532 matches
-
vechi: „Vizită la Titulescu. Mă primește în odaia de dormit. Îl examinez mai îndeaproape. Nicăieri n-am văzut o asemenea apariție. Parcă e un șef de pirați calmuci dintr-un vapor de pe Volga. Mutra de scapet în lumina matinală apare lividă și obosită. Pe fruntea pergamentată sunt colțuri adânci, iar nasul plin de răni după priza continuă de tabac pare mumificat, în vreme ce gura cu prea multă salivă proiectând râsete isterice peste enorma dantură de cal”. „Sărmane rege croitor!”, exclamă Goga văzând
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
în direcția vântului, plutind pe spuma valurilor mici. - Ești o fetiță drăguță, a șoptit Jackson pe un ton obscen, apropiindu- se inconfortabil de mult. O mână lipicioasă de la câlți s-a așezat pe umărul lui Billy. Băiatul s-a încordat, livid. Pumnul i s-a strâns într-o ghiulea distrugă- toare și - surprins el însuși la fel de mult ca și cei care au aflat mai târziu povestea - l-a pocnit pe Jackson direct în osul nasului. Jackson s-a prăbușit de parcă ar
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
își conțin propria proză, pe care am socotito implicită poeziei și deci inseparabilă de aceasta. Numai că „bucuria spiritului” te poate aduce uneori în pragul disperării, al nebuniei și al morții. Nu înduri fără urmări ceea ce înduri atunci când vezi „lumile livide” ale poeziei. Nu ieși obligatoriu purificat din infernurile prin care scormonești. Și nu mai e neapărat poet cel care iese, dacă mai iese. Mulțumesc, Ioane. Post Scriptum Dacă tot a fost zgârcit cu răspunsurile, sărind cu grație peste unele întrebări
Interviu cu Ioan Es. Pop: „Sînt un ins care în Sparta ar fi fost aruncat de pe stînci“ by Vasile Proca () [Corola-journal/Journalistic/3113_a_4438]
-
miracole strigând uneori: sunt poetă până la Dumnezeu alteori sfâșiindu-mi degetele pe fila înghețată locul e oricum o punte a săracilor iar dâra de sânge în zăpadă nu prevestește nimic Retuș Îndepărtează-te umezeala luminii alge adulmecă e un patos livid la țărm cu emoții nedefinite se întunecă mult prea devreme îți spui ziua e chiar o părere un fel de liant între poli nevăzuți subțiată de întrebări o navă rătăcitoare cum ar fi s-o înduplec să ardă în numele meu
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
început să te caut și îmi apăreau în cale cristale îndoliate am trecut fluviul și te-am găsit la rugăciunea de seară pădure în flăcări mergeam către zona lemnoasă a luminii și ranguri umile în norii bruscați de o mînă lividă ciuguleau turnurile secau mlaștinile dintre vînturi dintre concept și mine dintre intuiție și tine pînă cînd chipul tău sculptat în turbulențe apărea strălucitor alintînd mercurul în coloane mergeam către podul în mișcare căzînd prin distilării mobile prin infernul cicatricei cărte
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
unui ros ticălos uituc pe un ram bătut de către o umoare morocănoasă și inconstantă, inima ta, mintea, chiar dacă molipsite, nu s-au schimbat în limbul unui Bărăgan-Rjazan’ unde Nebunis îți pune la gât un khanjar. Fascicule de energie nedistinsă, torente livide, nebuloasa evenimentelor, rute sufocate de oidium, redshift și stele pitice, blazar și pulsari, asta-i granița printre Yin și Yang? Nu există nici o logică în tine, nu există un fir conducător, ești amețeala interzisă și îți păzești spatele când umbli
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ca în Sonetul CCCLXVI: „Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în mine!/ Cu ceam rămas? Cuvintele-albine/ Roit-au toate! Mierea-i aguridă?// Rănit definitiv, văd ghilotine!/ Golgota e aproape... Sub hlamidă,/ Iubirea tace, inima-i lividă!/ Groparul, de-ntristare, nu mai vine!// Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
de zbor. Aceeași pe care, mai târziu, am văzut-o deschizând ușa toaletei, închizând-o apoi îngrozită și rezemându-se șocată de perete. După care și-a luat mănuși, a redeschis ușa și am văzut-o adunând ceva de pe jos, lividă. Mi-e și groază să-mi închipui ce. Voi ce ziceți? Oare despre ce să fi fost vorba? P.S. Povestea unui alt zbor memorabil aici.
Cu Tudorel și Vasilica, dincolo de nori by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19090_a_20415]
-
cașcaval. O să faci tare și maro-roșcat. MAMA (suspinând) Un maro nefiresc, nenatural. COPILUL (zbiară) Vreau cașcaval ACUM. Părinții se consultă din ochi, zdrobiți. TATA (dezarmat, oftând) Asta e, vrea cașcaval. COPILUL (a revenit la un ton normal) Vreau cașcaval. MAMA (livida) Repede, repede, dati-i cașcaval, altfel o sa supere și o să plângă. În panică, gazdele fug amândouă la bucătărie. Se izbesc unul de celălalt pe drum. COPILUL (calm, flegmatic chiar) Vreau cașcaval... vreau cașcaval... vreau cașcaval. Mama s-a ridicat și
Părinții, supica și cașcavalul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19104_a_20429]
-
O potecă șerpuită, / Plină de mister” (Cana de lacrimi). Desigur, nu e mult, dar nici puțin, având în vedere că, goi venim pe lume și tot așa plecăm, cu mâinile goale, dar cu un șarpe de ceară încolăcit pe mâinile livide. Sunt și viziuni apocaliptice, într-o zi cu cer plumburiu: „Cerul plumburiu acoperă brazii, / Iar străzile sunt pline de cioburi.../ Aerul încă miroase a sulf. / Capete de petarde și rachete / Răsar din litiera ruginie.../ Copiii aleargă pe role / De ici
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Se-scunde lumina prin desișuri de ceață zăpada scrâșnește sub un zâmbet livid, se strâng primăveri pe sub iriși de gheață și pașii îți sună ca o daltă-ntr-un zid. Te uiți pe sub chipu-mi urmărind o nălucă eu tac și ascult doar tăceri de vinil, pereții scobesc pe sub pielea-ți de nucă
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
despărțite cu paravane.Unde era al ei, puiul ei mic și drag? Ceva parcă o ducea chiar acolo că pe un orb auzul: zgomotul de locomotivă în manevre...O, nu se poate, Doamne! Parcă nici nu era copilul ei: față livida, cearcăne mari, negre, pieptul care se ridică și cobora și șuieratul acesta năpraznic care nu mai înceta!Într-o parte atârnă o mască de oxigen nefolosita , iar brațul stâng purta în el o fărâma de viață artificială .Deasupra lui, suspendată
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
alungă pe cerul plumburiu, iar din fuga lor șuie se cerne o ploaie atât de măruntă încât pare volatilă și se dispersează în văzduh ca o pâclă apoasă. Un soare stingher puțin prietenos, își arată din când în când fața lividă, zgârcită în caldură. Oamenii zgribuliți trec într-un dute-vino interminabil, unii parcă fără țintă, alții hotărâți, cu destinații precise. Ștefan, un tânar arhitect, în vârstă de 36 de ani, înalt bine legat, privește prin geamul termopan al apartamentului situat la
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
băutor. Dar, după eșecul de la editura cu pricina, intră tremurând în primul birt (care servea băuturi alcoolice numai după orele 10.00, firește !) și comandă o votcă Bujor românească. Se întoarse către femeia care îi ceru un foc - puțin cam livid la față - și, aprinzând bricheta cu gaz, spuse: - Vă rog ! Plăcerea este de partea mea. ******************************* Câteva pahare de alcool, nici el nu mai știa câte, i-au pus capac. Nu numai lui, firește. Se trezi în camera de hotel (Dumnezeule
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
și se depărta precum fata morgana, și vedeam malurile tărmurilor de nisip dezvelite de vânt. Și pe nisipuri fierbinți ca un cuptor treceau desculțe femeile frumoase cu ulcioare de lut arămiu pe umeri. Setea toropea insectele. Și in lumina palidă, lividă a amiezii, deodată inimile ne-au fluturat de bucurie ca niște drapele pocnind în vânt. Și te-ai alintat și ți-ai amânat aventura. Vinovată întoarcere. Peste ecluze au năvălit apoi apele adânci ale viselor și refluxul te-a neliniștit
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
un chimval daurit: Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în mine!/ Cu ce-am rămas? Cuvintele-albine/ Roit-au toate! Mierea-i aguridă!// Rănit definitiv, văd ghilotine!/ Golgota e aproape... Sub hlamidă,/ Iubirea tace, inima-i lividă!/ Groparul, de-ntristare, nu mai vine!// Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
admirabilă și strălucitoare metaforă a raportului dintre viață și moarte: În acest scurt timp de la întoarcerea fiilor acasă, de nici un ceas după măsurătorile fizice, teiul alb de lângă mormântul Laurei a înflorit brusc. O așa minune a trecut însă neobservată. Mirosul livid cuprinde cimitirul, pătrunde adânc în nările și în pulmonii oamenilor haotici de sub coroană și substanța activă numită teină ajunge în sistemul lor parasimpatic, drog vegetal al suferinței și al fericirii, ce le dă tuturora o nouă șansă de înviere pe
Un roman filosofic şi dilematic /Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA [Corola-blog/BlogPost/93430_a_94722]
-
monedă printre resturile de mâncare. Cel puțin, nemernicul de cârciumar avea să-și murdărească și el degetele, dacă voia să o capete. Cardinalul putea să nu aibă deloc dreptate, Însă, fir-ar să fie, În privința nevoilor sale bănești, avea. Imaginea lividă a lui Mannetto Îi reveni În minte. Parcă Îi vedea dinții ascuțiți, de jder, și culoarea hidoasă de bilios. Și nici măcar nu era singurul său creditor, ci doar cel mai supărător și mai nerușinat. Pe măsură ce se apropia de capăt, dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Exact ce-am spus. Era imposibil să-l Întâlnești pe Fujimori În ultimele trei zile, pentru bunul motiv că de aproximativ șaptezeci de ore, dacă mă mai pricep eu cât de cât la astfel de lucruri gingașe, zace mort și livid În depozitul-arhivă al Centrului. 34 Mărturisesc, că pe durata vizitei În subterana subteranei, mintea nu-mi stătuse cine știe ce la lista Evelinei. E un eufemism aici: nu-mi stătuse deloc. Altceva mă preocupa pe mine În acele momente și, dacă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai mulți dă 300 sute dă oameni, eh? — De, ar trebui să ajungă, dar — Mai s-atașează, n-ai grijă, că vin alea borțoasele și țiganii cu toată liota și schilozii ăia În cîrje și LÎngă perete o față galbenă, lividă, o cămașă decolorată de soare, doi ochi care privesc În gol, un bărbat fără vîrstă - nu vede, nu aude, nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de utopie nici nu observă că balonul a ajuns la limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai întârzia cel puțin un sfert de oră, cam atât dura convorbirea de seară. Se ridică mirat într-un cot când, după câteva momente Ileana intră în cameră. Închise ușa după ea și se rezemă cu spatele de aceasta. Era lividă la față și bărbia îi tremura. Ce-i cu tine? o întrebase el speriat. S-a întâmplat ceva la Baia de Sus? Femeia dădu din cap aprobator. Ai tăi? Nu, spuse ea aproape în șoaptă, mai rău. Toma veni repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se dezechilibră și căzu pe podea. Agentul Pohoață, care asista și el la interogatoriu, îl ajută să se ridice înapoi în picioare, după care se retrase tăcut lângă șeful său. Patronul de la Pinforest era de-a dreptul speriat. Avea fața lividă, neînțelegând ce se întâmplă cu el. Încă din clipa când îl văzuse dimineață pe Godunov, aducându-i pe cei doi, legați fedeleș, bănuise că lucrurile luaseră o turnură cu totul nefavo rabilă pentru ei. Nu se așteptase însă ca totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acele fețe pe care citi o curiozitate nătângă, Îl liniștiră. Era chipul lui Brandan. Probabil unul din numeroasele chipuri și, cu siguranță, de data aceasta, ultimul. Călugărul nu avusese vreme să adopte o poză studiată, iar acum, pe trăsăturile sale livide se citea doar spaima unei morți violente. Priorul, ridicând ușor trupul, Îi deschise vesta la piept, pentru a examina sumar În ce condiții se afla. Cadavrul era acoperit de vânătăi. Probabil că se izbise violent de fundul apei. Pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fără să judece pe nimeni și fără să se îngrozească. Privise cerul care ducea cu el aburii și norii rotunzi, făcuse câțiva pași, ridicase două castane și le mângâiase ca și cum ar fi fost tâmplele înfierbântate ale nebunului, fruntea lui palidă, lividă din cauza tuturor morților și a supliciilor adunate de-a lungul umanității, a rănilor în putrefacție deschise de secole, alături de care miasmele rahatului nu înseamnă nimic, da, nimic altceva decât un miros slab, searbăd și înțepător de trup încă viu, viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din stofă groasă, care ședea de unul singur, puțin spre colțul unei mese, și urmărea atent grupul lor. Întâlnind ochii lui Amory, insul a zâmbit ușor. Amory s-a Întors către Fred, care tocmai se așeza: — Cine-i prostul ăla livid care se zgâiește la noi? s-a plâns el indignat. — Unde-i? a strigat Sloane. Punem să-l dea afară! S-a ridicat În picioare, clătinându-se puternic și ținându-se strâns de scaun. — Unde-i? Brusc, Axia și Phoebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]