50,381 matches
-
din punct de vedere biografic și spiritual, fiindcă aici mă exprim pe mine însumi în mod foarte autentic și sincer. - Unde țineați ascunse carnetele? - De pildă, pe cele care acoperă perioada ’48-’54 le îngropam în grădina casei în care locuiam atunci. Mă „bucuram" de tot felul de vizite nocturne: ba sectoristul, ba „ochiul străzii", ba un agent al Securitătii care doreau să mă „cunoască" mai bine, așa că nu le puteam ține în bibliotecă. De altfel, prin anii ’60 am fost
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
a fost promulgată, din moment ce nu se văd semne că ar funcționa. Sau a fost promulgată și doar atât? Mulți au și prezis: va ieși legea Pruteanu dar nu se va aplica niciodată. Un lucru pentru mine e totuși sigur. De unde locuiesc, de câte ori mă uit pe fereastră, văd neclintită firma cât toate zilele a supermarketului de peste drum: The Best. Este fosta noastră Alimentara care, urmând cursul istoriei, s-a americanizat. În schimb, dacă ies și traversez Calea Moșilor, luând-o spre Foișor
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
școală, nu prea îi cunoșteam pe cei din clasele mai mici, dar îi știam pe toți cei din clasele mai mari. Acum vreau să-i răspund dlui Mihail Rădulescu din Caransebeș. În România literară nr. 6 afirma: "Orașul în care locuiesc, a fost, după Timișoara, al doilea oraș care s-a declarat liber de comunism." Deși, după cum combate printre rîndurile ce cu generozitate i-au fost publicate, se pare că nu am scăpat de ei. Pe 20 decembrie '89 au început
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
unităților militare, s-a tras, doi tineri fiind împușcați mortal (la cca 50 de metri de unitate). În jurul orelor 21 Casa Albă, cum i se zicea primăriei, a fost ocupată și incendiată. Dacă dl. Rădulescu are, din partea orașului în care locuiește, priorități față de cele scrise mai sus, îi admit să-l revendice și pe Homer. Știu că problema e în litigiu, și chiar și el, se zice, mai ațipea uneori. Oare nu-i e teamă de judecata copiilor săi, pe care
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
el, se zice, mai ațipea uneori. Oare nu-i e teamă de judecata copiilor săi, pe care îi învață greșit Istoria? Dar dacă bănățenii nu au habar de ce s-a întîmplat la ei, ce pretenții putem avea de la cei ce locuiesc acolo unde se atîrnă harta în cui? Și-apoi, mă întreb total nelămurit, de ce îl admira bănățeanul meu pe dl. N. Manolescu dacă nu îl înțelege? - în scris, mă refer, căci politic e clar că n-a înțeles mare lucru
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
a umorului plin de înțelegere. Își apropriază memoria lumii prin text: lumea Mehadiei de altădată trăiește prin rîndurile Străjoțului, foaia domnului Nistor Dop, cu care autorul (diarist, biograf, "aproape istoric") s-a întîlni întîi în catastiful bisericesc al celor care locuiau în concubinaj, o întreagă istorie familială se naște din fotografii (din transpunerea lor în text, artă subtilă a medierii între imagine și cuvînt), dar și din notațiile de cărți poștale, succedîndu-se ca-ntr-un rafinat meci de ping-pong, sărind peste
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
nostru, polițiștii . profita porcește de ceea ce restului românilor li se respinge cu indignare, necesarul echilibru social a fost călcat în picioare cu cinism. Or, nedreptatea cruntade atunci se perpetuează și azi: în timp ce, să spunem, tinerii mei asistenți universitari continuă să locuiască tot cu părinții, tot în gazdă, tot în jalnică precaritate post-comunistă a caminelor studențești, ordonanțele ofițerilor cu grade înalte din poliție s-au căpătuit și ei după chipul și potenta șefului. Așa încât, domnilor polițiști, lasati-o mai moale cu morală
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
târziu sub formă de capră, animal inteligent și vesel. Odată a câștigat la tombolă o minge de fotbal pe care mi-a dat-o mie și în aceeși zi a dispărut. Țin însă foarte bine minte anumite întâmplări de la Găești - locuiam chiar în clădirea liceului unde tata era director. Școala avea etaj și un coridor lung pe care mergeam cu tricicleta. În curtea mare era clădirea la roșu a viitorului liceu, care mi se părea imensă; coboram în subsolul acestei clădiri
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
cu toate acestea nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să fie reales "Tovarășul Ceaușescu" în fruntea unui partid care îmi e străin mie și altor 18 milioane de români! Care e problema?" (p. 114). Chiar dacă orașul Focșani în care locuia dizidentul la vremea respectivă nu a jucat cine știe ce rol în zilele revoluției din decembrie 1989, au existat unele semne care pot fi interpretate astăzi ca semnale pentru marile schimbări ce aveau să vină. Frînturi de conversație, mici reacții ale securiștilor
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
El Espectador. Redăm în continuare fragmentul inițial din primul capitol al volumului în curs de apariție la Editura RAO. Mama m-a rugat s-o însoțesc să vîndă casa. Sosise la Barranquilla în dimineața aceea din satul de departe unde locuia familia și n-avea nici cea mai vagă idee cum să dea de mine. Întrebînd în dreapta și-n stînga printre cunoscuți, i-au spus să mă caute la librăria "Lumea" sau prin cafenelele din preajmă, unde mă duceam de două
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
vînd casa. N-a fost nevoie să-mi spună care, nici de unde, fiindcă pentru noi nu exista decît o casă pe lume: casa bătrînească a bunicilor din Aracataca, unde am avut norocul să mă nasc și unde n-am mai locuit de la opt ani. Tocmai renunțasem la facultatea de drept după șase semestre, pe care le-am destinat mai cu seamă cititului a tot ce-mi cădea în mînă și recitatului pe de rost din poezia fără seamăn a Secolului de
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
fost puși, în relativ scurta existență a "Observatorului cultural", la unul sau altul din colțurile gândirii dlui Lefter, crezi că m-aș fi putut strecura eu în scara de valori de acolo?... Vezi, stimată Ioana Scoruș, acolo, la Ploiești, unde locuiești și de unde îți trimiți articolele pe care îți spuneam că le citesc cu plăcere, te afli la o anumită distanță de lumea literară bucureșteană, cu scena și culisele ei. De acolo, de unde o expediezi, întrebarea ta e legitimă, corectă; numai
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
împreună, să stăm de vorbă la "Oleacă de taifas" sau să umblăm prin felurite colțuri și colțișoare încărcate de atîtea aduceri aminte. Țin minte c-am întîrziat un pic mai ales pe la capătul străzii Lascăr Catargi, la numărul 51, unde locuia pe vremea șederii sale ieșene. Întîmplarea face ca astăzi casa mea să fie situată lîngă pereții odăilor ce-l adăpostiseră cîțiva ani buni. Îl priveam, mă uitam la Domnia sa, trăgînd cu coada ochiului. Era realmente fericit. Timpul și amintirile îl
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
fi transformat mâncarea în substanță maro? Mai e de mirare că am săpat adevărate tunele prin biblioteci după informații despre victime? Victime fictive! Toate victimele pe care nu le-am ucis sau nu le-am închis noi sunt victime fictive. Locuiesc într-un mic bloc. Partea de jos a casei liftului este accesibilă prin subsol. În timp ce eu eram în centru, pregătind o lucrare despre lemingi, ea s-a strecurat în casa liftului și s-a așezat acolo, ținându-și strâns genunchii
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
strecura în casa liftului, mi-am ridicat ochii de pe lucrarea despre lemingi și apoi i-am închis, amintindu-mi-o tânără și senină, soarele jucându-i prin păr în timp ce mi-o sugea într-o canoe pe Lacul Orford. Numai noi locuiam la subsol și numai noi comandam micul lift până în adâncimile acelea. Atâta doar că lecția ei nu a servit nimănui, sau, în orice caz, nu lecția la care se gândise. Treaba murdară a făcut-o un băiat de la Bar-B-Q ce
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
înainte de anul 1989 și după. Poate, însă, este vorba și de cu totul "altceva"! Nu țin neapărat ca aceste rânduri să apară într-un viitor număr al revistei Dvs., dar nici nu mi-ar displace acest lucru. Orașul în care locuiesc, a fost, după Timișoara, al doilea oraș care s-a declarat liber de comunism. În naivitatea mea, am crezut și încă mai cred, că vom scăpa de vechii securiști, pentru o Românie curată și demnă. Mihail Rădulescu, Caransebeș N. R.: Faptul
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
Ușor, ca într-un vis). Imboldul său decisiv îl constituie iubirea, situată fie și într-un context modest, casnic, defel refractar la mesajul unității tuturor celor ce ființează din voia Unului primordial: S-a spus despre zei/ că ei pot locui și în bucătărie,/ dacă e adevărat/ într-a noastră unde pot fi?/ Desigur în flăcările aragazului./ Oare salamandra/ nu se răsfață în har,/ iar greierii în vetre și hornuri?" (Zeii din bucătărie). Parcă spre a nu conturba o asemenea armonie
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
fuziunea dintre partidul său și PCR, este exclus, marginalizat ca și Gall, exilîndu-se ulterior în Israel și Germania. Discuția dintre cei doi a început în vara lui 1997 și s-a încheiat în vara lui 1999, la Offenbach, unde au locuit amîndoi. Nu mai știu ce s-a mai întîmplat ulterior. Alte două numere din Dialog, acelea din 2000, selectează textele și interviurile politice ale lui Ion Negoițescu de după plecarea lui în Germania, dar și scrisoarea către Goma din 1977, multe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
o știre mai veche, dar valabilă. Ministrul Administrației Publice, Octav Cozmîncă, a aflat EVENIMENTUL ZILEI, e adversarul centralelor de bloc și de apartament pentru că așa trebuie să știe proștii. Altfel, onorabilul Cozmîncă are și el microcentrală în vila în care locuiește, la țară.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
absolut - de a pune să trateze cu americanii un ins a cărui biografie nu neapărat proamericană e cunoscută și răscunoscută? Ce demnitate afișăm, când bătrânii ne mor de foame, în timp ce "reprezentanții poporului"își măresc diurnele în valută și nu pot locui decât la hoteluri de cinci stele? Ce demnitate, când un prim-ministru iubitor de cultură română califică drept pășunistă arta creată azi în România? A sosit momentul s-o lăsăm mai moale cu "interesul de partid"și cu încăpățânarea de
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
se află un lichid în care înoată câte un pește singuratec, încremenit ca o obsesie: Ideea fixă. Idem, Laponia: locurile de sacrificiu alese cu grijă în natură unde vegetația sau pietrele par a alcătui forme speciale... numai bune pentru a locui în ele duhul protector... La laponi, zeii trăiesc în natură sub chipul unor lespezi, de multe ori, pur și simplu niște pietroaie, așa cum în țările civilizate pictorii, sculptorii, artiștii abstracți în general se silesc să desfigureze, ori să nonfigureze realul
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15070_a_16395]
-
douăzeci de ani, cînd pleacă să-și caute prietenii de odinioară, D'Artagnan îi găsește retrași, pe fiecare, în cîte un paradis. Bucolic - pentru Porthos, iezuit - pentru Aramis și senin-didactic - pentru Athos. Dar numai morții (sau cei încă nenăscuți) pot locui în Paradis. O știu ei înșiși, fiecare. Chiar și titlul romanului ar putea să însemne Douăzeci de ani de la moarte. Povestea în trei părți a muschetarilor e o istorie care, treptat, s-a transformat, prin scriitură, în propriul său mit
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
o oscilație care (deoarece avem a face cu o diaristică lirică) pune de regulă accentul pe prezentul inhalat ca un drog, resimțit ca o pseudonaturalețe salvatoare, ca o obișnuință pe cît de artificială pe atît de irezistibilă: "de parcă aș fi locuit de-o/ viață în Queens, hărțuit de gînduri ca de o pacoste/ într-un suflet secătuit cu disperarea lăsată liberă/ prin Manhattan privind prin vitrina magazinului Panasonic/ din Lexington sau nepăsarea prostituatei din Central Park/ cînd în spatele ei cei de la
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
termeni geografici, cu o reconsiderare a termenului originar, în care, precum într-o divină virtualitate, se află toate cele ce urmează a prinde viață: Dacă singurătatea este mult mai grea într-o metropolă,/ atunci în satele Maramurșeului în fiecare om/ locuiesc mii de metropole, ca în mîinile lui Dumnezeu/ focul și apele, cerul și pămîntul, viața și moartea" (ibidem). Stihuri demne de un Lucian Blaga. Gellu Dorian - Un poet la New-York, Ed. Dacia, 2002, 144 pag., f.p.
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
o dată mai mult. * O afirmație îngrijorătoare face dl Traian Ștef în numărul din aprilie al Familiei orădene: "Președintele României, dl Ion Iliescu, a avut cîteva întîlniri regionale în problema culturii.[...] Nu prea știm cine a participat din regiunea în care locuiesc intelectualii din Oradea. N-au fost invitați nici scriitori, nici artiști plastici, nici actori, nici regizori, nici bibliotecari, nici cîntăreți, nici dansatori, nici păpușari, nici măcar ingineri, nici șeful de la Cultură". Și dacă tot a venit vorba despre cultura pe baza
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]