
Edineț () [Corola-website/Science/297799_a_299128]
-
Medveja este o localitate-centru de comună în Raionul Briceni, Republica Moldova. Amu, cică, a fost odată... Așa încep frumoasele basme moldovenești. Așa, probabil, ar începe și legenda Medvejei. Oamenii bătrîni spun că pădurea de lîngă Lipcani în vremuri cărunte era mare-mare, cică, ocupa tot acest ținut, dar atît de mare că într-însa huzureau de bine pînă și urșii. În zilele noastre în sat locuiesc cu preponderență ucrainenii și ei susțin că satul i-a luat
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
medvejenilor, care sunt nevoiți să ia porumb și orz cu împrumut de la zemstvă, datorie, pe care urmează s-o achite cîțiva ani la rînd. Apoi se întîmplă că chiar la sf. sec. o jumătate din ocina Medveja intră în volostea Lipcani, iar o altă jumătate în volostea Chelmeneț. În școala parohială predă religia preotul Vasile Bîhovschi, un om stăruitor și energic, care e menționat cu mulțumiri. Școală ministerială satul încă nu are, dar impozit plătește. La înc. sec. XX mulți oameni
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. Granițele raialei erau delimitate de râurile Nistru la nord, Ciuhur la est, Prut la sud și Răchitna la vest. Raiaua Hotinului avea circa 100 de sate împreună cu cetatea Hotinului și târgurile Lipcani, Briceni și Noua Suliță. Turcii înlocuiesc și vechea stemă a cetății, reprezentând un pândar cu una nouă cuprinzând trei turnuri pe un câmp auriu având deasupra turnului din mijloc o semilună de care atârnau două paloșe încrucișate. Mai târziu rușii
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 188 metri, în partea de sud-vest a raionului Chelmenți, pe valea râului Medveja, în apropiere de frontiera Ucrainei cu Republica Moldova. Aici funcționează punctul local rutier de trecere a frontierei Podvirivca - Lipcani, doar pentru cetățenii Republicii Moldova și Ucrainei care locuiesc permanent în raioanele administrative de frontieră. Localitatea Chișla-Zamjieva a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Câșla Jamjiului. Satul este amintit
Chișla-Zamjieva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315913_a_317242]
-
autoritățile țariste în anul 1817, satul Chișla-Zamjieva (denumirea rusificată a satului Câșla Jamjiului) făcea parte din Ocolul Mijlocului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Chișla-Zamjieva a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici
Chișla-Zamjieva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315913_a_317242]
-
inițiale provenind din limba turcă. Începând din anul 1991, satul Chișla-Zamjieva face parte din raionul Chelmenți al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Satul se află în apropierea frontierei cu Republica Moldova, aici funcționând punctul local rutier de trecere a frontierei Podvirivca - Lipcani, între Ucraina și Republica Moldova, doar pentru cetățenii Republicii Moldova și Ucrainei care locuiesc permanent în raioanele administrative de frontieră. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Chisșla-Zamjieva era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și rusă (%). Conform
Chișla-Zamjieva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315913_a_317242]
-
anul 1817, sătul Chișla-Salieva (denumirea rusificata a localității Câșla lui Săli) făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, sătul Chișla-Salieva a făcut parte din componența României, în Plasă Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici
Chișla-Salieva, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316027_a_317356]
-
locuind și el acolo în anumite perioade. În 1738 o oaste nemțească din Transilvania a traversat munții, în Moldova. Domnitorul și-a stabilit întâi tabăra la Frumoasa, apoi la Țuțora, unde a strâns o oaste compusă din moldoveni, turci și lipcani, după care s-a stabilit la Galata. El a făcut un șanț întărit în jurul mănăstirii, unde a așezat străjeri. Iată cum relatează cronicarul Ion Neculce: ""Și de frica viziriului și de rușine s-au întorsu iarăș înapoi la Gălata. Ș-
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
aparține de Raionul Briceni, Republica Moldova. Este unicul sat al comunei cu același nume, fiind și reședința acesteia. Satul este situat pe râul Lopatnic, la o distanță de 25 km de orașul Edineț, la 21 km de stația de cale ferată Lipcani și la 230 km de Chișinău. Vecinii săi sunt: la nord comuna Beleavinți, la nord-est - Caracușenii Vechi, la est - Trinca, la sud-est - Fetești, la sud - Lopatnic, la sud-vest - Bogdănești, la vest comunele Tețcani și Balasinești. Suprafață totală este de 52
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
354 desetine de păduri, iar restul de 2000 de desetine se afla în stăpânirea țăranilor. Conform „Dicționarului geografic al Basarabiei” din 1904 satul Corjeuți făcea parte din Ținutul Hotin, volostea Edineț, fiind așezat pe șoseaua ce mergea de la Edineț spre Lipcani. Avea 298 case, cu o populație de 2310 suflete; biserică; o școală cu 60 elevi din 160 copii de vârstă școlară; 814 vite mari. Datele statistice din 1910 indică populația satului de peste 2800 de persoane, iar aici funcționau: o biserică
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
al Academiei Române. s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, " Alarma", apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]