11,844 matches
-
călătoriei mele din urmă, care-mi va umfla pânza, sau cămașa albă de naufragiat, sau de condamnat, ori de bolnav, mai tare? Deci care dintre cele patru plus patru puncte intermediare, va veni ajutorul pe mare? Cum stăm cu coatele lipite de parapet, cu fața spre larg, privind în golul, în golful Genovei, chiar mai mult, ne adâncim treptat într-un golf mai mic, numit al Paradisului; o bucurie nu vine niciodată de una singură, zic, dar nici necazul, adaugă Angela
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
șomaj tehnic: Din cauza crizei mondiale A scăzut producția De cruci Și de piroane Iar martirii, Fiind prea săraci Cu duhul, Nu le pot cumpăra Din venituri proprii Pentru a-și permite luxul Răstignirii. Ca să parvină, Unii au încercat să se lipească De ochiul dracului Însă el i-a repins Pentru că miroseau a tămâie. Văzând că tot mai mulți creștini Se îndreaptă spre el, Ca să-și salveze ținutul, Satana a pus în calea lor Un indicator de circulație Cu sens obligatoriu Spre
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
După ce trecură săptămîni și luni, desigur că valeții regelui, cameristele, eunucii haremului, soldați din gardă, cameriste și bucătărese - pe scurt toată lumea din palat aflase de bizarele lucruri ce se petreceau în dormitorul șahinșahului: oamenii, supuși unei ispite de neînlăturat, își lipeau urechile de ușă, ba chiar făceau mici găuri în pereți - de ce? Desigur, ca să asculte și ei poveștile minunate ale Șeherezadei! Patima pentru povești nesfîrșite a șahului devenise contagioasă și, de cum cădea seara, toți încercau să apuce cîte un loc cît
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
și bun, precum m-ai sculat din somnul în care zăceam ca o moartă, așa să mă scol din păcatul fărădelegii și nemulțumirii în care zac eu, leneșa, și uite că găsi în sfîrșit niște români de care să se lipească. Reuși să-i repereze cu ajutorul celor două gardiene care o interogaseră și o consultaseră în prima zi, și care făceau parte și din corpul de însoțitori-supraveghetori ai plimbărilor zilnice prin parcul domeniului, înzăpezit de-acum; era de lucru la curățatul
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
nici nu-și făcea timp pentru ea. O ținea ceasuri în șir încuiată în apartament, cît umbla după treburile lui, de la care se întorcea după miezul nopții sau dimineața. Stînd atît de mult încuiată singură în casă, Ana Maria se lipise însă de bunică-sa și de-acum și de maică-sa; fără s-o știe, era friptă de dorul Marianei, după ce o auzi de trei ori la telefon. Cum o aduc sîmbăta aici, îi spuse maică-sa, fuge la telefon
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
modelistelor. Le-ar fi trebuit o cură de curinol compensat, gîndea Telu. După vreo șapte minute, Telu simți că se va rupe ceva în el. Din fericire, iadul se potoli și formația începu o bucată lentă. Pe dată, farmazoana se lipi de pieptu-i, cu simțire. Mirosul de parfum scump și sos de subțiori îl izbea la rădăcină. Ministrul rotea privirea peste umărul cam ascuțit. Ringul continua să exale damful său de budă a unui bazar oriental. Îi văzu la o masă
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
aparatul de ras și omul pe care îl iubești sunt o convenție și sufletul tău hibrid monogramă fiindcă zice-va ziua de mâine n-o poți avea iar cea de azi te înșală și tot ce tu cu bună știință lipești de faptele tale tot ce iubește pe sine se caută mai întâi pe sine se înțelege iar tu prin dragostea lui anonimă ridici și închini plăci de ciment iar liniștea liniștea are putere de viață și de moarte asupra latinului
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
imens, nisipos, înconjurat cu două rânduri de sârmă ghimpată. Cele patru platforme înalte, cu acoperișuri de metal și soldați înarmați, cele câteva zeci de cetățeni în robe albastre, umblând brambura în interiorul terenului, cât și barăcile din tablă de aluminiu gofrat lipite de zidul exterior al fortului nu lasă nici o îndoială în privința denumirii și destinației așezării. Și chiar în fața cartierului rezidențial, la vederea oricui? Sau, vorba ceea, priviți-ne, nu ascundem nimic! Suntem prea tari să tăinuim că avem și centre de
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
lași să obosească să-și revină la figura lui flască obișnuită alcătuit din aer ploaie vînt. Ce să mai spui Ce să mai spui cum să mai ascunzi somnul în spatele pupilelor să-ți pipăi mintea ca pe-un obiect să lipești abțibilduri pe sclipirile muntelui nădăjduind să-l ascunzi să-ți dai obrazul la o parte ca o perdea ca să fie totuși pînă la urmă vizibilă Lumea. Semn de carte Îngălbenind cu anii cum pielea unui bătrîn oglinda. Vacanță Acest mers
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
dar Dumnezeu ne iubește mai mult decât putem risipi cât despre interioarele pietrelor încăpătoare și capitonate nici o limită nu explodează înainte să ia forma corpului proiectat cu precizie spre dâmbul ce încetinește rotirea cioplitorii imită valurile și dălțile ne țin lipiți de pământ cum șterge umbra un punct luminos un oraș autentic durerea e o vietate leneșă care ne așteaptă la colțul parcului știu numai că ești legată la ochi de o apă în care se termină aleile neobișnuite cu moartea
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
care te urnești cu toate repictările așezate pe suflet până ce fiecare punct dureros intră în expansiune sub fascinația mântuirii prin foc. Înîuntru-afară când mă despart de tine spațiul își pierde brusc punctele în trup ne apar găuri pe care le lipim după frontiere bătute împreună în momentele în care timpul e un vârf de ac așezat perfect vertical pe o oglindă drumul cel mai scurt are nevoie de o lacună în care o rupere de simetrie ne poate salva memoria întreagă
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
Bedros Horasangian De fapt îi plăcea să trăiască la Paris. Cu buzele mereu lipite de viitor se insinua cu brațele mereu în prezent. Voia să nu mai aibă trecut. O natură tonică într-o lume sceptică. Pesimistă? Nu, mai mult indiferentă. Lumea. Parisul. Ea. Lumea ei era acum acolo. Viața ei era acolo. A
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
fi vrut să-i lovesc. Brusc și-au luat zborul și s-au făcut nevăzuți. Am răsuflat ușurată și m-am pregătit de plecare. în stradă am simțit cum reîncepe coșmarul. în fața mea, trotuarul era presărat cu pene negre. Parcă lipiți de asfalt, fulgii fremătau, încercau să se ridice, să-și ia zborul, dar trecătorii îi călcau în picioare și ei rămâneau acolo, ca prinși în capcană. Un vânt rece îmi trecu pe lângă urechea dreaptă și am văzut cu coada ochiului
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
mi-am văzut de drum, încercând să trec nepăsătoare pe lângă el. L-am depășit. Răsuflu ușurată. Prea devreme. Un cârâit puternic a străpuns fierul gardurilor și am auzit în spate fâlfâit de aripi și croncănituri. Am fugit. Călcam peste penele lipite de asfalt și mă întrebam cum de mai sunt acolo, când trecuseră deja două zile de când s-a întâmplat să lovesc pasărea... Apăruse din senin, mi-a tăiat drumul de parcă ar fi vrut să mă oprească și să-mi atragă
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
îl întâmpină cu un miorlăit lung și răgușit, încolăcindu-și corpul lung și moale în jurul picioarelor sale. O împinse scurt cu piciorul drept și pisica se îndepărtă nedumerită, tremurându-și coada ridicată în sus. Câteva fire albe din blană rămaseră lipite pe pantalonul de sărbătoare. Îi era probabil foame și se gândi că poate era mai bine s-o hrănească înainte. Stătu preț de-o clipă pe gânduri și se răzgândi. Îl încurca acum, așa că n-o s-o lase să intre
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
gesturi memorabile, impulsurile și dorințele și visele lui cele mai dulci se strecoară pe sub borurile călduroase ale imensei pălării și plutesc dezamăgite peste acoperișurile de rugină ale celor trei case din fața agenției de știri în care lucrează Gil, cu ochii lipiți de ecranul pâlpâitor. * în același timp, la nici un km mai încolo, pe strada Ziduri Moși, locuiește Maimuțu, un băiat de aceeași vârstă și de aceeași înălțime cu Gil. Spre deosebire, însă, acesta habar n-are ce se petrece-n lume
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
ochii spre reclama roșie de deasupra clădirii de ceară, în care lucrează Gil, și care pentru el nu este decât Vodafone-le. Maimuțu trece strada și caută cu privirea zidul galben de care stă rezemată o fată. își ține o talpă lipită pe zidul clădirii și privește în direcția lui, pe care l-a văzut de cum a intrat în bulevard. Părul i se furișează pe lângă gluga hanoracului, iar mâinile apasă cu încrâncenare în buzunarul blugilor căzuți sub buric. Maimuțu își aduce aminte
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
plasă argintie; noaptea țese arcade de ceață Pe rîuri de fum. Nu mai vreau altceva. Patetic, sună clopotele de aburi, Tîrziu coborîte peste auz. La rădăcina părului Argintul greu al lunii adînc plecată-n somn Cu pleoapele lăsate ca și lipite-n raze - splendori ce mă îmbracă-n armura nemișcării - Doar coiful cu viziera dantelată e semn al corpului meu de demult Doar coiful adunînd pletele risipite pe umerii strînși în argint Pînă la brațele lăsate în greutatea spadei. O lună
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
odihneam capul pe pieptul lui Ca Ioan cel Mic, îi vedeam doar linia gîtului Și marginea bărbiei. Liniște împrejur. Focurile roz ale amurgului înălțau cerurile de jur-împrejur Fără flacără și fără spaimă, Acum dormeam Acum scăpam de insomnii Cu obrazul lipit de pieptul Lui am simțit adierea și somnul. Să mă mai schimb nu pot Să mai revin la ce am fost nu pot Mă ghemuiesc fără știință Salvator început.
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
nici n-a vrut să audă: Taci, fă, din gură, îi zicem mai mișto, vinetu dinamo. L-au norocit cu numele ăsta fiindcă tocmai rula în oraș, făcând furori, seria winnetou, iar dinamo tocmai câștigase campionatul. Școala nu s-a lipit de el, dar era sprinten la minte și asta l-a ajutat să cadă-n picioare tot timpul. Până-n 89, s-a-nvârtit prin craiova, a ars la foc scăzut, c-așa erau vremurile: furtișaguri, mărunțișuri. Dar imediat după aceea a prins
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
câmpii. Când am ajuns eu în Franța, romanciera era deja bătrână, oricum prea bătrână pentru gustul meu. Văzusem o fotografie făcută de un fotograf american unde arăta ca o cerșetoare, scundă, cu picioarele ca niște cozi de mătură, capul mare lipit direct pe trup părea și mai mare din cauza unei coafuri enorme în formă de tort. îți amintești? Eram deja împreună. Am visat-o într-o noapte că se agăța de mine, își încleșta mâinile ca niște gheare de vrăjitoare pe
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
intenționat. Am citit undeva că sunt poștași care fură scrisori. Da, da, le duc la ei acasă să le citească. Nu citesc altceva, cărți sau ziare, citesc numai scrisori, uneori le păstrează, le colecționează, alteori, dacă nu sunt interesante, le lipesc la loc și le expediază la adresa de pe plic. Nu pot să iau riscul ăsta... Dragă Marianne, Mi-e dor de tine. Nici nu-ti dai seama cât îmi lipsești. îmi lipsesc și discuțiile cu tine. Mai ales acum, când am
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
atingă sânii și nu numai sânii dar nici sexul nu i-l atingea cu ce trebuie și nu numai atunci dar nici în zilele următoare iar asta a impresionat-o ba chiar a înduioșat-o îl trăgea spre ea îi lipea capul între sâni și-atunci el ejacula imediat la fel și Durand deși era mai în vârstă și se culcase până atunci cu o turmă de femei era chiar expresia lui și el se pierdea cu firea în fața țâțelor ei
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
noi, la cei care-i așteptăm, ca eliberatori, de-o jumătate de veac. Anularea clauzei națiunii celei mai favorizate nu lovise de fapt în Ceaușescu, ci tot În noi, amarestenii, obligafi să strângem și mai tare cureaua, desi ni se lipise burtă de spate. Dar noi nu ne pierdusem speranfa. Îi așteptăm în continuare pe americani. Care, în loc să vină odată, ne reproseau acum, de la distanță, că prea am stat cu mâinile încmcisate în fața terorii și prea ne-am lăsat călăriți că
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
de linguri, o/ fi pe-aproape vreo cantină/ populară. De jur/ împrejurul meu prinde contur viitoarea formă/ anorganică. Plus pietrele din cer pentru mormînt și undele radio/ recepționate,/ undele emise acum zece miliarde de ani... Aici,// unde totul mi se lipește de piele,/ e o teamă/ atavică nedeslușită” (Pe la miezul nopții se aude gălăgie în pereți). În locul aneantizării, obștescul sfîrșit aduce o evoluție burlescă a materiei, un șir de monstruozități înveselitoare. Capul muribundului crește pînă la dimensiuni neverosimile, ocupînd tot spațiul
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]