1,327 matches
-
proastă calitate" (în opoziție cu de mâna întîi/de primă mînă"). E curios că sintagma în discuție nu apare în principalele noastre dicționare: nu e înregistrată nici în DEX, nici în DLR, deși ambele cuprind o mulțime de expresii și locuțiuni în care intră mînă: de la cele mai simple, prepoziționale - de mînă, în mînă, pe sub mînă, peste mînă, din mînă în mînă - pînă la cele mai elaborate - a fi bun să se ia de mînă cu cineva, a se ține cu
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
imperfect - durativ / punctual (trecea / a trecut), repetitiv / unic (sărea / a sărit). Există apoi numeroase perifraze cu verbe ca a începe, a porni, a se pune pe..., a termina, a sfîrși, a continua etc., precum și posibilitatea de a folosi adverbe și locuțiuni specifice (deodată, în continuare). Limba vorbită preferă de exemplu, pentru valoarea continuativă, unele construcții cu adverb în locul celor cu verb de aspect: "vorbește mai departe", "vorbește înainte" = "continuă să vorbească". Una dintre construcțiile cele mai interesante prin care româna populară
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
să fie vechi, pentru că la cronicari găsim exemple precum "(Milescul) au ședzut și au scris niște cărți viclene" (Neculce). Cu a da construcția e și mai specifică. Evident, a da este unul dintre verbele cele mai prezente în expresii și locuțiuni, care ajunge să însemne lucruri foarte diferite în funcție de context. Sensul aspectual este cel din expresia a-i da înainte (cu...) "a continua". în dicționarul academic (Dicționarul limbii române, Tomul I, partea III, fasc. 1, D-De, 1949) sunt înregistrate mai
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
la greșeala mai gravă de a utiliza în mod impropriu conjuncția cauzală și pentru completive, subiective sau atributive introduse normal prin că. Eroarea e asemănătoare cu cea fixată de Caragiale prin personajul Nae, din Situațiunea: de folosire în exces a locuțiunii pentru ca să (specifică exprimării scopului) în locul simplului să (polivalent): "poți pentru ca să zici că respiri"; Este o criză, mă-nțelegi, care poți pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă..." etc. Exemplele recente de folosire greșită a conjuncției căci sînt neașteptat de
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
confirmarea căci", "încredințarea căci" - , după expresii verbale și verbe impersonale (introducînd o subiectivă) - "este clar căci", "înseamnă căci" -, după verbe tranzitive (intoducînd o completivă): "eu cred căci", "susțineți căci", "mea spus caci" , "am înțeles căci", "văd căci" - și chiar în locuțiuni - "măcar căci". în unele cazuri se poate presupune că autorii au o cunoaștere foarte aproximativă a limbii române, pe care o utilizează pentru a traduce materiale publicitare și instrucțiuni tehnice. Un asemenea mesaj - de prezentare a unui procesor - e un
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
rația de curent electric" (România literară, nr. 38, 1991, 3); Un fel de silă și sictir/ de-a duce pîn la capăt sfînta frază" (M. Dinescu, Moartea citește ziarul, p. 26), chiar în construcții prepoziționale care tind spre statutul de locuțiune (în sictir = în scîrbă): ""Veniți mîine" - ne îndeamnă în sictir o funcționară preocupată mai mult de convorbirea purtată la celular, decît de soarta noastră, a amărîților de contribuabili" (EZ 1586, 1997, 8). Starea de plictiseală iritată face parte din conținutul
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
pare că sînt multe noutăți în ediția din 2000, ceea ce dovedește și că în uz au apărut schimbări mai consistente. Autoarea constata deja în 1972 extinderea întrebuințării prepoziției asupra și cazul special al lui datorită, care înlocuiește tot mai mult locuțiunea din cauza; acum se adaugă noi citate, precum și o analiză a atît de ironizatei și inevitabilei locuțiuni vizavi de, în evidentă ascensiune după 1990. Reactivarea prepoziției întru e un fenomen cult, observat în 1972, pentru care e certă influența teoretizărilor lui
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
apărut schimbări mai consistente. Autoarea constata deja în 1972 extinderea întrebuințării prepoziției asupra și cazul special al lui datorită, care înlocuiește tot mai mult locuțiunea din cauza; acum se adaugă noi citate, precum și o analiză a atît de ironizatei și inevitabilei locuțiuni vizavi de, în evidentă ascensiune după 1990. Reactivarea prepoziției întru e un fenomen cult, observat în 1972, pentru care e certă influența teoretizărilor lui Noica. În noua ediție e menționat și o greșeală care s-a extins între timp foarte
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
atestare, precum substantivele vacsinar ("persoană care vaccinează", la 1840), vederoi ("grup de persoane care merg la pețit, la "vedere"", termen regional), a varvarizmi ("a folosi barbarisme", la Cantemir) etc. Nu e însă neglijată nici actualitatea: volumul cuprinde destule uzuri și locuțiuni familiare, precum valea! a lua la vale, a-și face veacul, a-și da foc la valiză, vaporean; e interesant că a lua la vale și a-și da foc la valiză nu sînt incluse într-un dicționar care ar
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
Rodica Zafiu Un fenomen lingvistic universal face ca în limbi diferite verbele fundamentale, cu sens foarte general - a da, a lua, a face, a pune - , să stea la baza unui mare număr de expresii și locuțiuni, să intre în multe îmbinări sintactice cu grade diferite de stabilitate. Ca și în cazul prepozițiilor, selecția unuia sau a altuia din aceste verbe e idiomatică, imprevizibilă, și pune adesea probleme de traducere: aceeași acțiune este exprimată într-o limbă
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
adesea probleme de traducere: aceeași acțiune este exprimată într-o limbă cu ajutorul verbului a face (în construcție cu un substantiv), în alta cu verbul a da sau a pune. în monografia pe care a dedicat-o acum cîteva decenii subiectului - Locuțiunile verbale în limba română (1958) -, doamna Florica Dimitrescu discuta pe larg acest fenomen, indicând verbele cele mai frecvente în română, explicând semantic afinitățile lor de combinare și comparând situația cu cea din alte limbi europene. Există desigur și diferențe de
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
combinare și comparând situația cu cea din alte limbi europene. Există desigur și diferențe de "productivitate" frazeologică a verbelor, dar acestea sînt foarte greu de cuantificat: mai întîi pentru că verbele, chiar cînd au aparent același sens, intră în sisteme diverse: locuțiunile românești cu a pune ar trebui comparate cu cele din limbi în care aceeași zonă semantică este împărțită între două verbe (de exemplu, în franceză, mettre și poser; existența verbului românesc a așeza, care nu are același grad de generalitate
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
comparate cu cele din limbi în care aceeași zonă semantică este împărțită între două verbe (de exemplu, în franceză, mettre și poser; existența verbului românesc a așeza, care nu are același grad de generalitate și nu formează - cu minime excepții - locuțiuni, nu ajută la echilibrarea sistemului). Nu folosesc prea mult nici dicționarele de expresii: ele pot da o idee generală despre ponderea anumitor construcții, dar depind de deciziile luate de autorii lor asupra modului de înregistrare sau asupra graniței dintre îmbinarea
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
nici dicționarele de expresii: ele pot da o idee generală despre ponderea anumitor construcții, dar depind de deciziile luate de autorii lor asupra modului de înregistrare sau asupra graniței dintre îmbinarea fixă și asocierea liberă. în Dicționarul de expresii și locuțiuni românești (Iași, Mydo Center, 1997), expresiile cu verbul a face ocupă aproximativ 23 de pagini, cele cu a da 18 pagini, cu a pune 14. Acestea sînt, oricum, seriile cele mai ample, dacă excludem din discuție construcțiile cu statut mai
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
cele cu a da 18 pagini, cu a pune 14. Acestea sînt, oricum, seriile cele mai ample, dacă excludem din discuție construcțiile cu statut mai controversat care conțin verbele a fi (17 pagini) și a avea (14 pagini). în sistemul locuțiunilor românești ocupă o poziție solidă și verbul a băga: corespondentele din alte limbi cu sensurile sale de bază nu sînt la fel de frecvente în frazeologie. Cu toate precauțiile necesare, cred că merită să ne oprim puțin asupra verbului a da, a
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
noi (pentru titlurile de dinainte de 1991, modul de transcriere - "Kartja moldovenjaske", "verbele mi...kerij" - are rolul de semnala că textele au apărut în alfabet chirilic). Chiar a strînge la un loc unitățile frazeologice studiate de obicei din perspectivă strict lingvistică - locuțiuni și expresii - și proverbele cercetate, cu alte metode și interese, de către folcloriști e o opțiune interesantă și profitabilă. în cazul românei se vede destul de bine că preocupările folcloristice și literare legate de proverb au fost mult mai numeroase și mai
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
Moise, citînd texte din Calendare sau reviste precum Comoara Satelor - se ajunge pînă la numeroasele contribuții românești la reviste internaționale de paremiologie (Proverbium) precum și la ultimele lucrări din 1997: cartea lui S. Dumistrăcel despre expresii românești, Dicționarul de expresii și locuțiuni românești apărut în două versiuni la Iași și la Chișinău. Alături de autorii cu contribuții foarte numeroase sau foarte importante - Constantin Negreanu, Cezar Tabarcea, Sanda Golopenția-Eretescu, Dumitru Stanciu pentru proverbe, Theodor Hristea, Florica Dimitrescu, Liviu Groza pentru locuțiuni și expresii, se
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
de expresii și locuțiuni românești apărut în două versiuni la Iași și la Chișinău. Alături de autorii cu contribuții foarte numeroase sau foarte importante - Constantin Negreanu, Cezar Tabarcea, Sanda Golopenția-Eretescu, Dumitru Stanciu pentru proverbe, Theodor Hristea, Florica Dimitrescu, Liviu Groza pentru locuțiuni și expresii, se găsesc multe alte nume și articole, demonstrînd diversitatea cîmpului de studiu - de la varietatea desemnărilor - izolări, expresii idiomatice, grupuri sintactice stabile/libere, unități frazeologice, locuțiuni și expresii, îmbinări de cuvinte - pînă la cea a elementelor studiate: rime, aliterații
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
Sanda Golopenția-Eretescu, Dumitru Stanciu pentru proverbe, Theodor Hristea, Florica Dimitrescu, Liviu Groza pentru locuțiuni și expresii, se găsesc multe alte nume și articole, demonstrînd diversitatea cîmpului de studiu - de la varietatea desemnărilor - izolări, expresii idiomatice, grupuri sintactice stabile/libere, unități frazeologice, locuțiuni și expresii, îmbinări de cuvinte - pînă la cea a elementelor studiate: rime, aliterații, metafore, cuvinte vechi și dialectale, jocuri de cuvinte, tautologii, pleonasme, negații, structuri sintactice. Titlurile reproduse cu acuratețe (cu doar foarte puține greșeli în folosirea diacriticelor alfabetului românesc
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
de material lingvistic de la care se pleacă, sursa preponderent scrisă sau orală, gradul de adaptare morfologica etc. Se vorbește, în consecință, de abrevieri, sigle, apocope, trunchieri etc. Abrevierile instrumentale, apărute de obicei în scris, pentru conectori și formule de aproximare, locuțiuni care substituie o enumerare (ș.a.m.d., ș.a.), traduc adesea formule similare cu o veche tradiție culturală, acceptate de norme (și pentru că apar în afara firului principal al discursului, în închideri de text, în paranteze sau note). Alte abrevieri de acest
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
Rodica Zafiu E un fenomen cunoscut și universal: discursul publicitar contribuie la îmbogățirea inventarului de expresii și locuțiuni al limbajului colocvial (despre efectele publicității asupra frazeologiei românești a scris în ultima vreme Liviu Groza). Publicitatea beneficiază de difuzarea maximă (pe care în deceniile de dinainte de 1989 o cunoșteau la noi doar discursul politic oficial și manualele unice), dar
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
am mai scris în această rubrică. Revin asupra acestei tendințe, în măsura în care exemple noi par a o confirma. De fapt, e vorba de mai multe situații diferite; în primul rînd, de întărirea unor tipare deja existente: construcțiile cu anumite verbe, în locuțiuni familiar-argotice (a o da pe...); construcțiile cu adjectiv sau participiu (mai ales la feminin plural): pe bune, pe oneste, pe rupte etc.; un tipar popular de exprimare a direcției și a tranziției temporale: merge pe 2 ani, trece pe clasa
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]
-
zilele grele, care nu erau toate de trebuință, Derivate mai îndepărtate sunt și cuvintele minte, urmărind ca prin cugetări să (se) ofere un mijloc de întărire intelect, intenție, plan, proiect, precum și o serie de pentru unii, de înseninare pentru alții”. locuțiuni verbale. Vezi a-l mustra (pe cineva) cugetul. Să reținem deocamdată trei formulări: zicale, pilde, Forma substantivală - cugetare vizează reflecția, cugetări prin sinonimie cu maxime, aforisme, deși sferele meditația, judecata, raționamentul. semantice sunt doar tangențiale, adesea pragul de la Toate acestea
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
memory stick" -, pe al instrumentului sau al schimbului - "se știu și cazuri când informațiile au fost obținute pe bani, pe favoruri, pe prietenie, pe ochi frumoși, pe degeaba, pe șpagă, pe palincă, pe caltaboși" și, în fine, pe al unor locuțiuni de modalitate: "mai sunt, evident, și informațiile primite pe neașteptate, pe sub ușă, pe încredere, pe din dos, pe deasupra, pe dedesubt, pe de laturi. Urmează informațiile pe la colțuri, pe după șură, pe după deget și Ťpe cuvântul meuť". Evident, pe din expresia pe
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
dat" (!). E ilustrativ setul de teste bazat pe o poezie de Ion Barbu, devenite (în ciuda dificultății sale evidente) subiect de bacalaureat: elevul trebuie să găsească două sinonime, să explice două virgule care izolează un vocativ, să propună (din afara textului) două locuțiuni care conțin cuvîntul inimă, să ilustreze prin două enunțuri omonimia cuvîntului unde, să transcrie "două structuri lexicale care conțin imagini artistice vizuale" (lucru cam greu, căci aproape toate imaginile sînt abstracte), să explice "semnificația unei figuri de stil identificate în
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]