190 matches
-
sensul că era o perioadă de acalmie. S. B.: Civili erau? M. M.: Piața era plină, dar pe întuneric nu distingeai cum erau îmbrăcați. Eu mă dau jos de pe tanc, intru în autostația radio, șeful transmisiunilor era un băiat simpatic, locotenent-major Bordeianu Sorin, și zic: "Hai să vedem ce legături avem!" "Nu prea merge, că suntem bruiați". "Dă-mi legătura cu Divizia!" Nu avem legătură". "Băăăi!!" Mă uit înapoi, eram așa: cum vă uitați către Palat, Ateneu-i în dreapta și în
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
trotil!" Dar unde să-i vezi în atâta lume, că era un puhoi de civili între tancuri? S. B.: Făceai o manevră cu tancul și îi zdrobeai. M. M.: Îi zdrobeai. La un moment dat, vine cineva de la Batalionul 2, locotenent-major Marian Ștefan parcă, și zice: "Dom' maior, se trage de deasupra mea!" "Cum, băi, să se tragă de deasupra ta?" Era Biblioteca Națională. L-am trimis sus să verifice, unde l-a găsit pe director, care strângea cărțile. Dar ajungem
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
pe mesele alea acolo am stat. N-aveai cum, n-aveai unde. Țin minte că pe 25 dimineața eu nici nu știam că e Crăciunul, dar am văzut pe unul din tancuri un brad împodobit cu câte ceva, pus de un locotenent-major, parcă Rotaru îl chema. Cam de pe 25 viața a intrat oarecum în normal. Și noi am început să ne mai organizăm. Am făcut curățenie între tancuri, am măturat zona, ne-am organizat, ne-am adus mâncare. Dă-i, servește-l
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
S. B.: Noi am stat atunci, în seara de 22 decembrie, în locașul de tragere și a fost consemnul ca, în momentul în care se trage la biuta de la SRC, atunci deschidem foc. Acesta a fost consemnul. La biută era locotenent-major Iancu, cel de la Plutonul de transmisiuni, care a spus: "Comanda e la mine, pe tot flancul acesta!". Locotenent-major Panait Roland mi se pare că era chiar atunci ofițer de serviciu și i-a spus: "Iancule, vezi, ai grijă ce faci
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
consemnul ca, în momentul în care se trage la biuta de la SRC, atunci deschidem foc. Acesta a fost consemnul. La biută era locotenent-major Iancu, cel de la Plutonul de transmisiuni, care a spus: "Comanda e la mine, pe tot flancul acesta!". Locotenent-major Panait Roland mi se pare că era chiar atunci ofițer de serviciu și i-a spus: "Iancule, vezi, ai grijă ce faci aici! Nu faceți prostii, fără exces de zel!" Pe toată perioada după ce am primit armament ni s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Unul, cel puțin, a golit încărcătorul, la foc automat, tot. "În cine-ai tras?", l-am întrebat a doua zi. "Păi, foc de baraj". "La ce? Te-a atacat cineva?" N-am putut să explicăm niciunul. Eu am raportat: "Tovarășe locotenent-major, am respectat indicativul stabilit, să deschidem foc atunci când se trage de la biută". Pentru că așa s-a întâmplat. Nu știu de ce și cine a început focul de la biută, că Iancu mai era acolo cu câțiva militari. Nu știu cine a tras primul și
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Era de-o urâțenie băiatul acela... M. M.: Da, dar pare-mi-se că era meseriaș, nu știu ce era. S. B.: Nu știu ce era el. Probabil că era meseriaș. Era recunoscut prin înfățișare. Și, ca să vedeți, avea și un umor negru acest locotenent-major. Când era de serviciu, la apelul de seară se repeta următoarea scenă: "Băi, v-ați adunat?" "Da, da, tovarășu'!" "Bateria I, Bateria a II-a putem începe apelul?" Da, suntem prezenți, putem începe!" Toți voiau să se poată face cât
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
planton în Comandament. A oprit mașina în fața Comandamentului și nici nu a intrat. M. M.: Păi, nu am zis că a venit când cu întâmplarea cu mustăcioșii? S. B.: Probabil că altă dată. Pe atunci, ofițer de serviciu era un locotenent-major inginer, era ofițer pe tehnică, Purcaru parcă îl chema. M. M.: Îl știu. Era inginer de asigurare tehnică cu armanent și muniție. S. B.: Era un mustăcios și cu căpitanul Andrei, alt mustăcios. Voinea a venit, a întors mașina și
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
dat au selecționat douăzeci și patru dintre noi... ăștia am fost duși la Pitești și anchetați de Securitatea din Pitești. Acolo v-au bătut sau v-au supus la presiuni? Domnule, la Pitești... nu toți anchetatorii băteau. Da’ era un ofițer, un locotenent-major Zamfirescu. ăsta era angajat numai pentru bătaie. Fusese frizer în Râmnicu Vâlcea, da’ ajunsese acolo locotenent-major... Pe urmă l-au făcut și căpitan. După Revoluția m-am dus la Pitești și-am întrebat de el și am aflat asta. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din Pitești. Acolo v-au bătut sau v-au supus la presiuni? Domnule, la Pitești... nu toți anchetatorii băteau. Da’ era un ofițer, un locotenent-major Zamfirescu. ăsta era angajat numai pentru bătaie. Fusese frizer în Râmnicu Vâlcea, da’ ajunsese acolo locotenent-major... Pe urmă l-au făcut și căpitan. După Revoluția m-am dus la Pitești și-am întrebat de el și am aflat asta. Ce să-ntâmplă? Nu toți anchetatorii erau câini... Ei căutau să te convingă să scrii ce doresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fi judecat și condamnat... Acest Zamfirescu era binecunoscut dă toți cei care urmau să fie anchetați. Tu dacă spuneai prima oară Domne, nu e așa! Nu s-a întâmplat așa! ...atunci ei spuneau: Dacă nu scrii, continuă cu tine domnu’ locotenent-major Zamfirescu! Și știai ce te-așteaptă... Această figură dă ofițer venea, s-așeza cu fundu’ pă birou și scotea de acolo trusele lui, dă sârmă împletită, dă fel dă fel dă obiecte cu care să te bată bine, până când te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Veleanu, mă, futu-ți dumnezăii mătii de bandit! Banditule! Și atunci l-am înjurat și eu. Am zis: Bă, să nu mă-njuri! Căpitan el, căpitan io. Domne, au venit încă vreo trei-patru ofițeri, am aflat numele lor la urmă: locotenentul-major Dan, locotenentul-major Mircea și locotenentul Burlacu. Au venit ăștia, mi-au luat cravata de la gât, șireturile de la pantofi, mi-a’ pus cătușele la mâini și m-au coborât pe nește scări... Dar când v-au trecut în rezervă și v-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
futu-ți dumnezăii mătii de bandit! Banditule! Și atunci l-am înjurat și eu. Am zis: Bă, să nu mă-njuri! Căpitan el, căpitan io. Domne, au venit încă vreo trei-patru ofițeri, am aflat numele lor la urmă: locotenentul-major Dan, locotenentul-major Mircea și locotenentul Burlacu. Au venit ăștia, mi-au luat cravata de la gât, șireturile de la pantofi, mi-a’ pus cătușele la mâini și m-au coborât pe nește scări... Dar când v-au trecut în rezervă și v-au arestat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
spate... Altădată, eram la prășitu’ porumbului și tehnicianul de cultură ne-a spus că la cuib să nu lăsăm mai mult de doi-trei porumbi. Și așa am făcut, că erau câte cinci-șasă. Și din întâmplare vine adjunctu’ comandantului coloniei Grădina, locotenent-major de Securitate Ion Troacă: Care paștele mătii ești pe rându’ ăsta? Zâc: Io sunt, domne! Vă spusei, io știam să prășesc, că-s copil de țăran. De ce ai tăiat atâta porumb aici? Pă’ domne, așa ne-a spus maistru’! Domne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
picioare ca jaru’. Și ei mă-mpingea cu calu’, și cădeam cu gura în țărână, în pietrișu’ ăla... Mă ridicau cu câinii la spatele meu... Și așa m-au adus până-n colonie. Și când am ajuns, personal Troacă ăsta, era locotenent-major atunci, mi-a făcut percheziție, mi-a dat și o țâră de bătaie, și m-a băgat la izolare 14 zâle... După care am ieșit iar la muncă. Ion Troacă e acum locotenent-colonel și stă aici, în Vâlcea, în Ostroveni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nu? Da, în aprilie ’64 ne-am eliberat. Da’ au fost evenimente și pe timpu’ eliberării și după eliberare. Ne-a’ dus cu tractoru’ la Piatra Frecățăi, la colonie une’ ne-a dat biletele de eliberare și foile dă drum. Locotenentul-major Troacă, despre care v-am spus că se găsește în Vâlcea și fuge de mine, și care era din Bârca mi-a zis: Veleanule, un’ te duci? Te duci la Giurgița? Și io atunci l-am înjurat. N-a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
moarte de Tribunalul Militar Sibiu și executat la 28.10.1949. Ion Gavrilă Ogoranu, Elis Neagoe-Pleșa, Liviu Pleșa, Brazii se frâng dar nu se îndoiesc, vol VII, Rezistența anticomunistă din Munții Apuseni, Baia Mare, Marist, 2007, pp. 295-296. Liviu Borcea, fost locotenent-major de Securitate, comandant la Capul Midia a fost arestat la 1 decembrie 1954 și condamnat în 1955 la 25 de ani muncă silnică pentru numeroasele decese petrecute în lagărul condus de el. A fost grațiat în toamna anului 1957 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
asupra persoanelor fidele regimului. O ultimă variabilă analizată ia În calcul gradul militar maxim la care au ajuns subiecții: Gradul militar maxim la care a ajuns Frecvența Procentul Procentul validat Procentul cumulat Valid locotenent 8 8 8,1 8,1 locotenent-major 8 8 8,1 16,2 căpitan 16 16 16,2 32,3 maior 6 6 6,1 38,4 locotenent-colonel 15 15 15,2 53,5 colonel 41 41 41,4 94,9 general 2 2 2 97 sublocotenent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Comandamentului Miliției București l-a repartizat la Direcțiunea Unităților de Muncă din MAI. De aici va fi trimis la Unitatea de Muncă MAI nr. 3 Cernavodă km. 4, Înființată la 16 iulie 1950, În funcția de comandant, cu gradul de locotenent-major de miliție; comandant al Unității de Muncă nr. 1 Capul Midia (1 iulie 1951 - august 1953). Câtă vreme a fost comandant la Capul Midia, a manifestat o brutalitate excesivă atât față de deținuți cât și față de cadrele lagărului. Literatura memorialistică Îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
el, au declanșat de altfel o anchetă, urmată de un proces. Iată un fragment din declarația deținutului Radu Liviu, fost medic la Colonia Capul Midia, dată În fața Procuraturii Militare, În 22 decembrie 1955, cu ocazia acelei anchete: „Prin octombrie 1952, locotenentul-major Borcea Liviu, aflând că deținutul general Ignat se afla bolnav În baracă, mi-a dat ordin să-l aduc În fața sa, deși acest deținut nu putea merge, având o fractură a coloanei vertebrale neconsolidată. Deținutul a fost adus de alți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
se afla bolnav În baracă, mi-a dat ordin să-l aduc În fața sa, deși acest deținut nu putea merge, având o fractură a coloanei vertebrale neconsolidată. Deținutul a fost adus de alți doi deținuți călare pe o bâtă În fața locotenentului-major Borcea Liviu, care, după ce l-a văzut, m-a Întrebat pe mine ce are și de ce nu vrea să meargă. După ce i-am spus că are coloana vertebrală ruptă a Început să-l lovească cu parul până când s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
serviciu la Penitenciarul Cluj Minori, În funcția de ajutor de serviciu al comandantului. Printr-un ordin al ministrului Afacerilor Interne, general-colonel Alexandru Drăghici, datat 29 iulie 1958, va fi trecut În rezervă cu gradul de căpitan. Grade succesive: locotenent (1947), locotenent-major (1949), căpitan (1958). Decorații: Medalia „Luptător antifascist”. Pedepse: sancționat cu „mustrare” pentru netrimiterea către conducerea DGPCUM a situației armamentului pe luna ianuarie 1952. FICIOR IOSIF ION - colonel, născut la 4 aprilie 1928, În comuna Cucerdea, județul Mureș. Naționalitatea: română. Originea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
iunie 1976); comandant secție deținere la penitenciarul Ilfov (1 iunie 1976 - 1 august 1977); comandant secție deținere și locțiitor comandant pentru pază și regim la Spitalul penitenciar București (1 aprilie 1978 - 31 decembrie 1981). Grade succesive: locotenent (23 august 1950); locotenent-major (15 aprilie 1954); căpitan (1 mai 1957); maior (23 august 1962); locotenent-colonel (23 august 1968); colonel (12 decembrie 1978). Decorații: Medalia „A 5-a aniversare a RPR” (1952); Medalia „Meritul Militar” clasa a II-a (1955); Medalia „Pentru servicii deosebite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
M.: Când am absolvit școala în 1970, am fost șef de promoție. Majoritatea celor care au fost numiți erau plasați pe primele locuri la absolvire. În 1978, am terminat primul Academia Militară, la Facultatea de Arme Întrunite și Tancuri. Eram locotenent-major. Apoi m-au repartizat la Cluj și am lucrat la Secția Operații a Armatei. Întocmeam aplicații, participam la aplicații la nivel de Armată, făceam ceva important. Și probabil că s-a luat în calcul chestiunea asta. Eu am făcut, să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ați descurcat cu subordonații? M. M.: Vă spuneam că am întâlnit numai locotenenți-colonei. Sigur că în câteva săptămâni m-am documentat și când generalul Velicu m-a întrebat dacă am probleme am solicitat să fiu ajutat să numesc pe funcții locotenenți-majori sau căpitani. Domnule, m-a înțeles. Mai puțin la primul batalion, era la noi un locotenent-colonel Panaitescu Jan, un băiat jos pălăria. La Batalionul II am numit un locotenent-major, Ștefan; la Batalionul III, un căpitan, Țenea; locțiitor tehnic, locotenent-major subinginer
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]