125 matches
-
realizat că nu mai aveau de-a face cu adevăratul Phineas Gage, ci cu o copie fizică (e drept, ușor mutilată) a lui. Tînărul laborios, cinstit, energic, afabil și modest devenise, neașteptat, un indolent notoriu (unii l-au numit chiar "loază"), mincinos, vlăguit, bădăran și lăudăros fără pereche. Și-a pierdut prietenii, rînd pe rînd, a început să bea, a refuzat să mai muncească și și-a construit o mitologie proprie, de mahala, intrînd treptat pe calea autodistrugerii. Comportamentul său a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vădită pe care o manifestă Caragiale în perceperea mediului românesc, observată deja de N. Davidescu, utilizarea doar peiorativă a sintagmei daco-român, parodierea necruțătoare a lui Alecsandri, Delavrancea sau Vlahuță pînă la persiflarea de care mi le închipui capabile și pe loazele levantine păstorite de Marius Chicoș Rostogan. Poate că alarma trasă de D. A. Sturdza ("D-l. Caragiale să învețe a respecta națiunea sa, iar nu să-și bată joc de ea") a părut multora o exagerare însă ea se conjugă, peste
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de-a cetățenii onorabili și respectabili, dar la ocazii își spun cuvinte grele...". Observația trece de comedia vizată și e valabilă pentru o mare parte a operei care activează un limbaj al mojiciei de mahala de coloratură balcanic-orientală: rîtan, vită, loază, canalie, mitocan, moftolog, papugiu, mațe fripte, bagabond, pungaș... Eroii mai ales cei ai schițelor vor să pară distinși, fără a-și fi educat însă limbajul și gesticulația observație de la care Călinescu pleacă spre surprinderea unui fenomen care nu este numai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vorbesc deloc cu părinții sau rudele lor apropiate, tac și fac cum le taie capul, iar când sunt arestați, părinții nu știu pe unde să scoată cămașa. Învățătorii și profesorii vorbesc, de obicei, când predau la catedră; când meditează vreo loază, vorbesc mai puțin, dând numai indicațiile strict necesare; când fac greve pentru mărirea salariului și pentru alte drepturi, vorbesc prin reprezentanții lor sindicali. Poeții, de obicei sunt tăcuți; când au inspirație, scriu și nu vorbesc; ei meditează profund și vorbesc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai gras decât cel pe care-l deține dumnealui în prezent; și, fiind un om foarte precaut, cu orizont, care știe să privească în perspectivă, gândește, fără a spune cuiva, doamne ferește! că oricât de îndepărtată ar fi pensia pentru loaza lui, aceasta tot va veni o dată, și atunci ea trebuie să fie aidoma postului pe care-și va cocoța minunea de odraslă. Opus acestui vierme uriaș de mai sus, să ne gândim la măruntul-cenușiu, care tremură pentru scăunașul pe care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de un popas pe Dealul Cetățuii? Cum bag eu seamă, mergem din hop în hop, până închidem cercul. Îți mai aduci aminte de „școlerul” lui Mariu Chicoș Rostogan? Se poate să nu-mi amintesc de definiția cercului dată de această „loază”? Atunci, dă-i drumul! Pentru el, cercul este „o linie oablă, oablă care mere și mere și mere și iarăși se întoarnă ghe unghe o purces”. Cred că am fost destul de limpede „reșpeckive esact”. Nu? Mai „esact” nici că se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pracrit. velli, vella „plantă agățătoare”, lit. vieloti „a se răsuci, a se încâlci”, de rom. pleată, față de viță, șuviță, de alb. rruvan „vie”, germ. Rebe, „viță de vie, butuc de vie, lăstar”, fr. grappe „strugure”, de rom. lăstar, vlăstar, vrej, loază, alb. vresht „vie, podgorie”. Este de menționat și faptul că apa curgătoare este apă vie sau vioară, forme fără consoana lichidă, ca bios, vivus, živ. În legătură cu aceste forme stau cuvintele românești jivină, Jiu, Jijia, iar cu prezența lichidei, dar fără
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
gordin stă imaginea de întreg, de mulțime de elemente uniforme strânse grămadă, imagine prezentă în sl. grad „grindină” (vgr. chalaz, rom. talaz, groază „mulțime”), pol. grono „ciorchine, strugure, grămadă”, wino gronowe „vin de struguri”, slavă grozd, grozdije „strugure” (cf. rom. loază, lozie), gorst „mână, pumn”, lit. gruodas „glod înghețat”, let. gręzns, gręzna „creasta cocoșului”, germana medie gruose „mugur, mlădiță”, lat. grando = granum „grindină, prundiș, sămânță; boabă de strugure; perlă”, grandio „a genera, a da naștere, a dezvolta”, față de grandino „a bate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lăstar, 129 a lăuda, 52 leah, 51 leasă, 104 leat, 129 a lega, 127 lemn, 104 lene, 44 leneș, 45 a lenevi, 45 lent, 45 leoarcă, 132 a lepăda, 45 Letonia, 48 limbă, 98 lin, 45 Lituania, 48 liurcă, 132 loază, 129 loc, 43 logodnă, 102 lozie, 131 a lua, 48 lud, 130 lujer, 130 lume, 48 maghiar, 67 mai, adv., 186 mal, 53 mană, 135 Maramureș, 74 mare, 53 Marea Neagră, 138 masă, 97 Masca, 57 Mastacăn, 57 măi, 69 mănunchi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cărămizile cu care se-azvârlea în mine. Erau pasionante, erudite, pline de minciuni patentate. Probabil că așa mi-a venit gustul să mă fac profesor, să pot și eu peste ani să inventez povești și să dau cu ele după loaze, să le bag mințile-n cap (sau poate, dimpotrivă, să le scot). Bineînțeles că, în realitate, nu mi-am pus costum. Tricou, o cămașă curată, descheiată la gât. Sacou pe deasupra. Blugii bleumarin închis, de la Steilmann. O pereche de ghete: de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lumea în două. Petrecem nepermis de mult timp în fața televizoarelor pentru a urmări dezbateri „politice“ bezmetice, optăm isteric, ne certăm orbește, alunecăm, ireversibil, în postura subalternă a suporte rului. Asistăm, zilnic, cum oameni inteligenți devin idioți, oameni cu umor devin loaze sumbre, oameni cuviincioși devin mârlani. De „libertate interioară“ nici nu poate fi vorba. Societatea românească s-a transformat în arena unui mediocru turnir. E, desigur, vina politicienilor înșiși, care nu funcționează decât pe bază de întărâtare și caft, e și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
haimanalelor cu bani din clasele de azi atinge cote apocaliptice și toată lumea dă din umeri; hahalere de partid, procurori corupți sau țigani cu dantura aurită rup ușa cabinetului directorial amenințând și răcnind să li se execute imediat doleanțele și mofturile loazelor lor; fătuci isterice, lejer alfabetizate, de la televiziuni care spurcă mediul public, interoghează în direct, obraznic și inchizitorial, profesori asupra cărora plutește nu știu ce acuzație încă nedemonstrată; iar la clasă, ce să mai spui: hârțogăraia inutilă, stufoasele și cretinele activități extracuriculare îl
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au măcar inteligența minimă necesară ca să vină să se adape de la inteligența lui, ci se duc să asculte manele. Se zice totuși că păstorii de popoare trebuie să-și iubească turma, nu să o disprețuiască. Dar cum să iubești niște loaze care, în loc să se înghesuie la operă sau filarmonică, cum fac... ăăă, în fine, alții, preferă să asculte manele? Păi, un așa popor merită luminat? LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Din seria „Fukuyama mă-sii de treabă“, constatăm: Viitorul scârțâie bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
drept vorbind, când l-am auzit de monarhie, m-a cam pierdut instantaneu de client. În întregimea ei Convenția Democratică, mare alianță politică, n-a mai intrat în Parlament datorită orientării promonarhice, inexistenței candidaturii lui Emil Constantinescu, și promovării tuturor loazelor tinere (promovarea tineretului...) care au vândut partidul încă de când era la putere după ce au părăduit economia țării (pentru Vaslui am ,,n” exemple!). Că dl. Emil Constantinescu a fost un înfrânt politic, a recunoscut și dânsul... Am convorbit de 18-20 de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
pantofi italienești. Fascinație-repulsie pentru modul cum ea te face să crezi că doar din generozitate îți vinde - scump - lucrurile alea, ca o favoare ce te obligă. Mi-a cerut să-i meditez pe gratis fata la gramatică. La prima lecție, loaza în clasa a VI-a mi-a spus că „subiectul se exprimă prin predicat“. Soțul Alinei, care am înțeles că e ceva ofițer, mi-a dăruit la plecare o brichetă pe jumătate consumată. Apropo de „procurori“, Dorin îmi spune un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
diplomați, așa cum a făcut-o spre cinstea lui în repetate rânduri Corneliu Mănescu. Ghilotina odată pusă în mișcare funcționa fără pauze, săptămânal fiind chemați "la comisie" doi-trei colegi. "Comisia" era formată dintr-un adjunct de ministru din MAE și două "loaze" o figura tristă, directorul direcției de personal din MAE și o alta la fel de tristă, reprezentând Secția de cadre de la CC. În fața comisiei n-aveai drept de cuvânt sau de replică. Ți se comunica doar ca urmează să fii transferat "în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
consilier, specialist în Orientul Mijlociu, cunoscător a 4 limbi străine, între care araba, repartizat la Loto-Pronosport, s-a aventurat a pune întrebarea: "Ce-o sa fac eu la LotoPronosport cu cele patru limbi străine pe care le vorbesc?", răspunsul venind prompt de la "loaza"de la CC: "O să le uitați"! La începutul lui 1983, prietenii îmi cam dispăruseră și mă întrebam când mi-o veni și mie rândul. Anul începuse bine pentru mine, la 27 ianuarie conducerea direcției acordându-mi calificativul de "foarte bine" pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Fiind o fire "cu picioarele pe pământ", mi-am zis, precum Cezar, "alea iacta est" și m-am prezentat la noul meu loc de muncă. Am fost refuzat întrucât nu aveam "pregătire de bază economică". Am ajuns din nou la "loaze" și au catadicsit să-mi schimbe repartiția, cu un post de "referent principal relații" la ONT Carpați București. Era oricum altceva să fii la ONT decât la Loto-Prono, cel puțin pentru cunoștințe și pentru colocatarii din bloc! Cu "onoarea" cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
diplomați, așa cum a făcut-o, spre cinstea lui, în repetate rânduri Corneliu Mănescu. Ghilotina odată pusă în mișcare funcționa fără pauze, săptămânal fiind chemați "la comisie" câțiva colegi. "Comisia" era formată dintr-un adjunct de ministru din MAE și două "loaze" o figură tristă, directorul direcției de personal din MAE conform unei afirmații a lui Ștefan Andrei din volumul citat, "ofițer acoperit" și o alta, la fel de tristă, reprezentând Secția de cadre de la CC. În fața comisiei n-aveai drept de cuvânt sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
consilier, specialist în Orientul Mijlociu, cunoscător a 4 limbi străine, între care araba, repartizat la Loto-Pronosport, s-a aventurat a pune întrebarea: "Ce-o să fac eu la Loto-Pronosport cu cele patru limbi străine pe care le vorbesc?", răspunsul venind prompt de la "loaza" de la CC: "O să le uitați"! La începutul lui 1983, prietenii îmi cam dispăruseră și mă întrebam când mi-o veni și mie rândul. Anul începuse bine pentru mine, la 27 ianuarie conducerea direcției acordându-mi calificativul de "foarte bine" pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Fiind o fire "cu picioarele pe pământ", mi-am zis, precum Cezar, "alea iacta est" și m-am prezentat la noul meu loc de muncă. Am fost refuzat, întrucât nu aveam "pregătire de bază economică". Am ajuns din nou la "loaze" și au catadicsit să-mi schimbe repartiția, cu un post de "referent principal relații" la ONT Carpați București. Era, oricum, altceva să fii la ONT decât la Loto-Prono, cel puțin pentru cunoștințe și pentru colocatarii din bloc! Cu "onoarea" cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
printre frazele americane livrate tinerilor americani. Lectura se terminase. Nu se auzea nici măcar o muscă, darmite greier. Sala amuțită. Nimeni nu părea grăbit să comenteze. Îmi aminteam școala de demult, din țara de demult și de dincolo. „Marș la loc, loază!”... tuna spre clasa amuțită Rinocerul Dascăl, urletul de fier și vorbele de fiere și fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
săptămână, adică în week-end, părinți și adulți, tutori și preceptori, vor putea în toată legalitatea și fără pericolul vreunei pedepse, la un preț stabilit și în schimbul unei sume modeste, să păruiască și să chelfănească, să ciupească și să biciuiască haimanalele, loazele, indiferent de vârstă și de condiție socială. Acest lăcaș va fi numit, acestui edificiu i se va spune Palatul chelfănelii, Palatul chelfănelii bis, și-și va deschide porțile indivizilor de ambele sexe, va primi bărbați și femei, de peste 18 ani
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
am văzut-o la nici unul din pesedei. Ei bine, ce mi-a fost dat să aud în urma acelui articol, îmi depășește capacitatea de înțelegere a realității. La doar câteva ore după apariția ediției electronice a ziarului, eram terfelit ca ultima loază, stigmatizat drept un cal troian al clanului Voiculescu în idilica viață politică românească, un manipulator de conștiințe, un bezmetic ce nu înțelege evidențele de sub propriul nas. Ce mai, o loază ,vândută" voiculescienilor, ce trebuia eliminată fără milă din spațiul public
Masca cyberspațială by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11399_a_12724]
-
după apariția ediției electronice a ziarului, eram terfelit ca ultima loază, stigmatizat drept un cal troian al clanului Voiculescu în idilica viață politică românească, un manipulator de conștiințe, un bezmetic ce nu înțelege evidențele de sub propriul nas. Ce mai, o loază ,vândută" voiculescienilor, ce trebuia eliminată fără milă din spațiul public. Cât despre incapacitatea mea de a face treabă la Institutul Cultural Român și de îngrijorătorul proces de putrefacție morală care m-a cuprins, nici nu mai vorbesc. Dovada supremă a
Masca cyberspațială by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11399_a_12724]