3,009 matches
-
imaginăm există undeva; putem să reflectăm cu seriozitate asupra raportului cuvânt-materie și, inversând realul, să ne reculegem asupra acelui la început a fost Cuvântul.» (SRes, 170 sqq.). Este în această credință a lui Nichita Stănescu esența „noii ontologii“ a Limbii / Logosului, „a revoltei“ semnificantului împotriva semnificatului, a dialecticii „orizontice“ (cf. BTc, 333 sqq.), a interacțiunii dintre orizontul-avangardă, al cunoașterii metaforice, și orizontul „magnetizat“ al cunoașterii științifice. Și cultivarea paradoxului (fără a se altoi cumva pe vreo tulpină de desuet avangardism - cf.
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
Shintoism, ori la hegelianism, marxism, heideggerianism, freudism, existențialism etc. Nichita Stănescu este obsedat de „oximoronul“ din marile filosofii ale lumii, desfoliindu-le, vectorizându-le în câmpul relativității lui Einstein, ori al matematicilor neeuclidiene. În poemosofia modernistă stănesciană, Omul-Fantă croiește un spațiu al Logosului - tărâm pur, conceptual, al luptei dintre „visceral și real“ - și proiecția numenalității este umbră „hiperboree“: Voi plonja într-o astfel de apă mărită, / izbindu-mă de brownienele priveliști, / într-o mișcare de spor, disperată, / voi face zigzaguri: lovită / de mari
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
de sternul meu. // Cer le era trupul meu de carne, / pământul le era lumina aceea / de sus a ochilor mei. («Greșirea cerului» - SEM, 158). În câmpul valorilor estetice ale Europei contemporane, opera lui Nichita Stănescu, cu „noua ontologie“ a Limbii / Logosului din temeiul paradoxismului, în care și-a zidit întreaga ființă, își relevă monumentalitatea de ctitorie, aidoma unei Mânăstiri a Argeșului, sublimă Mânăstire-Cuvânt; iar din locul în care aripile lui au izbit pământul, țâșnește gheizerul; și în umbra-curcubeu, Marele Poet murmură
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
ISBN 973-97530-4-3) și Ion Pachia-Tatomirescu, Generația resurecției poetice..., Timișoara, Ed. Augusta, 2005 (pagini B-5 - 24 × 17 cm: 496; ISBN 973-695-198-7). SFÂRȘIT ------------------------------------------------------ Prof. Dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU Timișoara, 1 februarie 2014 Referință Bibliografică: Ion PACHIA-TATOMIRESCU - NICHITA STĂNESCU ȘI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) / Ion Pachia Tatomirescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1130, Anul IV, 03 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Pachia Tatomirescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
are obligația raționalității. Dacă vrea El, omul trebuie să se închine și idolilor. Aveam ca urmare două percepții a lui Dumnezeu. La traducerea din ebraică în greacă a Vechiului Testament - Septuaginta - era de la sine înțeles că la început a fost logosul. Dumnezeu acționează cu logosul, ceea ce este cuvânt și rațiune în același timp. După Evanghelie la început a fost cuvântul/logosul și logosul, adică cuvântul este Dumnezeu. Sinteză între credința biblică ebraică și raționalitatea filozofiei grecești nu este întâmplătoare. Ea este
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
vrea El, omul trebuie să se închine și idolilor. Aveam ca urmare două percepții a lui Dumnezeu. La traducerea din ebraică în greacă a Vechiului Testament - Septuaginta - era de la sine înțeles că la început a fost logosul. Dumnezeu acționează cu logosul, ceea ce este cuvânt și rațiune în același timp. După Evanghelie la început a fost cuvântul/logosul și logosul, adică cuvântul este Dumnezeu. Sinteză între credința biblică ebraică și raționalitatea filozofiei grecești nu este întâmplătoare. Ea este esența prelegerii papei. Încă
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
Dumnezeu. La traducerea din ebraică în greacă a Vechiului Testament - Septuaginta - era de la sine înțeles că la început a fost logosul. Dumnezeu acționează cu logosul, ceea ce este cuvânt și rațiune în același timp. După Evanghelie la început a fost cuvântul/logosul și logosul, adică cuvântul este Dumnezeu. Sinteză între credința biblică ebraică și raționalitatea filozofiei grecești nu este întâmplătoare. Ea este esența prelegerii papei. Încă din evul mediu teologi au încercat disocierea sintezei dintre logosul grecilor și creștinism. Rezultatul a fost
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
traducerea din ebraică în greacă a Vechiului Testament - Septuaginta - era de la sine înțeles că la început a fost logosul. Dumnezeu acționează cu logosul, ceea ce este cuvânt și rațiune în același timp. După Evanghelie la început a fost cuvântul/logosul și logosul, adică cuvântul este Dumnezeu. Sinteză între credința biblică ebraică și raționalitatea filozofiei grecești nu este întâmplătoare. Ea este esența prelegerii papei. Încă din evul mediu teologi au încercat disocierea sintezei dintre logosul grecilor și creștinism. Rezultatul a fost un Dumnezeu
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
Evanghelie la început a fost cuvântul/logosul și logosul, adică cuvântul este Dumnezeu. Sinteză între credința biblică ebraică și raționalitatea filozofiei grecești nu este întâmplătoare. Ea este esența prelegerii papei. Încă din evul mediu teologi au încercat disocierea sintezei dintre logosul grecilor și creștinism. Rezultatul a fost un Dumnezeu voluntarist, care nu mai era legat de logos, de rațiune și iubire, ci putea în atotputernicia să acționa voluntarist, absolut liber. Cum îl definesc musulmanii pe a tot puternicul Alah. Această transcendență
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
biblică ebraică și raționalitatea filozofiei grecești nu este întâmplătoare. Ea este esența prelegerii papei. Încă din evul mediu teologi au încercat disocierea sintezei dintre logosul grecilor și creștinism. Rezultatul a fost un Dumnezeu voluntarist, care nu mai era legat de logos, de rațiune și iubire, ci putea în atotputernicia să acționa voluntarist, absolut liber. Cum îl definesc musulmanii pe a tot puternicul Alah. Această transcendență și natură complet diferită a lui Dumnezeu mergea până a nega înclinația noastră pentru bine și
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > A TREIA FORȚĂ - ROMÂNIA PROFUNDĂ Autor: Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 148 din 28 mai 2011 Toate Articolele Autorului A treia forță - România profundă. Autori: Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon. Editura „Logos”, București, 2008, 367 pagini Motto: “Nu ni se potrivește nici un model extern de civilizație: nici cel sovietic, nici cel american, nici cel nipon sau german. Ar fi trebuit să fim lăsați să creștem organic, dinlăuntrul nostru. Cred că schema de
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
-ne suflete din aripe si ploi... Pădurile Duhului deschise în taină renasc împreună în buze de crini Citadela iubirii ne cuprinde în haina de crist.ale poeme în adânc viețuind Sanctuar de tăcere ni-i icoana iubirii raze calde din Logos ne cuprind dănțuind într-o horă de aripi candelabre de stele înfiorându-ne dorul de a fi mântuiți Ino.rugi de tămâie se preschimbă în grele lumi.înalte columne de aripi de văzDuh în cereasa cetate ne scăldam în.viere
POEM HIERATIC XXXVI -INO.ROGI DE TĂMÂIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381221_a_382550]
-
Mai toate simbolurile derivă din cosmic, au „strălucirea smaraldului ceresc“ și se adună în „pulberea aprinsă a sângelui“ unde își găsesc latențele (și esențele) divine; „cristalul esenței lucrurilor“ este chiar gândul purificat în retortele ființării ca parte pură a Întregului; Logosul se constituie nu ca o suprarealitate, ci în deplină concordanță și comuniune cu trăirea intensă, cu vibrația interioară, ceea ce deschide calea spre sine în singurătatea predestinării [...]; de la „Sfera rostirii“ și „Prelat în Regatul Cuvântului“, publicate în 2002, până la „Lacrimi de
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
din 2005); «Consecvent cu sine își coagulează discursul din elemente fulgurante, personalizate, din care se degajă o schiță de profil a subiectului poetic deschis spre sinele profund; [...]; volumul este expresia unui poet pentru care actul creator este arderea la temperatura Logosului ce comunică și se comunică, reverberând mereu un dor cu accente notabile» (Petre Ciobanu, «Cuvântul transfigurat...», în revista «Milenium», VIII, nr. 33 - 34, 2005); « Autorul ne plimbă prin principalele arcane ale gândirii esoterice ale omenirii așa cum apar în marile culturi
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
cad în amurg“, desigur, și în „corola“ poemelor din al șaselea volum, «Nunta Cuvintelor», de N. N. Negulescu. Eroul liric negulescian se încearcă - ori, mai exact spus (cu semantism relevat mai întâi de C. Noica), se ’cearcă - întru o nuntire în Logos, încordările lui venind (după cum s-a mai observat) dinspre câmpuri estetice expresioniste / neoexpresioniste, plasticizante, revelatorii, catachrezice etc., și îndreptându-se către sinestezice câmpuri estetic-paradoxiste de tip stănescian, unde Materia decurge din Cuvânt (ca „deziderat absolut“); fără îndoială, actul său creator
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > AȘTEPTARE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mai prinde o vorbă contur într-o retorică devenită artă adevărată unde totul se spune cu patos fără ca logosul să rupă firul cunoașterii. Totul este mai mult decât îți închipui când marginile lumii sunt dincolo de margini ca să poți depăși cunoscutele limite. Realitatea se îmbracă în cifre și rațiunea se duce dincolo de ele unde Dumnezeu așteaptă și-și pune armura
AŞTEPTARE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378494_a_379823]
-
Pasionat de metafizică și filosofia religiei, poetul N. N. Negulescu tratează în cartea Oglinda misterelor (Editura Betta, București, 2014) problema fascinantă dar extrem de dificilă a logos-ului religios. Poeziile sunt traduse în italiană de Luca Cioplla iar prefata, postfața și textul pe coperta IV aparțin Elenei Petrescu. Versiunea poetică în limba germană este întocmită de Astrid Tatar, supervizată de Christa Muller ce realizează și traducerea pentru
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
antologie de poezie nu putea lipsi tema iubirii care trancende ființa umană, este vorba bineînțeles de dragostea divină: ,,Eu iubesc/ piramida fântânii/ sunetului/ prin care ne reflectă / Dumnezeu” (p. 102). Pentru a avea acces la ispirație poetul are nevoie de logosul divin, iar atunci el caută cunoașterea aflată ,, Templul/ măreției cuvintelor/ înafara timpului/ înafara temeliei/ materiei” (p. 108). Poetul este conștient că doar cunoașterea divină este infinită: ,,De-aș mai ști că umbra veacului/ pe care merg/ izvorăște din munții/ arși
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
oameni Ioana Pârvulescu, Cartea întrebărilor Andrei Pleșu, Note, stări, zile Constantin Popovici, Mamă, te rog să nu plângi Institutul Cultural Român Nicolae Stroescu Stînișoară, Întrezăriri. Itinerarii istorice și metaistorice Limes Constantin Abăluță, Totul despre nimic Ștefan Borbely, Pornind de la Nietzsche Logos Alexandru Niculescu, Peregrinări universitare europene - și nu numai Marineasa Jean Cicloveanu, Rezistența anticomunistă în Banat Valea Carașului - Valea Plîngerii Horia Musta, Neamul Mustonilor în Banat Muzeul Literaturii Române Nicolae Breban, Istoria dramatică a prezentului. Aventurierii politicii românești Liviu Franga, Scrisori
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
nemuritor, spiritual și liber. Plăsmuit după fire cu minte, asemenea Tatălui-Creator, unde toată cunoștiința își are izvorul în cuvânt asemenea Logosului-Fiul Creator unde sălășluiește toată înțelepciunea și, cu duh, asemenea Sfântului Duh-Creatorul, Dătătorul de viață-lumina tuturor bunătăților (virtuțiilor). Prin Întruparea Logosului dumnezeiesc în Om, în Fecioara Maria, omul devine prin Sfintele Taine, creștin. El ia chipul lui Hristos, Care e Chipul lui Dumnezeu și prin înfierea Duhului ajunge fiu al lui Dumnezeu, prin conlucrare cu harul, credința și faptele bune. Așadar
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
nostru Hristos a născut misiunea și vocația Limbii de a deveni mesianico-mărturisitoare. Această putere dumnezeiască i-a fost conferită de harul Duhului Sfânt și se întrupează în creștin prin Botezul înnoirii, credința împlinită în faptele bune și prin dragostea jertfitoare. Logosul dumnezeiesc prin Întruparea, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Sa de-a Dreapta Tatălui, înnoiește creația prin: Lumea creștină-împărătească a Domnului Iisus Hristos. Noua lume are ca drept divin, temeiul evanghelic: limba creștină mărturisitoare și jertfa ortodoxă sfințitoare, prin care se reflectă Dumnezeu
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
Fiecare cuvânt ales e un ciripit de rândunele și un tril de ciocârlie. În fiecare cuvânt ales se reflectă omul frumos, iar în om, Însuși Dumnezeu. Cuvântul nu trebuie să fie expresie sau formulare, ci mărturisire. Cuvântul ca vlăstar al Logosului este deopotrivă îndemn, evocare și viață. Cuvântul este un ciorchine de lumină, din ale cărui litere-boabe mustește tămâioasa cugetare. Subtilitatea cuvântului zămislește inteligență. Cuvântul zboară din dorul prezent în dorința viitoare. Fiecare cuvânt ales poartă semințele rodirii depline. În fiecare
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
cuvântul creștin trebuie să avem o legătură, nu superficială ci spirituală. Cuvântul ca să rodească plăcut mirositor trebuie lucrat, nu cu acreală, ci cu acrivie. Frumusețea și boieria înțelepciunii o dă cuvântul ca mărturisire. Creștinul ortodox-mărturisitor este purtătorul de cuvânt al Logosului. Logosul-Cuvântul dumnezeiesc este Actul de naștere-facere al Creației. Cuvântul ales, cu toate rubedeniile sale ortodoxe, a pus temelia Culturii creștine. Cuvântul ortodox mărturisit este apoteoza spiritului creștin. Mărturisirea este o artă a creației, o asceză a purificării și un potir
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
psalm de foc și o dulce rapsodie a Milosârdirii Maicii Domnului. Fiecare cuvânt frumos al Limbii noastre dacoromâne este o terapie ortodoxă. Fiecare cuvânt înmiresmat al dulcei Limbi dacoromâne e un psalm aprins în ruga lui. Limba dacoromână este Catehismul Logosului dumnezeiesc. Limba dacoromână este Filocalia Neamului nostru preaales. Limba dacoromână s-a scris în Pisania Carpatină a Neamului cu duh de lumină și jertfă de sânge. Toate dorurile și doinele trecutului străbun au fost strânse în vioara fiecărui cuvânt al
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
să existe o cât mai strânsă coeziune între toate acțiunile membrilor. Concepția gânditorilor greci și români despre cetate, modul in care statul se reflectă în lucrările lor, se centrează pe încercările acestora de a găsi elementele care leagă legea universală (logos) de ideea de lege a cetății (nomos) și pe căutările lor pentru a găsi cea mai bună formă a ierarhiilor în ‘polis’. După cum am și menționat că problema coordonării a ridicat-o în centrul atenției pe aceea a conducerii, astfel
ÎN INTERVIU. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349294_a_350623]