128 matches
-
la cultură și satisfacții rare, nu e bucurie intensă fără chelălăituri"21. Este, de fapt, o practică autoreferențială comună scriitorilor din "Școala de la Târgoviște", ale căror romane încearcă să atingă, prin meta și intertextualitate (parodie, pastișă și reflecție asupra scriiturii), literaturizarea totală. Texte precum Smărăndița. Roman modern, Dă-dămult... mai dă-dămult, pastișele și parodiile în versuri, dar mai cu seamă ambiguizata Inspecțiune, finalul bifurcat din nuvela Două loturi, digresiunile metatextuale din Poetul Vlahuță și din neterminata Poveste dezvăluie și în acest sens
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
angajează În vana ambiție de a reface „comedia umană“ a lui Balzac, desigur, fără să vrea; fără să bănuiască, ficțiunea sa este uniformizatoare, nivelează o experiență care, altfel, ar fi fost mai profundă, dacă se reducea la tendința involuntară de literaturizare; sondez schemele realului și apoi pe acele ale imaginarului, da, eu trebuie să mă recuperez din real mai Întâi și numai dacă un pliu al acestuia mă aruncă dincolo, pot să-l urmez, dar fără să mă Îndepărtez prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
literară; narațiunea mea urma legile narativității: zurbagiul acela era, prin acțiunile prin care se abătea de la reguli, un erou, un personaj fictiv, el nu mai era În nici un caz eu. Povestindu-i lui E., simțeam că, mai ales, În măsura literaturizării conștiente a faptelor, o țineam mai strâns În mreaja mea, o cuceream; altfel, după ce-am terminat de povestit, ne-am trezit brusc că nu știam ce să ne mai spunem, nu știam cum să ne comportăm, ce să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
definită terminologic a literaturii, dominarea poeziei are o nouă urmare tradusă printr-un nou concept: literatura poetică. Literatura se poetizează, dispare monopolul ei cultural. Sensul cultural se estompează în favoarea unui început de plăcere, distracție, gratuitate, estetizare. Poetizarea literaturii ca și literaturizarea poeziei sunt evidente și în poetica lui Mallarmé. Legată indisolubil de tendința evidentă de radicalizare și estetizare a ideii de literatură, este definirea sa ca artă literară Artă literară are acum obiective pur artistice, finalități specific estetice (Stendhal, Balzac) sau
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
așa cum e cazul schiței „Trâmbița” („The Whistle”), publicată În Foaie pentru minte, inimă și literatură, În 1840, sentințe și aforisme, deosebit de populare În epocă, dar mai ales Învățături și sfaturi practice, alese În special din sfera economică și nedisimulate prin literaturizare, cum este cazul celor publicate În Foaie pentru minte..., sub titlul „Caracterul prădătorilor”, În 1847, sau sub cel de „Regule de aur”, În Învățătorul poporului, la 1848. Ele atrag atenția prin maniera foarte directă de vehiculare a mesajului pe care
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
moment dat, asupra rolului și rostului Mărturisirii lui Petru Movilă în Ortodoxie, dezbatere stârnită de Radu Dragnea 13 care considera documentul lui Petru Movilă un moment fundamental de la care trebuie plecat în conceperea credinței pentru a încheia etapa ortodoxă a "literaturizării ieftine" sau a "neoromantismului". În plus, pentru Radu Dragnea, Petru Movilă "a codificat dreapta credință amenințată și din partea confesiunilor apusene și de ignoranța rusească din vremea lui de bâjbâială pe întuneric". Replica la această poziție nu a întârziat, elita intelectuală
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Mircea Vulcănescu nu și-a consolidat aceste constatări și observații și cu citate din Roza Vânturilor. Admirând stilul jurnalistic, pur ideologic, limpede, concis și uscat al acestei vestite culegeri în totală contradicție de altfel cu dilatarea verbală descusută și adesea literaturizarea ideologică actuală am făcut din nou o serie de confruntări și sondaje. Ceea ce m-a surprins acum mai mult decât altădată a fost nu atât antidemocratismul și antiparlamentarismul declarat, cât dogmatismul agresiv și intolerant, utopia și contradicția flagrantă dintre premise
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
pronunțat), conformarea la schemele maniheiste, fie în zugrăvirea în culori sumbre a epocii trecute, fie în exaltarea revoluționarilor de la 1848 sau a opozanților regimului „burghezo-moșieresc”, dar nu în măsură de a constitui o probă de literatură „nouă”, ci doar de literaturizare nu o dată propagandistică. Programul nou al V.r. este mai clar în partea ei „ideologică”, structurată pe parcurs în rubricile „Orientări”, „Teorie și critică”, „Discuții” (introdusă mai târziu), „Recenzii” ori „Cărți noi”. Chiar în primul număr, o interpretare „în lumina
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
unul figurat, adică un discurs în care ceea ce vrem să spunem nu corespunde cu ceea ce spunem, exprimarea fiind metaforică (x este un urs = x este foarte puternic sau x este un om retras, necomunicativ, ursuz). Acest fenomen a însemnat o literaturizare a artei retorice și, prin aceasta, o pierdere a statutului ei de disciplină de învățămînt. Abia în ultimele decenii ale secolului trecut retorica a fost reabilitată, dar ca o nouă retorică, printr-o restructurare teoretică și prin conferirea unor extinse
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca artă literară, deși, în secolul al XIX-lea, un Ion Ghica, spre a da un exemplu de notorietate, a ilustrat eclatant posibilitățile speciei. Sensibilitatea postmodernă este mai receptivă la acest fenomen, dar în practica literară din ultimii ani remarcăm literaturizarea deliberată, mistificatoare a epistolei, care-și pierde astfel autenticitatea, prospețimea, relevanța existențială. Cele mai fascinante epistolare sunt acelea în care viața, trăitul glisează insesizabil în ficțiune, devenind mare literatură. De aceea, cred, avea întrucâtva dreptate Livius Ciocârlie să considere că
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
bântuie eul liric, sau o aspirare a realului în lumea imaginară, o banalizare a imaginarului ori o ficționalizare a banalului. Percepția despre sine și despre artă e demitizantă, există permanent un ochi care privește din exterior și care înregistrează excesele literaturizării, chiar și atunci când ele fac parte din propria creație. Recunoaștem aici un mod de abordare a materialului literar care va deveni criteriu de creație în spațiul postmodernismului. De altminteri, nu o dată s-au stabilit asemănări între generația aceasta de tranziție
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lumii ("să găsești bila roșie, stârnind/ o mișcare puternică, a tuturor -/ numai atunci ai să poți câștiga/ patru puncte,/ cele patru puncte cardinale"). Există desigur o doză de ironie în prezentarea acestei căutări a idealului, dar ironia vizează mai degrabă literaturizarea acestui subiect, dincolo de trecerea sa în derizoriu, tematica păstrează gravitatea, tragismul inspirat de înțelegerea absurdității condiției umane (singura salvare este perpetua căutare a ceea ce ar putea înălța omul, ceea ce i-ar putea conferi accesul la adevărurile ultime): "Când lucrurile încetează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
disprețuim cumințenia reumatică/ a inșilor bolnavi de centimentri pătrați." - Antreul poemului). Antreul poemului se apropie astfel ca structură și expresie de manifestele avangardei. E un refuz al tradiției poetice și o afirmare a necesității unei poezii lipsite de prejudecăți, de literaturizare forțată. Textul se construiește prin asocieri șocante, elemente ale limbajului cotidian, colocvial, cu valoarea depreciativă adesea, se descoperă indisolubil unite cu elemente care redau sfera poeticului ("igrasie din ploaie, rachiu din poem/ otravă murdară, țipătul spân"). Acumulările de astfel de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de convergență dintre poeții albastrosiști și cei ai Cercului literar de la Sibiu, dar reprezintă și o trăsătură a liricii ulterioare. Percepția despre sine și despre artă e demitizantă, există permanent un ochi care privește din exterior și care înregistrează excesele literaturizării, chiar și atunci când ele fac parte din propria creație. Recunoaștem aici un mod de abordare a materialului literar care va deveni criteriu de creație în spațiul postmodernismului. De aceea s-au și stabilit asemănări între generația aceasta de tranziție și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
moment dat, asupra rolului și rostului Mărturisirii lui Petru Movilă în Ortodoxie, dezbatere stârnită de Radu Dragnea 13 care considera documentul lui Petru Movilă un moment fundamental de la care trebuie plecat în conceperea credinței pentru a încheia etapa ortodoxă a "literaturizării ieftine" sau a "neoromantismului". În plus, pentru Radu Dragnea, Petru Movilă "a codificat dreapta credință amenințată și din partea confesiunilor apusene și de ignoranța rusească din vremea lui de bâjbâială pe întuneric". Replica la această poziție nu a întârziat, elita intelectuală
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ne-am bucurat că tema formează de pe acum și obiectul unui studiu sistematic și chiar o promițătoare teză de doctorat: Gulagul în conștiința românească, de Ruxandra Cesereanu. Autoarea propune și o tipologie: Cruciați, amorali și decăzuți. Riscul idealizării, al acceptării literaturizării inocente, involuntare sau programate, păcatul originar al acestor mărturii, neeliberate de complexul literar și fără nici o noțiune de autenticitate, singura care le salvează de fapt rămâne însă real. El ar trebui, pe cât posibil, evitat. Este greu de acceptat orice idealizare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de acest gen a eșuat. O bună punere în temă și un subiect de viitoare aprofundare, pe material românesc. însă cu o condiție esențială de care tânăra noastră politologie ar trebui să se teamă ca de foc: fuga de orice literaturizare, eroizare și, implicit, mistificare. O frazeologie ceaușist-bombastică nu poate și nu trebuie înlocuită cu o alta de sens contrar. Teză probabil nepopulară, dar riguros în spiritul adevărului. Nu iubim nici o formă de demagogie. Stilistică și nestilistică. în aceeași situație se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
-ți vuiește în cap. Realitățile pe care le documentează par a se povesti de la sine. Dar ține de înzestrarea strălucită a Hannei Krall să se abțină de la orice comentariu și totuși să intervină invizibil, rămânând prezentă îndărătul fiecărei propoziții. O literaturizare imperioasă în absența ficțiunii, exclusiv prin simțul pentru cuvinte, succesiune, decupaj. În cărțile Hannei Krall, întâmplările sunt silite să se retragă în ambuscada trăirilor. Un alt exemplu e Alexandru Vona. El operează cu ficțiune. Carela el sună însă ca o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de semnificații simbolice : evreii erau gazați În camere cu „dușuri” pentru „deparazitare”, iar cadavrele erau incinerate În cuptoare, precum gunoiul. Holocaustul Însuși era denumit În unele documente germane cu eufemismul ausrötung = „curățarea putreziciunii”. În fine, pentru cercetătorul american Alan Dundes, „literaturizarea supremă a metaforei În discuție a fost transformarea grăsimii de evreu În săpun. Astfel, evreul cândva «murdar» a fost transformat, datorită minunilor tehnologiei germane, În săpun «curat»” <endnote id="(83, p. 103)"/>. „Economia de război nazistă - scria Eugen Relgis În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
romană, creștină și chiar românească”, „obiceiuri dispărute”, „evenimente istorice puțin cunoscute”, mai mult chiar, să analizeze „sufletul antic în întreaga gamă a simțimintelor și a culturii sale.” La nunta Uraniei din Callatis, Dionysopolis sub aripa morții, Axiopolis, Mucapor ș.a. sunt literaturizări doar pe alocuri interesante. Grija (arheologică) pentru descrierea locurilor, costumelor, comportamentelor este mai mare decât cea pentru echilibrul narațiunii, unde abundă inserții de texte din autori antici puse în gura personajelor sau alocuțiuni în același stil. Imaginate a trăi drame
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
Basarabia și apoi să mor”, „Basarabia în diaspora”), nostalgia după ținutul natal (Satul basarabean, Dor de Basarabia, Iubim Basarabia, Scrisoare din Basarabia, Frumusețile țării), cu ecouri din Alecu Russo, dar de un patetism reținut. Retorica este simplă, directă, lipsită de literaturizare, adesea polemică și nu rareori incendiară. Același stil îl folosește în memorialistică - Amintiri din gulag (1992), reluate în Drumul Golgotei (1995) -, unde își reconstituie întreaga viață, până la călătoriile în Statele Unite și Israel. În pofida aglomerării de amănunte faptice, accentul cade pe
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
acesta frecvent robit surselor. F. se deosebește de Dinicu Golescu, călător grav, genuin, limitat cu modestie la trăirile proprii. El își construiește jurnalul având în minte modele și țintește, concomitent, intrarea în literatură. Deocamdată este în posesia unei maniere de literaturizare și alternează notația documentară cu evocări avântate, emfatice, așternând tenace și o sumedenie de istorii romanțioase. Monumentul domenicanilor dupe colina Fiesole, republicată separat cu titlul Mateo Cipriani, „novela” Friederich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, dar
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Hramul Sfântului Nu (1969), dintr-un ciclu narativ având în comun identitatea doctorului Ana Brebu, receptor pentru o serie de confesiuni ale unor pacienți -, nivelul angajării în proiectul propagandistic este depășit. Cartea începe într-o notă înșelătoare, mimând adecvarea la literaturizarea luptei de clasă: relația antitetică ar părea să fie stabilită între, pe de o parte, tatăl naratorului feminin, cultivator de zarzavaturi, dar și cămătar, negustor etc., care-și exploatează fără scrupule rudele, și, de cealaltă parte, Mihai Bud, un pălmaș
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
Evadare tăcută de Lena Constante, Gherla de Paul Goma, Cu Dumnezeu în subterană de Richard Wurmbrandt, dar și alte mărturii, de la Constantin Noica la Aurel State, Belu Zilber sau Marcel Petrișor. Intenția autoarei fiind aceea de a evita ficționalul și literaturizarea faptelor, demersul este în bună măsură al istoricului, ajutat de critică, sociologie, antropologie și, nu rareori, de psihologie. SCRIERI: Călătorie prin oglinzi, Cluj-Napoca, 1989; Zona vie, Cluj-Napoca, 1993; Grădina deliciilor, pref. Adrian Popescu, Cluj-Napoca, 1993; Cădere deasupra orașului, Sibiu, 1994
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
I. Popa, Ilarie Voronca, Pușkin, Maxim Gorki, Maiakovski, Walt Whitman, G. B. Shaw, Paul Eluard ș.a.). Volumul Băjenie... (1935) conține „creionările unui ostaș” din timpul primei conflagrații mondiale, autentice, după cum precizează A., dar cu un aer neverosimil din cauza efortului de literaturizare. Proză de ficțiune, alături de câteva amintiri, include culegerea Învinșii (1939). Fie că e vorba de tristețea unei „paiațe” pensionate, de disperarea unei femei „învinse” sau a unei fete cu iluziile consumate „într-o gară mică”, fie că se urmărește evoluția
ALEXIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285252_a_286581]