125 matches
-
conducătorii de doctorate nu ezită să închidă un ochi în fața calamităților reprezentate de �doctoranzii" plini de fumuri și abordând aere de cuceritori transcontinentali. Că totul e o farsă, o dovedește statutul clasei universitarilor: cu sau fără doctorat, doctoranzi sau simple loaze pierdute în interstițiile facultăților, sunt plătiți în bătaie de joc. La una din universitățile de prestigiu din țară, la o facultate și ea prestigioasă, salariul unui asistent universitar (cu vechime!) nu depășește două milioane și jumătate, al unui conferențiar ajunge, la
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
că diplomatul-minune a făcut și-a dres? Se vorbește despre el de parc-ar fi ministrul de Externe al Ungariei, Poloniei sau Cehiei, și nu al unei țări care-a primit prin poștă, la 1 mai 2004, ca părintele unei loaze repetente, foaia matricolă prin care e anunțat că și anul ăsta Goe a dat-o în bară. Și că, ditamai găliganul, va mai adăsta o vreme, precum măgarul între oi, în clasa în care se buchisește cu greu, pe când colegii
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
funcționare în administrația superioară a țării. După nesfârșitele hârâieli și mârâieli între palate, după faulturile grosolane între grupări de interese și orgolii, era inevitabil ca între cei sacrificați să se numere mai degrabă profesioniștii de elită ai sistemului, și nu loazele care și-ar fi binemeritat decapitarea. Nesprijinindu-se decât pe propria competență și valoare, puținii oameni din categoria Baconsky sunt, întotdeauna, primele victime ale bătăliilor prostești între intriganții de profesie. Nu suntem o țară în care oameni de competența, talentul
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
profesorimii gimnaziale și liceale. Sunt oameni care, decenii la rând, au sperat într-o soartă mai bună, îndurând toate umilințele posibile, iar astăzi se văd abandonați pe aceeași ultimă treaptă socială. Ei văd și nu înțeleg cum e posibil ca "loaze" incapabile să rezolve o ecuație simplă să ajungă fulgerător miliardari. Sau cum analfabeți aduși cu forța la școală o dată pe trimestru, pentru a fi trecuți clasa la ordinul tovarășului partid, își contruiesc palate opulente și garaje cât sălile de sport
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
prin miriște. Nic era profesor la un liceu economic, așa îl botezase Ministerul Învățământului din acea vreme. Azi cred că-i zice Madgearu. Ce-o fi având Madgearu cu comerțul, nu știu. Tot pe vremea aia, era ordin ca orice loază să absolve douășpe clase - la ce foloseau toate douășpe, nu mă-ntrebați! Nic Iliescu ne aducea din când în când tezele și compunerile și le citea, cu gura întinsă până la urechi. Râdeam cu lacrimi. Și beam - de necaz că lumea
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
vorba de nici un beteșug - grăiește domnu' Vadim... De ce nu ești atentă? Dinspre atelierul lui Hades se aude râsetul scrijelit al lui Aghiuță, condamnat la locul de muncă: - Iha! Iha! Hi-hi-hi! Urmat de vocea gravă a lui Belzebut, managerul general: - Silențium, loază! Are dreptate. Zicerea vadimtudoriană se petrecea în seara zilei de 19 septembrie, la emisiunea "Știrea zilei", când moderatoarea Gabriela Vrânceanu Firea, avându-l invitat pe Corneliu Vadim Tudor, părea o broscuță probând cu disperare să scoată ultimul "oac" din viața
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
printre frazele americane livrate tinerilor americani. Lectura se terminase. Nu se auzea nici măcar o muscă, darmite greier. Sala amuțită. Nimeni nu părea grăbit să comenteze. Îmi aminteam școala de demult, din țara de demult și de dincolo. „Marș la loc, loază!”... tuna spre clasa amuțită Rinocerul Dascăl, urletul de fier și vorbele de fiere și fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vorbesc deloc cu părinții sau rudele lor apropiate, tac și fac cum le taie capul, iar când sunt arestați, părinții nu știu pe unde să scoată cămașa. Învățătorii și profesorii vorbesc, de obicei, când predau la catedră; când meditează vreo loază, vorbesc mai puțin, dând numai indicațiile strict necesare; când fac greve pentru mărirea salariului și pentru alte drepturi, vorbesc prin reprezentanții lor sindicali. Poeții, de obicei sunt tăcuți; când au inspirație, scriu și nu vorbesc; ei meditează profund și vorbesc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai gras decât cel pe care-l deține dumnealui în prezent; și, fiind un om foarte precaut, cu orizont, care știe să privească în perspectivă, gândește, fără a spune cuiva, doamne ferește! că oricât de îndepărtată ar fi pensia pentru loaza lui, aceasta tot va veni o dată, și atunci ea trebuie să fie aidoma postului pe care-și va cocoța minunea de odraslă. Opus acestui vierme uriaș de mai sus, să ne gândim la măruntul-cenușiu, care tremură pentru scăunașul pe care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
poci bate, că-i mai în putere ca mine, de răclămat nici atâta, că se are bine cu otoritatea. Fă-mi un bine, dom’ primare !” Acu, gândiți-vă și dumneavoastră : să te strici cu un gospodar pentr-un prăpădit cu loaza lui de copil nu face. Dar nici să-l lași pe necăjit în plata Domnului iar nu vine bine. Că țăranul rabdă ca cânele și tace ca boul și el împlinește birul. Ai să vezi mata mâne ce avere au
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
au măcar inteligența minimă necesară ca să vină să se adape de la inteligența lui, ci se duc să asculte manele. Se zice totuși că păstorii de popoare trebuie să-și iubească turma, nu să o disprețuiască. Dar cum să iubești niște loaze care, în loc să se înghesuie la operă sau filarmonică, cum fac... ăăă, în fine, alții, preferă să asculte manele? Păi, un așa popor merită luminat? LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Din seria „Fukuyama mă-sii de treabă“, constatăm: Viitorul scârțâie bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
plângea că era jignita, agasata, programul, ca mai sus, 2 și vii la corigenta. Nu lasă repetenți, dar corigenți cu duiumul, dar cum la examenele de admitere matematică era baza, făcea ce credea că e bine ca să țină în frâu loazele de ambele sexe și părinții o aprobau. Ei bine, a găsit un activist de partid care, de fapt, s-a dovedit că nu era de neam de mârlă, era de familie bună, înfiat de un unchi care fusese ilegalist. Așa că
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de lua și copii străini, doi lei ora, și dă-i și freacă rufele, opărește-le, apretează-le, ce le-o fi făcut, și dă-i și turuie franțuzește, și care vrea să-nvețe, ce să vezi ? învăța. Și la loazele de copii uite-așa le mergea gura - pe nemțește, pe englezește, dracu să-i ia... Asta tot de la madam Ioaniu o știe, cu ochii ei a văzut-o baba pe prințesă la albia de rufe. O femeie foarte cumsecade și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să culeg ceea ce aveam să numesc de atunci Încolo, datorită lui, spermatozoizii mei. Speriat parcă de propriile lui fraze, se bîlbîia, se corecta, Îmi spunea pentru a treia oară: „Ceea ce contează este cum știi să folosești...“. Mă credea oare o loază care l-ar fi așteptat pe el ca să se documenteze? Robert, fiul colonelului, Îmi spusese deja că ejacularea era mai interesantă cu o femeie decît de unul singur. Cum ar fi fost dacă i-aș fi spus că-mi descususem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
drept vorbind, când l-am auzit de monarhie, m-a cam pierdut instantaneu de client. În întregimea ei Convenția Democratică, mare alianță politică, n-a mai intrat în Parlament datorită orientării promonarhice, inexistenței candidaturii lui Emil Constantinescu, și promovării tuturor loazelor tinere (promovarea tineretului...) care au vândut partidul încă de când era la putere după ce au părăduit economia țării (pentru Vaslui am ,,n” exemple!). Că dl. Emil Constantinescu a fost un înfrânt politic, a recunoscut și dânsul... Am convorbit de 18-20 de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
fi părut și umilitor, ea, tocmai ea... își punea în joc toate relațiile și nu avea puține, se convingea de fiecare dată de marea calitate a oamenilor, aceea de a coopera, cu aleasă înțelegere, atunci când era vorba de salvarea unei loaze. Bineînțeles, tuturor acelor persoane atât de îndatoritoare, le vorbea despre o groază de situații absurde, ce-au generat o serie de scandaloase persecuții, îndurate de sărmanul copil care avea fără doar și poate sufletul anihilat și era pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din curtea casei, unde o lăsase copilul iar părinții reclamară furtul la poliție. Eu mă ocupai de acest caz și-l rezolvai mintenaș. Pe la prânz făcură plângerea și, până seara, lămurisem tot misterul. Bravo! Nu fusese vorba de nici un furt. Loaza avea nevoie de bani. Ăi bătrâni nu voiau să-l lase să meargă la bâlci, așa că el vându bicicleta unui alt puști de pe maidan. Banii îi cheltuise pe dulciuri și alte chestii dar apoi, când se întorsese acasă, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pantofi italienești. Fascinație-repulsie pentru modul cum ea te face să crezi că doar din generozitate îți vinde - scump - lucrurile alea, ca o favoare ce te obligă. Mi-a cerut să-i meditez pe gratis fata la gramatică. La prima lecție, loaza în clasa a VI-a mi-a spus că „subiectul se exprimă prin predicat“. Soțul Alinei, care am înțeles că e ceva ofițer, mi-a dăruit la plecare o brichetă pe jumătate consumată. Apropo de „procurori“, Dorin îmi spune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
prealabil, o mototolisem cu temei Între degete. Eveline avea toate motivele să mă persifleze, i le servisem pe tavă eu Însumi În persoană, cu gura mea de aur. Apucături rele, de profesor obișnuit să explice tot timpul până pricepe și loaza din ultima bancă a amfiteatrului. Iar lucrurile rele, pe lângă avantajul că se Învață repede, mai prezintă și dezavantajul că, la fel de repede, devin a doua natură. Sau, pentru cadrele didactice, la care repetitivitatea cunoaște cel mai ridicat indice de frecvență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din vizite treceam pe la vechea gazdă. Nea Manalache se arăta îngrijat de viitorul copiilor. Țineam cu dînsul lungi conferințe privind școlile pe care ar trebui să le urmeze progeniturile sale. - S-au schimbat vremile, reflecta țăranul. Înainte era pămîntul. Pe loaze le purtai într-o cămeșă pînă li se făcea rușine că n-au izmene. Numai să fi fost vrednic ca să le cumperi o șfară de moșie. Acuma-i ușor, că intră prin slujbe. Dar pentru asta trebuie carte. N-ai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de un popas pe Dealul Cetățuii? Cum bag eu seamă, mergem din hop în hop, până închidem cercul. Îți mai aduci aminte de „școlerul” lui Mariu Chicoș Rostogan? Se poate să nu-mi amintesc de definiția cercului dată de această „loază”? Atunci, dă-i drumul! Pentru el, cercul este „o linie oablă, oablă care mere și mere și mere și iarăși se întoarnă ghe unghe o purces”. Cred că am fost destul de limpede „reșpeckive esact”. Nu? Mai „esact” nici că se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vădită pe care o manifestă Caragiale în perceperea mediului românesc, observată deja de N. Davidescu, utilizarea doar peiorativă a sintagmei daco-român, parodierea necruțătoare a lui Alecsandri, Delavrancea sau Vlahuță pînă la persiflarea de care mi le închipui capabile și pe loazele levantine păstorite de Marius Chicoș Rostogan. Poate că alarma trasă de D. A. Sturdza ("D-l. Caragiale să învețe a respecta națiunea sa, iar nu să-și bată joc de ea") a părut multora o exagerare însă ea se conjugă, peste
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de-a cetățenii onorabili și respectabili, dar la ocazii își spun cuvinte grele...". Observația trece de comedia vizată și e valabilă pentru o mare parte a operei care activează un limbaj al mojiciei de mahala de coloratură balcanic-orientală: rîtan, vită, loază, canalie, mitocan, moftolog, papugiu, mațe fripte, bagabond, pungaș... Eroii mai ales cei ai schițelor vor să pară distinși, fără a-și fi educat însă limbajul și gesticulația observație de la care Călinescu pleacă spre surprinderea unui fenomen care nu este numai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
haimanalelor cu bani din clasele de azi atinge cote apocaliptice și toată lumea dă din umeri; hahalere de partid, procurori corupți sau țigani cu dantura aurită rup ușa cabinetului directorial amenințând și răcnind să li se execute imediat doleanțele și mofturile loazelor lor; fătuci isterice, lejer alfabetizate, de la televiziuni care spurcă mediul public, interoghează în direct, obraznic și inchizitorial, profesori asupra cărora plutește nu știu ce acuzație încă nedemonstrată; iar la clasă, ce să mai spui: hârțogăraia inutilă, stufoasele și cretinele activități extracuriculare îl
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
făcea mereu trimiteri la autori și lucrări "din Vest". Când analiza o "speță" o lua de la Codul lui Hammurabi, dreptul roman, o trecea prin Codul lui Napoleon, ajungea la Pravila lui Vasile Lupu și-o ținea tot așa până când noi, "loazele" din bănci, declaram că am înțeles. Dacă nu înțelegeam, o lua răbdător de la capăt. Nu știu ce părere au juriștii, dar pentru mine, ca "amator", Dreptul internațional privat era, inițial, o materie aridă, greu de digerat. Cu Domnul Profesor Anghel lucrurile s-
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]