586 matches
-
colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu: figurează în aproape toate foile antijunimiste („Românul", „Tranzacțiuni literare și științifice", „Revista contimporană", „Stindardul") și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului". A fondat „Portofoliul român" și „Duminica" (alături de I.C. Săvescu); a condus „Țara literară", a întemeiat „Revista albastră" și „Biblioteca omului de gust". A colaborat la „Revista orientală", „România literară", „Nuvelistul", „Revista literară", „Vestea", „Peleșul", „Analele literare" etc. În 1894 a
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
popoarelor. Scrie despre Revoluția franceză, îl interesează Istoria în cântecele poporane, susține rubrici ca „Revista politică" și „Revista științelor". Dă un Curs facultativ de istorie modernă critică (1875) și un Memento de istorie universală sau Istoria în tablouri (1883). În „Literatorul" i-a apărut o suită de Studii literare, reproduse în două volume (1892-1893). Didactice, greoaie, dar dovedind o bună cunoaștere a culturii antice, studiile judecă literatura vremii în raport cu idealul clasic al criticului: naturalismul e acuzat că anulează prin întâmplător caracterul
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
ar fi cea despre importanța decorului în romantism, parnasianism, simbolism. Când iese din chingile metodei pentru a analiza o operă (Gr. Alexandrescu, Al. Vlahuță etc.), comentatorul nu trece dincolo de examenul versificației. Prețuiește, în literatura română, numai scriitorii pe care cercul „Literatorului" și-i recunoștea ca înaintași: I. Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, în timp ce M. Eminescu și I. Slavici sunt ironizați, fără inteligență. Eminescu, care a crezut că sub pseudonimul Rienzi se ascundea Florescu, a răspuns atacurilor din „Literatorul" cu o Epistolă
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
pe care cercul „Literatorului" și-i recunoștea ca înaintași: I. Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, în timp ce M. Eminescu și I. Slavici sunt ironizați, fără inteligență. Eminescu, care a crezut că sub pseudonimul Rienzi se ascundea Florescu, a răspuns atacurilor din „Literatorul" cu o Epistolă deschisă către homunculul Bonifaciu (rămasă în manuscris în timpul vieții poetului, ea conține germenii Scrisorii II). Unui examen negator sunt supuse scrierile lui Maiorescu în două articole, intitulate „Despre stil”; este proclamată tendențios lipsa, la noi, a unei
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
unei critici literare. Florescu a scris versuri în română (Ritmuri și rime, 1892) și în franceză (Quelques vers. Au profit des blessés, 1877); căznite jocuri prozodice, ele au contribuit totuși la împământenirea unor forme fixe. Poemul în proză, cultivat la „Literatorul", este încercat, după model francez, în Aquarele și poezii în proză (1894) și în câteva Sanguine românești, anexate Sanguinelor traduse din Catulle Mendès (1889). Florescu a fost un conștiincios popularizator al literaturii franceze, iar prin intermediul francezei a asigurat rubrica de
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
Aquarele și poezii în proză (1894) și în câteva Sanguine românești, anexate Sanguinelor traduse din Catulle Mendès (1889). Florescu a fost un conștiincios popularizator al literaturii franceze, iar prin intermediul francezei a asigurat rubrica de tălmăciri din „Portofoliul român", „Povestitorul", „Duminica", „Literatorul", „Biblioteca familiei" cu texte din Alexander Pope, Ronsard, Voltaire, Molière, Alfred de Musset, H. Murger, W. Scott, J.L. Runeberg, J.M. de Heredia, Theodore de Banville, E.A. Poe, Longfellow, Petofi, din folclorul rus, chinez, albanez, indian, italian. Printre primii la noi
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
de Nicolae Manolescu. După 1989, a publicat poezie, proză, eseu, articole de critică și istorie literară, filosofie și sociologie, în mai multe cotidiane și periodice, printre care: "Cuvântul nou", Sfântu-Gheorghe; "Cuvântul libertății", Craiova; "Ramuri", Craiova; "Mozaicul", Craiova; "Scrisul Românesc", Craiova; "Literatorul", București; "Autograf", Craiova; "Brâncuși", Târgu Jiu; "Argeș", Pitești; "Mileniu", Craiova; "Luceafărul", București; "Revista de studii socio-umane", Craiova; "Studii de istorie a filosofiei universale", București; "Viața Basarabiei", Chișinău; "Revista universitară de științe sociale", Craiova; "Revista de filosofie", București ș.a. A publicat
Ion Munteanu (scriitor) () [Corola-website/Science/314903_a_316232]
-
anul 1888. De la anul debutului (1867) și până în 1926 (anul apariției ultimei poezii), a colaborat la peste 35 de reviste românești și străine. La "Convorbiri literare" a publicat până în 1892, colaborând și la alte reviste, precum "Familia", "Columna lui Traian", "Literatorul" și "Viața Românească". Debutul în proză și l-a făcut cu povestirea " Cînd vrea omul", apărută în 1884 în revista "Tribuna" din Sibiu. Povestirile sale sunt scurte schițe „din viața mea”, cu accente moraliste și moralizatoare. Matilda Cugler-Poni a fost
Matilda Cugler-Poni () [Corola-website/Science/326113_a_327442]
-
Pitești, „CENACLUL DE LA PĂLTINIȘ” la Sibiu, „CONTRAATAC” apărând la Adjud, „CUGETUL” la Craiova, „DESTINE LITERARE” apărând la Montreal, „JURNAL LIBER” la Winnipeg-Manitoba, „LAMURA” la Craiova, „LUMINĂ” la Panciova, „LUMINĂ LINĂ- Gracious light” la New York, „NOUĂ PROVINCIA CORVINA” la Hunedoara, „NOUL LITERATOR” la Craiova, „OGLINDĂ LITERARĂ” la Focșani, „ORIZONT” la Timișoara, „POEZIA apărând la Iași, „REGATUL CUVÂNTULUI” la Craiova, „VATRA VECHE”la Târgu Mureș... „CREȘTEREA LIMBII ROMÂNEȘTI”, revista fondată în anul promulgării Legii ZILEI LIMBII ROMÂNE, mulțumește tuturor confraților care au consemnat
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
s-a născut la 15 decembrie 1970, în satul Damian, comuna Sadova, județul Dolj. A colaborat sau s-a scris despre lucrările sale în “Ramuri”, “România Literară”, “Literatorul”, “Național”, “Jurnalul Național”, “Ora”, “Timpul”, “Gazeta de Sud, “Viața Capitalei”, Cuvîntul Libertății”, “Ora” (Craiovei), “Ediție Specială”, “Zig-zag Magazin”, “țara”, “Arca lui Noe”, “Actualitatea”, “Fluidul roditor”, “Ad Mutrium”, “Opinia”, “Oglinda Motrului”, “Ardealul literar și artistic”, “Gorjeanul”, “Serile la Brădiceni”, “Cuvântul Liber
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
Mircea Florin Șandru. De-a lungul timpului, Mircea Florin Șandru a colaborat cu grupaje de poezie și eseuri la următoarele publicații: „Actualitatea literară”, „Amfiteatru”, „Ante Portas”, „Argeș”, „Astra”, „Bucureștiul literar”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Echinox”, „Facla literară”, „Flacăra”, „Gazeta Cărților”, „ Literatorul, „Luceafărul”, „Nomen Artis”, „Nord literar”, „Orizont”, „Poezia”, „Ramuri”, „România literară”, „Sintagme literare”, „Slast”, „Steaua”, „Sud”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Balkan Visions”, „Inostrannaia literatura”, „Literarni mesicnic”, „Romanian review”, „Rumanische Rundschau”, „Slovenske pohl'ady”, „Svetova literatura”, „Twórczość”, „Varlik”.
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
ca redactor la "Gazeta literară" (transformată în "România literară"), timp de 26 de ani (a avut o rubrică permanentă pînă în 1990). După Revoluție devine redactor-șef al revistei "Caiete critice" (1990-1998) și face parte din comitetul director al revistei "Literatorul" (pe care a înființat -o împreună cu "Eugen Simion" și "Marin Sorescu"). Lucrează și ca redactor la "Editura Cartea Românească" (1992-1996), iar din 1998 la revista "Creanga de aur", editată de "Fundația Culturală Română".
Valeriu Cristea () [Corola-website/Science/297638_a_298967]
-
și străine, printre care Teatrul, Secolul XX, Studii și cercetări de istoria artei, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Maske und Koturn, Obliques, Sipario, Shakespeare quaterly ș.a. După 1990, alte cronici, eseuri în revistele Teatrul azi, Scena și ecranul, Literatorul etc. Colaborare permanentă la Radio. 1981: Premiul ATM pentru critică și teorie teatrală 1983: Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul « Teatrul românesc-Teatrul universal. Confluențe » 1986: Premiul ATM pentru critică și teorie teatrală 1995: Premiul secției române a Asociației internaționale
Ileana Berlogea () [Corola-website/Science/322199_a_323528]
-
Lazăr" din București, iar ca participant la Concursul "Gazetei matematice", ocupase primul loc pe țară între liceeni. De reținut faptul că debutul într-o revistă literară a lui Ion Barbu se datorește lui Tudor Vianu, la 18 septembrie 1918, în "Literatorul" lui Al. Macedonski, cu poezia Ființa, retitrată ulterior Elan. Mircea COLOȘENCO P.S.: Mircea Popa, critic literar clujean și universitar de Alba Iulia și Tg. Mureș, recenzând una dintre antologiile alcătuite de mine a operelor lui Ion Barbu, mi-a imputat
Debutul absolut al lui Ion Barbu by Mircea Colosenco () [Corola-journal/Memoirs/8943_a_10268]
-
1930 - 1931 (redactată în București, sub direcția lui Aureliu Baranga, având între colaboratori pe Gherasim Luca, Paul Păun, Mattis Teutsch, Mihai Hubert ș. a.) etc. - este mai întâi o reacție împotriva rafinamentelor parnasiene și simboliste din școlile „cele mai înalte“, de la "Literatorul" lui Macedonski și de la "Viața Nouă" („Vieața Nouă“) a lui Ovid Densușianu, o „negare“ a formulelor / tiparelor tradiționale, printr-o programată desolemnizare a lirismului în numele „libertății absolute a cuvântului“, devenind apoi, prin / după „circuitul european de București - Zürich“, o «expresie
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
sale au fost traduse în limbile germană, franceză, polonă, maghiară, ucrainiană. Are o bogată activitate publicistică, susținând rubrici pe mai mulți ani în ziare și reviste ca : "Amfiteatru", "Suplimentul literar-artistic al Tineretului liber", "Contemporanul", "Cronica Română", "Național", "Timpul - 7 zile", "Literatorul", "Arc", "Cotidianul", "România literară", "Clipa", "Adevărul literar și artistic", "Națiunea", "Caiete critice". Din 2010 este redactor șef al publicației culturale "Literatorul", editată de Biblioteca Metropolitană București. A primit premiul pentru proză „Ion Creangă“ al Academiei Române (1991), premiile de proză și
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
ani în ziare și reviste ca : "Amfiteatru", "Suplimentul literar-artistic al Tineretului liber", "Contemporanul", "Cronica Română", "Național", "Timpul - 7 zile", "Literatorul", "Arc", "Cotidianul", "România literară", "Clipa", "Adevărul literar și artistic", "Națiunea", "Caiete critice". Din 2010 este redactor șef al publicației culturale "Literatorul", editată de Biblioteca Metropolitană București. A primit premiul pentru proză „Ion Creangă“ al Academiei Române (1991), premiile de proză și de critică ale Asociațiilor Scriitorilor din Cluj-Napoca și București (în 1995, respectiv în 2007), Premiul Național "Marin Sorescu" (2003), premii ale
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
Studii/memorii/recenzii/documentare/comunicări care cuprind o arie largă de teme de istorie a literaturii și culturii române, în scopul dezvăluirii de aspecte inedite ale spiritualității naționale și universale, apărute în periodice din țară și străinătate: „Academica”, „Jurnalul literar”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista Cultului Mozaic/Renașterea evreiască”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revue Roumaine”, „Viața românească” (București); „Ateneu”; „Convorbiri didactice”, „Deșteptarea”, „Fântâna Blanduziei”, „Vitraliu” (Bacău); „Academia bârlădeană” (Bârlad); „Hiperion” (Botoșani); „Steaua” (Cluj); „Convorbiri literare”, „Dacia literară” (Iași); „Căminul românesc
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
-lea, Smaranda Gheorghiu a condus un cenaclu frecventat și de Mihai Eminescu și a fost prietenă cu iubita acestuia, Veronica Micle. Ca scriitoare, a colaborat la cele mai importante ziare și reviste ale vremii, între care Convorbiri literare, "Fântâna Blanduziei", Literatorul, Tribuna, Universul Ca om de cultură a participat ca membră a unor organizații culturale, atât din România, cât și din străinătate, ca "Dante Alighieri", "Storia et Arte di Roma", "Alianța Universală a Femeilor". Ca reprezentantă a României, a participat la
Smaranda Gheorghiu () [Corola-website/Science/315567_a_316896]
-
Traian Demetrescu, cu pseudonimul literar "Tradem", (3 noiembrie 1866 - 17 aprilie 1896) a fost un poet pre-simbolist minor, considerat de critici un epigon al lui Mihai Eminescu. A scris versuri încă de când era elev, debutând în anul 1883 în revista „Literatorul”, editată de Alexandru Macedonski. A citit poezii la cenaclul lui Titu Maiorescu și a publicat în revista „Convorbiri literare”. A recunoscut printre primii valoarea lui Mihai Eminescu. După anul 1890 s-a stabilit la București unde, bolnav de tuberculoză, moare
Bustul lui Traian Demetrescu din București () [Corola-website/Science/332789_a_334118]
-
publicat o poezie. În anii care au urmat a colaborat cu versuri, proză și critică literară la o serie de publicații, printre care se numără: "Luceafarul", "România literară", "Vatra", "Steaua", "CPSF Anticipația", "SLAST", "Jurnalul SF", "Jurnalul de București", "Convorbiri literare", "Literatorul", "Viața Românească", "Magazin", "Astra", "Supernova", "Helion", "Amurg sentimental", "String", "Contemporanul", "Dialog", "Cinema", "Art-Panorama", "Dependent SF", "Newsletter SF", "Calende", "Placebo", "Telegraful", "Tomis", "Știință și Tehnică", "Almanahul Anticipația". Mihail Grămescu a fost astras și de grafică, domeniu în care a debutat în
Mihail Grămescu () [Corola-website/Science/321327_a_322656]
-
Argeș", aprilie 1968, cu poezie, sub semnătura Dorel Cristea. Redebut în "România literară" nr. 41/ 1970, sub pseudonimul George Buzinovski, în cadrul rubricii "Vă propunem un nou poet", girată de Geo Dumitrescu. Caietul de poezie "Copacul îngândurat", în cadrul colecției "Biblioteca Argeș. "Literatorul"" (Argeș, mai, 1972), îngrijită de Gheorghe Tomozei. A câștigat, în 1976, concursul de debut al Editurii Eminescu, cu manuscrisul "Astru natal", apărut în același an și semnat, ca toate volumele ulterioare, . A înființat, în aprilie 2000, la Găești, revista Litere
Tudor Cristea () [Corola-website/Science/319353_a_320682]
-
și mai ales de poezie, Cenaclul era un punct luminos în viața Capitalei. O bună parte a reușitei Cenaclului se datora erudiției literare a mentorului acestora, care cunoaștea foarte bine poezia lumii și poezia românească, mai ales cea modernă. Revista Literatorul fondată de Macedonski a fost continuată într-o serie nouă imediat după 1990 de Marin Sorescu.
Literatorul () [Corola-website/Science/308757_a_310086]
-
cursul lunii august 1882. Debutează în 1872 în "Noul curier român", sub pseudonimul Corina, cu două lucrări în proză: "Rendez-vous" și "Plimbarea de mai în Iași". Majoritatea poeziilor sunt publicate în "Convorbiri literare". Mai colaborează la "Columna lui Traian", "Familia", "Literatorul", "Universul literar". În 1887 apare volumul de poezii care cuprinde poezii originale, prelucrări după Théophile Gautier și Lamartine și aforisme. Eminescu: „Cartea ei e veșnic nouă pentru mine ... Ce frumoase versuri întâlnești în cărticica asta. Citește-le și o să vezi
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
din București. A debutat publicistic cu un articol despre " Caietele Eminescu" în revista „Tribuna” (1958). A început să colaboreze frecvent la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”. Din 1968 a colaborat săptămânal la „România literară” și din 1991, la „Literatorul”. Din 1983 este redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director al publicației. În 1993 a devenit membru al Academiei Române. În anul 1998 a fost ales președinte al Academiei Române. Doctor Honoris Causa al
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]