189 matches
-
sosirea sa în Sibiel, în 1964-1965. Acesta a intuit prezența acestor fresce acoperite de cinci straturi de var, pe un zid complet înnegrit de fumul lumânărilor. Cu un naos unic, cu nișe semicirculare și fresce care, împreună cu motivele biblice și liturgice tipic bizantine, preiau și motive occidentale tipic baroce, precum reprezentarea unor papi, biserica din Sibiel este astăzi un monument istoric național. Biserica a fost ridicată din strădania satului, nu din bârne, ci din bolovani de piatră, legați cu cărămidă și
Biserica Sfânta Treime din Sibiel () [Corola-website/Science/325532_a_326861]
-
ajutorul tarului Petru I al Rusiei, care le-a trimis cărți și învățători. În credința greșită că varianta rusă a limbii slavone este mai veche decât varianta ei sârbă, preoțimea a adoptat-o pe prima. Aceasta este și astăzi limba liturgica a Bisericii Ortodoxe Sârbe. În această perioadă, limba literară laică este un amestec de elemente ale graiurilor din Voivodina, ale varianței ruse a limbii slavone și ale limbii ruse literare laice. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, cărturarul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
culturi anterioare. «Cruce» are două sensuri: un sens material, și un sens moral. În limba latină cuvântul ia primul sens pe la anul 264 înaintea erei creștine, și servea la pedepsirea sclavilor, răufăcătorilor și furilor, care nu erau cetățeni romani. În liturgică, «cruce» poate avea înțelesul de crucifix, ori de cruce manuală. „Aproape în toată lumea antică au fost găsite diferite obiecte care aveau ca semn distinctiv cruci de diverse forme și care datau din perioade mult mai vechi decât era creștină. India
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
Muzică hasidimilor Modzitz a devenit de mult un "logo". Ea a intrat în patrimoniul tuturor curentelor hasidice și al poporului evreu în toate straturile sale religioase și laice. A găsit ecou mai ales în genul klezmer tradițional și în muzică liturgica numită hazanut, dar și în genuri muzicale contemporane care îmbină de exemplu klezmerul cu jazzul, cu worldmusic sau cu genul israelian "zemer ivri" (cântec ebraic). În anul 2008 bardul israelian Ehud Banay a înregistrat de pildă cântecul tradițional El Adon
Hasidimii Modzitz () [Corola-website/Science/313970_a_315299]
-
în 5 variante între 1838 și 1841. Textele dramatizează două episoade ale istoriei biblice, anume nașterea ("Versul Nașterii") și învierea lui Hristos ("Mironosițele"). În ceea ce privește textele respective, este de remarcat aportul său de adaptare în stil autohton a unor modele teatrale liturgice catolice, de care a dispus într-un mediu geografic aflat în proximitatea unor comunități de maghiari sau de sași. Textele sale cuprind aproximativ 2000 (3000 după altă sursă) de scene și portrete religioase sub forma unor miniaturi lucrate în acuarelă
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
Pirosmanišvili (sau Pirosmani, 1862-1918) este unul din reprezentanții de seamă ai artei georgiene din secolul al XX-lea. În limba georgiana s-au păstrat cele mai vechi culegeri de imnuri din ortodoxie. Muzică de caracter cult, atât curteneasca cât și liturgica, a sfârșit prin a se contopi, în timpul unei istorii zbuciumate, cu folclorul din diversele regiuni ale Georgiei. Acesta a fost îmbogățit și de muzică islamului, mai ales prin împodobirea melodiilor cu melisme orientale (Georgia a fost de mai multe ori
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
promoție. Între anii 1976-1980 este student al Institutului Teologic Ortodox de grad universitar din București, pe care-l termină cu teza de licență „Biserică - lăcaș de închinare în tâlcuirea principalilor scriitori bisericești și patristici”, sub îndrumarea Preotului profesor de Teologie Liturgica Ene Braniște. În anii 1975-1976 îndeplinește stagiul militar, apoi, din 1980 devine profesor la catedră I a Seminarului Teologic din Buzău. La 20 decembrie 1980 este tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu, prin mâinile Episcopului (viitorului Mitropolit al Ardealului) Antonie
Casian Crăciun () [Corola-website/Science/308634_a_309963]
-
înlăturat, și a fost introdus ritul bizantin de tipic și limbă slavă veche. Acest lucru înseamnă că pe de o parte anumiți termeni se păstrează în popor, iar pe de altă parte aceste cuvinte nu se vor mai folosi în liturgică, timp de câteva secole. Datorită limbii liturgice slave, mulți termeni slavi vor intra în limba liturgică, în timp ce termenii romani - probabil galici - din popor se pierd încet, cu trecerea timpului. Diaconul Coresi a tradus și tipărit românește câteva cărți liturgice, precum
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
de la mitropolitul sau, iar mitropolitul când este instalat într-un scaun mitropolitan primește de la patriarhul sau cârja arhiereasca. Toiagul este un obiect de cult care se folosește în toate zilele de către ierarh, spre deosebire de cârja care face parte din lucrarea sacerdotala, liturgica a arhiereului. Ori de câte ori arhiereul intra în biserică să slujească, se îmbracă în mantie și primește cârja. În afară de cult, cârja se poate purta și la procesiuni. Paterița se termină în partea superioară cu un motiv decorativ care diferă formal, tematic și
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
de conducere al "Societății pentru cultura și literatura română" din Bucovina. A primit titlul de "doctor honoris causa în Teologie" în 1879. Este autorul a numeroase lucrări de referință în domeniul teologiei: Omiletica Bisericii drept credincioase răsăritene(1875), prelegerile de Liturgică, litografiate, care au fost prelucrate, completate și editate de urmașul său la catedră, Dr. Teodor Tarnavschi și cursul de Pastorală care de asemenea a rămas în manuscris litografiat (prelucrat și editat mai târziu în partea a doua a lucrării lui
Vasile Mitrofanovici () [Corola-website/Science/326012_a_327341]
-
editate de urmașul său la catedră, Dr. Teodor Tarnavschi și cursul de Pastorală care de asemenea a rămas în manuscris litografiat (prelucrat și editat mai târziu în partea a doua a lucrării lui Dionis Ieremiiv). A alcătuit primele manuale de Liturgică, Omiletică și Pastorală la nivel universitar și a publicat o serie de predici și studii în revista "Candela", cel mai important fiind intitulat „Despre disciplina penitențiară în Biserica Ortodoxă din timpurile cele mai vechi până în ziua de azi”.
Vasile Mitrofanovici () [Corola-website/Science/326012_a_327341]
-
lui Adémar s-a dovedit a acea succes. Până la finele secolului al XI-lea, Marțial a fost într-adevăr venerat că apostol în Aquitania, deși în alte arii geografice legendă era pusă sub semnul întrebării. Adémar a compus muzică să liturgica bazându-se în mare măsură pe muzica gregoriana, standardul acelei epoci. El a creat astfel opera dedicată Sfanțului Marțial, precum și opere pentru sărbătorile apostolilor, la care a adăugat opere originale. Adémar a murit în jurul anului 1034, cel mai probabil la
Ademar de Chabannes () [Corola-website/Science/328099_a_329428]
-
ale studiilor teologice, secundare și elementare. La Seminariul teologic a mai adăugat, în anul 1879, în programul de învățământ câteva studii practice: ritul oriental, cântul, tipicul bisericesc, dreptul civil, economia rurală, medicina pastorală, iar în 1888, a mai adăugat filosofia, liturgica, omiletica. Profesorii de la seminariul teologic nu puteau fi decât doctori în teologie. Mitropolitul prezida examenele pe care le susținea clerul tânăr. Din banii proprii a ridicat internatul pentru băieți de la Blaj, pe care l-a transformat, începând cu anul școlar
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
24 și I Corinteni 15, 36). Dulciurile și ingredientele care intră în compoziția colivei reprezintă virtuțile sfinților sau ale răposaților pomeniți ori dulceața vieții celei veșnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. (cf. Pr. Prof. dr. Ene Braniște, "Liturgica Specială", Ed. Nemira, 2002, pg. 379).
Colivă () [Corola-website/Science/298710_a_300039]
-
Băcăoanul, în biserica Precista din Roman, pe seama Mănăstirii Bistrița. În anul 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în anul 1945, primind calificativul "Magna cum laude" pentru lucrarea susținută în cadrul Catedrei de Liturgică, sub conducerea Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu. În acest timp a îndeplinit diferite funcții în cadrul Arhiepiscopiei București și diacon la Patriarhia Română. La 1 martie 1945 a fost transferat, la cererea sa, la centrul eparhial Iași. Este hirotonit ieromonah la
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
editând almanahul literar „Fenice” (1866-1867), în care a publicat versuri și proză (mai izbutită fiind o povestire cu titlul Fiia lui Menumorut). Orientându-se tot mai mult spre preocupările religioase, scoate în 1868 revista „Amvonul”, apoi trece ca profesor de liturgică la un seminar, pentru ca în 1880 să devină protopop la Leta Mare. A mai colaborat cu versuri, proză, articole la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Familia”, „Sionul românesc” ș.a. Activitatea literară a lui P. este mai mult o formă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288956_a_290285]
-
dătător de speranță... Ei bine, nu, a apărut de niciunde un coșuleț căptușit cu catifea violetă în care cei prezenți erau obligați să lase o ofrandă pentru Biserică. Derutați, oamenii nu mai știau ce să creadă, iar eu, cu puțina liturgică pe care o știu, mi-am dat seama că ceva în "ritmul" slujbei fusese perturbat. Am încercat din răsputeri să mă rog, dar nu am reușit deloc. Și cum ora de plecare a ultimului autobuz spre campus se apropia cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
of C.H. Dodd, Cambridge, 1956; „Das Brot von den Bergen”, Eranos Jahrbücher 54 (1956); „Sabbat et jour du Seigneur”, New Testament Essays. Studies in Memory of T.W. Manson, Manchester, 1959; „Worship and the Cross and Resurrection of Christ”, Stvdia liturgica 2 (1963). XLtc "XL" 1. La invitația lui Geo Widengren, Eliade a ținut, în noiembrie, la catedra de istoria religiilor de la Uppsala, câteva conferințe și seminarii despre metodologie: „Am descoperit Uppsala cu mari emoții. Iar după ce am vizitat biblioteca, am
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
se plasează în sectorul misticii propriu-zise, unde accentul este pe voința dumnezeiască, omul aflându-se în această fază într-o stare de pasivitate primitoare (Curs cit. pg. 160). Credincios concepției sale că viața mistică se dezvoltă în conexiune cu cea liturgică, Nichifor Crainic pune purificarea într-o legătură specială cu taina Botezului, iluminarea cu taina Mirului, iar desăvârșirea sau unirea cu Euharistia. Botezul fiind taina curățirii de păcate și a morții omului vechi, purificarea este o prelungire metodică a acestui act
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
regionale au statut oficial (OR) doar în regiunile în care se vorbesc. O țară cu numeroase limbi oficiale regionale este, de pildă, Federația Rusă. Limbile regionale din Franța nu au statut oficial, singura limba cu acest statut fiind franceză. Limba liturgica este limba folosită în cadrul ceremonialului religios în anumite religii și culte religioase. Termenul de limbă liturgica e folosit atunci cînd aceasta e diferită de limbă vernaculara și au existat, și încă există, numeroase situații în care credincioșii nu înțelegeau limba
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbi oficiale regionale este, de pildă, Federația Rusă. Limbile regionale din Franța nu au statut oficial, singura limba cu acest statut fiind franceză. Limba liturgica este limba folosită în cadrul ceremonialului religios în anumite religii și culte religioase. Termenul de limbă liturgica e folosit atunci cînd aceasta e diferită de limbă vernaculara și au existat, și încă există, numeroase situații în care credincioșii nu înțelegeau limba de cult în care se desfășura ceremonialul religios. Acest lucru se întîmplă atunci cînd limba religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în greacă koine. Creștinismul este religia care folosește cele mai multe limbi liturgice: latină ecleziastica a romano-catolicilor a fost înlocuită tot mai mult cu limbi vernaculare, mai ales după 1965; greacă medievală (medie) e folosită de ortodocșii greci, armeana clasică e limba liturgica a bisericii apostolice armene; copta, continuatoarea limbii egiptene antice, e folosită, desi din ce in ce mai putin, de creștinii ortodocși de riț copt din Egipt, iar gheza de creștinii ortodocși din Etiopia; slavona bisericească e utilizată de ortodocșii slavi (ruși, bulgari, sîrbi), dar
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
folosită, desi din ce in ce mai putin, de creștinii ortodocși de riț copt din Egipt, iar gheza de creștinii ortodocși din Etiopia; slavona bisericească e utilizată de ortodocșii slavi (ruși, bulgari, sîrbi), dar a fost folosită și în biserică românească ortodoxă că limba liturgica, fiind înlocuită treptat, începînd cu secolul al XVI-lea, de limbă română. Koine dialektos a fost inițial, în antichitatea greacă, o limbă vehiculara cu baza în greacă ionică și atica. Prin extensie, koine a ajuns să denumească o variantă lingvistică
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
secolele XIX-XIV i.C., cu texte juridico-administrative și religioase); au folosit inscripții cuneiforme, hieroglife și alfabete primitive. Unii lingviști vorbesc de indo-hitită că despre divizarea cea mai timpurie pe care a suferit-o proto-indo-europeană. - toharice: toharica A (agneană, limba scrisă, liturgica), toharica B (kucheană, limba vorbită). Vorbite în Bazinul Tărîm (Chină de astăzi, zona locuită de uiguri) pînă prin secolele V-VIII. Populație care s-a separat timpuriu din grupul indo-european inițial, migrînd spre est alături de populații germanice, italo-celtice, baltice etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbilor semitice din Cornul Africii (sud-arabica epigrafica l.m., șase limbi din Yemen aflate pe cale de dispariție - mehri, harsusi, sheri, socotri etc.), limbi etio-semitice din Etiopia și Eritreea - amharica, gheză (ge'ez, etiopiana veche) - limba clasică folosită azi doar ca limbă liturgica, gurage, harari, tigré, tigrinya) Astăzi se vorbesc 78 de limbi semitice (Ethnologue), cel mai mare număr de vorbitori avînd arabă (aproape 500 de milioane), amharica (27 de milioane), ebraica (8 milioane), tigrinya (7 milioane), siriaca - pe care unii lingviști o
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]