164 matches
-
a ars Regulamentul Organic și Arhondologia: „Azi pe la ora douăsprezece, populația a trimis o deputăție la Guvern, care cerea ca exemplarul original al Regulamentului Organic să le fie încredințat, împreună cu “Cartea de Aur” sau registrul care avea patentele de înobilare. Locotenența a obiectat contra oricărui act de violență care ar putea avea doar efectul de a-i irita pe trimișii Turci sau Ruși. Această obiecțiune a displăcut populației adunate în mare număr în jurul Palatului, deputăția reușind să obțină documentele menționate care
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
zile mai târziu, Colquhoun afla cu tristețe despre înaintarea armatelor otomane și țariste spre București, decizie pe care el o considera necugetată. Fuad nu dorea nici un compromis, instrucțiunile sale reprezentând un diktat. El a refuzat să-i vadă pe membrii Locotenenței domnești, care erau dispuși la concesii suplimentare, după cum relatează Colquhoun, dizolvând această instituție și numind un caimacam. Consulul englez și-a petrecut toată ziua de 23 septembrie acordând adăpost celor care fugeau de turci. El subliniază că, în ciuda asigurărilor date
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
prin care interzicea purtarea armelor de orice fel și întreaga populație a orașului a ieșit să primească trupele, și au insistat să meargă și Mitropolitul. Ajungând lângă posturi li s-a spus că nimeni nu poate fi primit, nici măcar membrii Locotenenței, care doreau să ajungă la o oarecare înțelegere cu Fuad Effendi”. El relatează și primirea unei delegații de 200 de comercianți și notabilități, care l-au rugat să intervină pentru ca armata otomană să nu tragă în mulțimea „neînarmată, dar disperată
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
pentru a fi primit de demnițarul otoman, dar fusese arestat. Colquhoun scrie, cu întârziere însă, din necesitatea unei documentări riguroase asupra evenimentelor, și despre lupta din Dealul Spirei, afirmând că responsabilitatea aparținea în întregime turcilor, care refuzaseră orice discuție cu Locotenența domnească, pe care tot ei o înființaseră. El se întreabă și de ce armata turcă a venit cu tunurile încărcate în București, dacă misiunea lor era pacifică, după cum ei înșiși afirmau, amintindu-și că Fuad îl asigurase în dimineața zilei de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cunoscător al realităților românești, consulul general R. Colquhoun, au contribuit la familiarizarea factorilor de decizie britanici cu principalele aspecte ale chestiunii românești, cu dorințele și aspirațiile legitime ale românilor. La acestea s-au adăugat și misiunea la Londra a trimisului Locotenenței domnești, Alexandru Golescu. Acesta a părăsit Bucureștii cu câteva zile înainte de interventia militară turcească, cu scopul de a informa Foreign Office asupra situației din țară, dar și de a prospecta posibilitatea stabilirii unei misiuni românești permanente la Londra și Paris
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
amenințați cu transferul lor în Turcia, cărora li se acordă azil politic în incinta misiunii diplomatice britanice din Brăila. Colquhoun se implică de partea guvernului revoluționar, încearcă medieri cu trimișii Porții, e primul care recunoaște și stabilește relații diplomatice cu Locotenența domnească, iar după înăbușirea revoluției, face eforturi deosebite pentru asigurarea securității revoluționarilor, ajutându-i să emigreze. Colquhoun nu s-a abătut însă de la instrucțiunile sale, care îi cereau să activeze pentru apărarea integrității Imperiului otoman și pentru restabilirea suveranității Porții
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
interne. În mod previzibil, energiile elitei noastre politice s-au consumat îndeosebi în plan extern, pentru ca factorii decizionali europeni să fie convinși că de modul în care soluționau revendicările românești depindea și stabilitatea geopolitică din această parte a continentului. Pentru locotenența domnească, o încercare la fel de grea a fost și mișcarea separatistă de la Iași, din 3/15 aprilie 1866, care apărea pe fundalul unor mai vechi nemulțumiri moldovenești, cauzate de procesul de centralizare administrativă. Se adăuga și "problema evreiască", aceasta fiind strâns
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
ci ca o prelungire a unui șir de revoluții început la 1821, continuat cu 1848, la sfârșitul căruia era convins de faptul că românii vor obține independența (formula folosită era autonomie politică)287. În atmosfera deja descrisă din Parlament, încercarea Locotenenței Domnești și a guvernului provizoriu de a câștiga încrederea din partea legislativului nu putea să întâmpine dificultăți. Cu toate acestea, dorind să combată eventualele speculații potrivit cărora scopul înlăturării lui Al.I. Cuza ar fi fost unul generat de ambiții personale
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
de Cuza la 2 mai 1864, atașamentul față de Filip de Flandra la 11 februarie 1866 și satisfacția pentru intrarea în țară a lui Carol la 8 mai 1866316. Cu la fel de multă circumspecție trebuie privite și telegramele de felicitare pentru membrii Locotenenței Domnești și ai guvernului primite de la reprezentanți ai administrației, justiției, a corpului militar și a altor categorii profesionale. Ceremoniile care se desfășoară în toate orașele nu ar fi avut același efect fără participarea clerului. Aceasta fiind situația, mitropolitul primat al
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
agreată de "concertul european", îl sfătuia pe viitorul prim ministru al României să se oprească asupra unui prinț de Hohenzollern datorită relațiilor speciale ale acestei dinastii cu Napoleon. Primit în audiență, a doua zi, trimisul român comunica familiei princiare intenția locotenenței domnești de a supune candidatura celui de-al doilea fiu la tronul României spre aprobare populației românești printr-un plebiscit. Deloc întâmplător era amintită, încă de la început, susținerea pe care această idee o avea din partea Franței 344. Terenul fusese pregătit
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
României. Dificultățile cele mai mari veneau în continuare din plan internațional, din cauza complicatelor jocuri diplomatice. Din aceste motive, sperându-se într-o reducere a presiunii externe, în urma rezultatului pozitiv al unui plebiscit pe tema venirii lui Carol la tronul României, Locotenența Domnească hotăra împreună cu guvernul condus de Ion Ghica, pe 29 martie, consultarea populației. Un rol important îl jucaseră în luarea acestei decizii explicațiile pe care I.C. Brătianu, sosit în țară cu două zile mai înainte, le oferea celor prezenți 352
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
bine propriile interese, Puterile Garante nu reușeau să ajungă la un punct comun asupra viitorului Principatelor decât cu două excepții: o nouă consultare în privința unirii și respingerea prințului străin 367. De această incapacitate decizională reușeau să profite guvernul român și Locotenența Domnească. Printre situațiile dificile cărora trebuia să li se găsească o rezolvare urgentă erau: criza alimentară din Moldova și întărirea capacității de apărare a țării. Dacă în primul caz se hotăra formarea unui comitet, alcătuit din soțiile, mamele și fiicele
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
diferite, membrii executivului se acuzau acum de cele mai diverse lucruri, printre care dorința unora de a se proclama domni. O astfel de referire se făcea și la adresa lui I.C. Brătianu, într-o discuție purtată de unul din membrii importanți ai Locotenenței Domnești, N. Haralambie, cu liberalul radical C.A. Rosetti. Reprezentantul Austriei, Eder, acredita și el posibilitatea transformării României în republică ce urma a fi condusă, în viziunea sa, de I.C. Brătianu ori N. Golescu, C.A. Rosetti având rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Bălăceanu. Primul solicita, în dimineața zilei de 19 aprilie, o audiență particulară, înaintea celei oficiale 383. Hotărârea de a accepta coroana României, chiar împotriva deciziilor luate de Conferința de la Paris, era luată încă din 16 aprilie, fapt transmis de Brătianu Locotenenței Domnești la 20 aprilie: "De aici înainte viața lui este consacrată pentru apărarea tronului României și pentru prosperitatea patriei sale adoptive"384. Conștient de tensiunea din țară, liderul liberal muntean cerea guvernului: "Să mențineți în aceste 20 de zile ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
lor că Adunarea electivă nu va alege un alt domnitor în afara celui deja desemnat, dar și pentru a oferi principelui Carol timpul necesar să ocupe tronul. Convins de succesul urcării pe tron a prințului Carol de Hohenzollern, liberalul muntean recomanda Locotenenței Domnești "energie mai multă (...) căci România a triumfat"412. Revenind la dezbaterile din Parlament, merită remarcată și pledoaria pe care Ion Strat o făcea în favoarea prințului străin. El sublinia, printre altele, contribuția alegerii unui domn indigen în declanșarea unor noi
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
unui domn indigen în declanșarea unor noi lupte între partidele politice 413. Mesajul acesta, pornind de la o realitate istorică am putea spune, avea să fie însușit de către cei 101 deputați prezenți care vor subscrie la proiectul de răspuns la mesajul Locotenenței Domnești, prin care afirmau tranșant hotărârea lor ca România să-l aibă ca suveran din acel moment pe Carol de Hohenzollern Sigmaringen 414. Aceeași declarație vorbea deloc întâmplător despre deferența pe care România o datora Puterilor Garante și Înaltei Porți
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
împreună cu el la ceremoniile organizate la Mitropolie în vederea exprimării bucuriei pentru desemnarea lui Filip de Flandra drept succesor al lui Alexandru Ioan Cuza459, prestarea jurământului de credință de către întregul aparat administrativ 460 față de noile autorități, telegramele de felicitare trimise membrilor Locotenenței Domnești și ai guvernului, primite de la reprezentanți ai administrației, justiției, ai corpului militar și ai altor categorii profesionale care-și exprimau acordul pentru îndepărtarea lui Al.I. Cuza erau pe larg relatate nu doar în ziare precum Românul, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
formarea unui comitet (alcătuit din soțiile, mamele și fiicele celor mai importanți lideri politici) însărcinat cu strângerea de fonduri pentru ajutorarea săracilor 472, în al doilea caz guvernul emitea o lege prin care completa efectivele armatei cu voluntari 473. Decizia Locotenenței Domnești de consultare a populației privind alegerea lui Carol I ca domnitor al României agita din nou apele politicii românești, dar pentru o scurtă perioadă de timp. Solidaritatea dintre autorii actului de la 11 februarie se resimțea imediat după izbucnirea mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
ministrul de interne, situația găsită în localitate și sesiza numărul mare al antiunioniștilor, criza financiară, dezorganizarea administrativă, considerându-i pe evrei principalii responsabili pentru manifestările ostile guvernului. Lipsa banilor și haosul din administrație se regăseau în toate rapoartele trimise către Locotenența Domnească 484. Inexistența unor informații precise privind acceptarea sau refuzarea tronului de către Filip, urmată de ezitările lui Carol, remarcate și de presă, contribuiau și ele la aceste agitații. Sosirea la Iași a doi membri ai Locotenenței Domnești, L. Catargiu și
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
toate rapoartele trimise către Locotenența Domnească 484. Inexistența unor informații precise privind acceptarea sau refuzarea tronului de către Filip, urmată de ezitările lui Carol, remarcate și de presă, contribuiau și ele la aceste agitații. Sosirea la Iași a doi membri ai Locotenenței Domnești, L. Catargiu și N. Haralambie, pe 1 aprilie, cât și prefigurarea venirii lui Carol provocau în rândurile separatiștilor o anumită derută, observată de Ștefan Golescu la 2 aprilie 1866485. Pregătirea plebiscitului asupra principelui străin îi determina pe nostalgicii situației
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
continuare proiectul Unirii Principatelor dacă în fruntea acestora era ales un prinț indigen. După intervenția lui Christian Tell, care spunea la 1 mai 1866 că "mă pronunț cu națiunea"514, fără a fi fost însă mulțumit de textul propus de Locotenența Domnească, Nicolae Ionescu afirma, după ce-și exprima convingerea asupra caracterului irevocabil al Unirii, că momentul proclamării unui alt principe, pământean sau străin, trebuia amânat pentru a fi în acord cu dorințele Europei. Misiunea Adunării era, în opinia sa, doar
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
de origine latină. Efectul acestei declarații era nul asupra deputaților "Fracțiunii libere și independente din Moldova", care se abțineau de la votarea apelului nominal privind proclamarea prințului Carol ca domn al României. Cu toate acestea, în proiectul de răspuns la mesajul Locotenenței Domnești, subscris de 101 deputați, se afirma susținerea în continuare a principiilor enunțate de Divanurile ad-hoc de la 1857 și de Parlament la 11 februarie 1866. În contextul internațional cunoscut, autorii documentului - aprobat cu 109 voturi (6 abțineri) - țineau să afirme
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
dar îi arăta și faptul că el fusese singurul proprietar din Fălciu care semnase pentru aducerea unui prinț străin 683. Nemulțumindu-se doar cu epistola trimisă liderului politic amintit, Mihail Kogălnicenau expedia, în primăvara aceluiași an, un nou protest către Locotenența Domnească în care-și exprima indignarea față de abuzurile electorale comise de prefect, dar și pentru nepublicarea listelor alegătorilor și nici a candidaților fapt care contribuise din plin la creșterea confuziei publice 684. Dincolo de subiectivismul celui care fusese primul sfetnic al
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Gheorghe Bibescu, mare maestru de vânătoare al lui Carol I. În acel moment era și senator, ales la colegiul I de Gorj. Nicolae Haralambie (1835-1908), fost militar, a contribuit la detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, apoi a făcut parte din Locotenența Domnească de la 1866. A participat la războiul din 1877-1878, cu gradul de general, apoi s-a retras din armată. George Cantacuzino (1845-1898), om politic liberal, un apropiat al lui Ion C. Brătianu. Sabina, fiica lui Brătianu, care avea să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
I, clarifică ceva din istoricul urbei natale și nu un fapt secundar, ci un eve- niment cu caracter exemplar, cu caracter fondator. Data de 11 februarie 1866 marchează abdicarea forțată a prin- cipelui Al. I. Cuza și încredințarea puterii unei Locotenențe Domnești. Votul multiplu cu voie de la stăpânire, gest civic de care își amintește scriitorul, antrenează însă și o per- spectivă derizivă asupra mecanismelor politice, perspectivă dominantă în opera lui Caragiale. Revenirea în urbea natală se face abrupt, nu numai spațial
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]