1,902 matches
-
paradoxal, filiația Cărnii, populistă, să fie mai mult autoritară, iar cea a Cuvîntului, elitistă, mai mult liberală. Cu imaginea-sunet, familia Walesa are șanse reale de a cîștiga teren pretutindeni. Astăzi, prioritatea nu-i revine dovezii, ci mărturiei. Nu discursului, ci locutorului. Nu argumentului, ci "prezenței". Conectați-vă, apăsați pe buton. Nu se demonstrează nimic la televizor, ci se mărturisește totul. Faceți la fel. Așa are chef mass-media dominantă. Nu e o perversiune a ei, ci o obligație. De unde și această inversare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de libertate în trib. Au căpătat valoare de semnătură. Dar natura sa intimă nu s-a schimbat. Vocea este corp, suflu, viață, culoare. Existență imediată. Prin timbrul ei, prin intonație și tonalitate, vocea indică, nu simbolizează. Scrierea detașează și distanțează. Locutorul se retrage din mesajul său scris și este cu totul absent din ceea ce, odată scris, se tipărește. Operatorul obiectivității raționale este, în sine, obiectivitate neutră. În schimb, vocea atacă, determină participarea. Impune un întreg context, pliază sensul pe circumstanțe, cuvîntul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a autorității (personale) asupra adevărului (obiectiv) etc., dar ne-ar fi mai la îndemînă să spunem: accesul la ultimii termeni se efectuează prin intermediul și condiționarea primilor. Visus este din nou subordonat lui auditus, ar spune Leonardo. Cercetarea adevărului obiectiv, autorității locutorului, căci urechea este un organ autoritar. E mai ușor să închizi ochii decît să-ți astupi urechile, iar Big Brother manipulează masele prin difuzoare. Ochiul prezintă facultatea de a discrimina, compara, reconstitui. Auzul plutește, leagănă sau excită fără recul și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
spre ideogramele kanji, de origine chineză, ce oferă esențialul sensului și permit efectuarea unor lecturi transversale foarte rapide. În Japonia, se utilizează simultan și combinat patru forme de scriere. Kanji, ideograme purtătoare ale unui sens abstract ce trebuie adaptat În funcție de locutori, de relații și de contextele de utilizare, constituie caracterele cele mai complicate și mai bogate. Două moduri de scriere simplificate, hiragana și katakana, permit o pronunțare fonetică, În special pentru transcrierea cuvintelor străine. În sfârșit, ceea ce este calificat În Japonia
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
lexicalizate, fixate în catahreze; logică lui nu e întotdeauna reductibila la opoziția adevărat/fals, ci mai degrabă la „mai mult sau mai putin adevărat”. Limba este locul continuului și al vagului. Echivalentă vagă, tipică metaforei e favorizată de uzajul selectiv: locutorul face abstracție de mai multe atribute pe care le evocă termenul metaforizat, privilegiind unul singur. În plus, identificarea metaforica necesită incompatibilitatea. Cu cat distanță dintre termenii identificați este mai mare, cu atat procesul metaforic are loc cu mai mare ușurință
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
familie care nu ar avea propriul ei limbaj ar fi stranie și rece. De exemplu, unul dintre cele mai frecvente ticuri verbale este „știi” sau „înțelegi”. Într-adevăr, cineva care folosește codul restrâns se așteaptă de la ceilalți să înțeleagă ceea ce locutorul spune numai din câteva cuvinte. Pentru a înțelege mai bine funcționarea celor două tipuri de coduri, putem apela la exemple din literatură. O eroare majoră în romane, în filme sau în diferite materiale scrise este incapacitatea de a găsi un
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
importanță, ci pentru că simplul fapt al apelului din partea unui număr impresionant de copii și părinți la forme neinstituționalizate de instrucție pare a pune serios sub semnul întrebării presupozițiile care ghidează înțelegerea învățământului din România. Când se discută despre acest fenomen, locutorii dau dovadă evidentă de o reprezentare mistificată a fenomenului, iar luările lor de poziții sunt orientate mai degrabă către reproducerea sistemului de presupoziții care susține aceste interpretări. Pozițiile exprimate la noi față de acest fenomen sunt în consecință negative: meditațiile reflectă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Filloux, F., 1980). Comunicarea paraverbală (CPV). Informația este codificată și transmisă prin elemente prozodice și vocale care însoțesc cuvântul și vorbirea în general și care au semnificații comunicative aparte. În această categorie se înscriu: caracteristicile vocii (comunică date primare despre locutori: tânăr-bătrân, alintat-hotărât, energic-epuizat etc.), particularitățile de pronunție (oferă date despre mediul de proveniență: urban-rural, zonă geografică, gradul de instrucție etc.), intensitatea rostirii, ritmul și debitul vorbirii, intonația, pauza etc. Canalul folosit este cel auditiv. Același mesaj, identic codificat verbal, în funcție de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
profesorului o paranteză-remarcă la sistemul eficient al retroproiectorului, care l-ar fi scutit pe el de nervi și de blam pe elevul de serviciu. Comunicarea subiectivă are drept caracteristică faptul că exprimă direct (verbal, paraverbal sau nonverbal) starea afectivă a locutorului din necesitatea descărcării și reechilibrării, în urma acumulării unei tensiuni psihice (pozitive sau negative). Rămânând în context didactic, să observăm că în această categorie intră și exclamația de surpriză la un răspuns deosebit („Bravo, copile!”) și tonul ridicat al reproșului („M-
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în volum fiind reluat și Rătăcire. Aici, un „prieten” al autoarei, defunct, își anunță repetat intenția de a-și povesti viața, dar în loc să o facă, formulează mereu felurite reflecții, privind îndeosebi condiția insului neînseriabil. Solilocviul cuprinde și amintiri: din adolescența locutorului și mai ales din perioada terorii naziste, când oamenii erau încărcați în vagoane, ca vitele, și duși la moarte. Covârșitoare numeric în bibliografia lui Ș. sunt totuși cărțile tălmăcite. Printre transpunerile în românește din alte literaturi figurează scrieri de Goethe
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
niște spânzurați” (Măștile) etc. Altcândva e prizonier (Zăbrele, Zidul), drumeț al cărui țel unic este mersul ori așezarea propriului trup în locul cărămizii ce lipsește în zidul de la capăt (Meșterul Manole), călător ce înconjoară mereu abisul propriu (Prăpastia), fugar perpetuu (Fugeam), locutor în care „nu-i loc de cuvânt” (Sunt vânt, Ajuns la tăcere), instalat într-o chinuitoare dilemă (Este o întrebare sau un răspuns?), respingând întrebarea, căci „cuvântul e străin în limba sa: tăcere” (Art poétique). Prin intensitatea trăirilor lirice S.P.
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
că la G.M. Tamás se poate vedea ușor că nu avantajele materiale sau de alt fel au fost motorul „revizuirilor” sale politice, ideologice, civice. Aici este locul pentru o notiță filologică: scriu „libertarism” și „libertar”, deși sunt conștient de tendința locutorilor români de a spune „libertarianism” și „libertarian”; termenul francez libertaire a ajuns în limba noastră mai repede decât termenul englez libertarian; cel de-al doilea, inițial un sinonim al primului, a fost resemantizat pe terenul limbii engleze, dar contextul ar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mărturisirii” de „efectul de real” observăm că suntem puși în fața a două modalități extreme: efectul de real tinde să șteargă citarea, conferindu-i discursului reprodus statut de fapt, ceea ce presupune că ziarul ia locul emițătorului direct [...] Pe de o parte, locutorul este privat de proprietatea discursului său, iar pe de altă parte, el este creditat printr-un discurs care îl compromite (Mouillaud, Tetu, 2003, p. 156). Capitolul 5. DISCURSUL JURNALISTIC 5.1. Elemente intrinseci textului jurnalistic. Mijloace și tehnici de acroșaj
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
adevăratul ei chip, Își dădu seama că o cunoștea sau că, În orice caz, o mai văzuse cândva. Începu să caute cu atenție În memorie În timp ce Subalternul, cum era de așteptat, se apucase să vorbească despre faptele lui de arme. * (LOCUTOR) „A spune ceva Înseamnă a face un lucru anume, adică a spune ceea ce se spune. Un vorbitor produce sunete, un scriitor așterne pe hârtie simboluri grafice.“ (acte locuționare) „Dar dincolo de acestea un vorbitor mai face și altceva. El pune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
România și prin care înțelege să-și afirme propria autenticitate. „Fiecare cetățean, propriul politician !”, scandau niște tineri zilele acestea. Refuzul în bloc al establishmentului este refuzul unui dialect compromis, nu supărarea, fie ea și îndreptățită, pe unul sau altul dintre „locutorii” acestuia. După cum evidenția Florin Poenaru, unul dintre acești exponenți ai „revoltei creative”, chiar și credința aproape mistică în tehnocratul-salvator, „deși ea însăși foarte politică, nu face decît să prelungească depolitizarea și astfel să împiedice construirea unui vocabular politic comun și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Paștelui, acolo unde Corto contemplă cerul, alături de statuile uriașe care prind glas și își reamintesc geneza continentului pierdut. Regina amazoanelor, care domnește peste seminția ei neîm blânzită, este, la rândul ei, o inițiată ce cunoaște secretul luptelor dintre atlanți și locutorii din Mû. Aventura capătă acum o dimensiune fabuloasă ce evocă, în cheie postmodernă, vârsta de aur a comics-ului american. Pierdută în adânc, nefericita Soledad descoperă în Hugues, conducătorul unui popor din centrul pământului, prezența care îi va oferi dragostea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tradiția Bisericii creștine ca sacrament al ultimei tăceri. „Cuvântul (Le Verbe) - spune J.-L. Marion - nu se rostește în nici o limbă, pentru că el depășește limbajul însuși, de vreme ce, Cuvânt în carne și oase, El se dăruiește într-un mod indisolubil ca locutor, semn și referent”3. Biserica a centrat hermeneutica biblică pe experiența liturgică a Euharistiei, prin care adevăraților ucenici ai Domnului „li se deschid ochii” (Lc. 24,31) pentru a putea cunoaște (connaître) adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Alegoria nu este decât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sensul concretizării, În Însăși mișcarea aleatorie a textului, a unei experiențe existențiale multiplu dimensionate. Iar actul scrierii poemului este prezent, nu Întîmplător, cum se va vedea, ca factor dinamic În punctele de rezistență ale textului, Într-o semnificativă identificare a „locutorului” cu discursul devenit act vital, instaurîndu-se sub ochii cititorului ca realitate sui generis, construită În chiar procesul relaționării cuvintelor. „Cifrul de concrete”, despre care G. Călinescu crede că sînt „numite greșit imagini”, există, dar În alt sens: cel puțin În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sînt doar cîteva spicuiri din cele zece poeme ale Invitației la bal. La rîndul lor, cărțile următoare abundă În astfel de imagini ale unor multiple și permanente deschideri ce fac permeabile limitele, asigurînd comunicarea intersubiectivă, Întrepătrunderea obiectelor. În Colomba, subiectul locutor pare situat mereu la o răspîntie de drumuri, În centrul unei simbolice roze a vînturilor: „drumuri se-ncrucișează ca ochii”, „obrazul tău desface lungi cîmpuri de secară”, „zboruri Întretăiate În cremene cum lănci”, „spre tine-n peisagiu mi-am descuiat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
la adresa misoginismului vremii.344 Dacă bărbaților le place să scrie despre dragoste în intimitate și solitudine, femeile preferă să spună, să fie aprobate, să primească un răspuns. Vorbind în fața unor ascultători, impactul este mai puternic, poate fi chiar verificat, oferă locutorului un feed-back direct, imediat, care nu are loc în cazul textului scris.345 „Nevasta își pune întrebări și încearcă să găsească citate relevante care să-i susțină părerile, și acei dintre noi care nu sunt intrigați de blasfemia ei, îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la adresa misoginismului vremii.344 Dacă bărbaților le place să scrie despre dragoste în intimitate și solitudine, femeile preferă să spună, să fie aprobate, să primească un răspuns. Vorbind în fața unor ascultători, impactul este mai puternic, poate fi chiar verificat, oferă locutorului un feed-back direct, imediat, care nu are loc în cazul textului scris.345 „Nevasta își pune întrebări și încearcă să găsească citate relevante care să-i susțină părerile, și acei dintre noi care nu sunt intrigați de blasfemia ei, îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
inechitatea repartizării rolurilor. Polarizarea nu se mai produce ca În cazul dialogului tradițional (eu/tu, eu/el, tu/el), ci se repliază Într-o zonă care se vrea a neutralității, dar care este, de fapt, a unei subiectivități falsificate. Din locutor, eul devine interlocutorul unei instanțe bănuită a fi simplă, dar care, În realitate, este dublă. Travestirea persoanei Întâi Într-un personaj caracterizat de ambiguitatea identității e trăsătura definitorie a trecerii ficțiunii În realitate. Trădându-și Însușirile inițiale, autorul de jurnale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu rămâne niciodată fără efect 29. Chiar dacă efectul riscă să ne scape: actul confesiv face trimiteri directe la ființă. Spre deosebire de alte discursuri, neconcentrate asupra ființei și asupra eului, discursul confesiv devine opera de creație prin Însuși actul enunțării, răsfrânt asupra locutorului. În fine, cunoașterea de sine se Împotmolește În echivocul Întreprinderii 30. Mobilul analizei eului nu e niciodată clar. El ezită (fără să-și dea seama) Între justificare și acuzație, Între eliberare și Înlănțuirea În compromis, Între recuperarea prin cuvânt și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cultură generală, ci mai mult formativ, de confirmare a unor adevăruri identitare, a solidarităților pe care acestea le întrețin. Discursurile erau variațiuni pe tema dată, de genul predicii care face accesibil textul biblic, iar participarea afectivă și prestanța scenică a locutorului erau mult mai așteptate decât mesajul în sine. Ceea ce școala aducea în plus la o sărbătoare a întregii comunități era contribuția directă a elevilor și a dascălilor care își asumau, într-o formă proprie, enunțarea ideilor-cheie. Mijloacele erau la limita
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
însă a o schimba", opțiunea pragmatică actuală înseamnă tocmai accentuarea travaliului interpretativ (al semnelor lumii) în vederea schimbării. Parafrazîndu-l pe Malraux se poate susține: condiția umană este interpretativă sau nu există. Subliniind rolul contextului (locul, timpul, circumstanțele enunțării) și al subiectivității (locutorului și interlocutorului), iar ca un corolar al acestora, "manipulările discursive", "retorica științei", ajungem la iluzia descriptivă a lui Austin (descriptive fallacy) sau la mitul obiectivității în formularea lui Heisenberg: în ambele situații (limbaj uzual și limbaj științific) este vorba de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]