131 matches
-
(Lombarzii la prima cruciada sau Lombarzii) este o operă în 4 acte de Giuseppe Verdi, după un libret de Temistocle Solera (bazat pe poemul omonim al poetului milanez Tommaso Grossi). Premiera operei a avut loc la „Teatro alla Scală” din Milano
I Lombardi alla prima crociata () [Corola-website/Science/316683_a_318012]
-
(Lombarzii la prima cruciada sau Lombarzii) este o operă în 4 acte de Giuseppe Verdi, după un libret de Temistocle Solera (bazat pe poemul omonim al poetului milanez Tommaso Grossi). Premiera operei a avut loc la „Teatro alla Scală” din Milano, în ziua de 11 februarie
I Lombardi alla prima crociata () [Corola-website/Science/316683_a_318012]
-
1845. Durată operei: cca 2 1/2 ore. Locurile și perioada de desfășurare a acțiunii: Milano (Italia), Antiohia (azi în Turcia) și Ierusalim, la sfârșitul secolului al XI-lea. Ca și „Corul sclavilor” din opera "Nabucco", „Corul cruciaților” din opera "Lombarzii" ("„Coro dei crociati e pellegrini”" - "„O Signore dal tetto natio”", actul IV) va deveni un adevărat imn revoluționar al poporului italian. În biserică Șanț’Ambrogio din Milano are loc o slujbă religioasă, cu ocazia împăcării fraților rivali Arvino și Păgâno
I Lombardi alla prima crociata () [Corola-website/Science/316683_a_318012]
-
în toate relatările călătorilor. Sfântul Augustin reproșează zadarnic donatiștilor că adoră țărâna luată de acolo; pelerinii cară cu ei peste tot vase de plumb conținând uleiul ars în fața marelui sanctuar palestinian. Aceste relicvare portabile, păstrate azi mai ales printre comorile lombarde de la Monza și Bobbio, prezintă, datorită desenelor gravate pe fața lor superioară, o culegere iconografică, e adevărat, cam schematică, a principalelor monumente ale Pământului Sfânt. Perioada sa întunecată începe în veacul al VII-lea, fiecare secol fiind după aceea decatastrofe
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
vechiul conflict pentru supremația politică dintre papi și împărați. Vara anului 1227 se scurgea și Frederic nu dădea semne că intenționează să dea curs angajamentului, pecetluit de jurământ, de a pleca în cruciadă. El era preocupat de agitația din orașele lombarde, unde bănuia amestecul papei și căuta pretexte de amânare. Grigore al IX-lea nu se lăsa însă amăgit ca Honoriu al III-lea. Acum era momentul să se acționeze în Orient, deoarece sultanul Al Kamil intrase în conflict cu frații
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
de captivitate, iar modul în care fusese făcută eliberarea nu conta. Frederic al II-lea însă nu avea dușman numai clerul. După trei zile de la marele lui Triumf politic, încoronarea la Ierusalim, la Acra baronii se răsculau. În Italia, orașele lombarde fuseseră ridicate de papă împotriva împăratului. Înțeleptera acum să revină cât mai repede acasă, să-și refacă autoritatea în Italia, baza politică a puterii sale. Așa a și procedat, fapt ce îl obliga pe papă în 1230 să ridice excomunicarea
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
Joseph de Croix, conte de Clerfait. Beaulieu a fost numit sub el Șef al Statului Major la 21 august 1794. În ziua de 4 martie 1796 generalul a fost avansat la gradul de Feldzeugmeister și Comandant Suprem Imperial al Armatei Lombarde, formată din 42 de batalioane și 24 de escadroane, cu 140 de tunuri, împreună 45.000 de ostași. La 17 martie al anului Beaulieu a preluat comanda acestei armate de la predecesorul său Oliver Conte de Wallis. Dar campania împotriva genialului
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
de după secolul al X-lea care și-a avut ca bază Italia — a încercat să reia acțiunea tatălui său de restaurare a autorității imperiale în Regatul Italiei de nord, ceea ce a condus la puternică opoziție nu numai din partea restauratei Ligi Lombarde, dar și din cea a papalității, suveranii pontifi fiind tot mai hotărâți în a-și apăra și extinde teritoriile din Italia centrală (teoretic, parte a Imperiului), opunându-se ambițiilor universale ale împăraților Hohenstaufeni. Eforturile lui Frederic al II-lea de
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
marchizilor Bonifaciu al II-lea și Guglielmo al VII-lea. De asemenea, a fost nevoie ca ei să poarte cîteva lungi războaie împotriva comunelor tot mai independente din Asti și Alessandria și au devenit purtători de stindard ai reînnoitei Ligi Lombarde pentru a lupta împotriva răspândirii influenței angevine Italia de nord. În acea vreme, capitala marchizatului de Montferrat era la Chivasso. În 1305, ultimii markgrafi din familia Aleramicilor s-au stins și Montferrat a fost moștenit de familia imperială bizantină a
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
deși calitatea de membru s-a modificat în timp). Printre altele, la Liga Lombardo au aderat orașele Crema, Cremona, Mantova, Piacenza, Bergamo, Brescia, Milano, Genova, Bologna, Padova, Modena, Reggio Emilia, Treviso, Veneția, Vercelli, Vicenza, Verona, Lodi, Parma. Rațiunea constituirii Ligii Lombarde a reprezentat-o contraponderea care se cerea realizată în opoziție cu împăratul Frederic I Barbarossa, care căuta să impună înfluența imperială asupra Italiei. Frederic pretindea controlul imperial direct prin Dieta de la Roncaglia din (1158). Liga se bucura de sprijinul papei
Liga Lombardă () [Corola-website/Science/324375_a_325704]
-
puterea în Italia. Aceste efortui s-au materializat în cucerirea Vicenzei și în bătălia de la Cortenuova, evenimente care au restabilit reputația Imperiului. Însă Frederic al II-lea a judecat eronat mersul lucrurilor, prin respingerea tuturor inițiativelor de pace ale Ligii Lombarde și insistența asupra capitulării necondiționate a orașelor italiene. Milano și alte cinci orașe au persistat în a se opune împăratului, care a trebuit să ridice asediul asupra Bresciei. Primind și de această dată sprijinul papalității, Liga Lombardă a reușit să
Liga Lombardă () [Corola-website/Science/324375_a_325704]
-
Liga veorneză", o uniune având ca scop protejarea independenței orășenești împotriva agresivei politici italiene a împăratului Frederic I "Barbarossa". Liga era condusă de către Veneția, ceilalți membri fiind Verona, Padova, Vicenza și Treviso. În 1167, "Liga veroneză" s-a raliat Ligii lombarde; acest act a constituit "de facto" sfârșitul mărcii de Verona, fapt confirmat în urma victoriei ligii din bătălia de la Legnano din 1176. Împărații romano-germani au continuat să numească vicari și în secolul al XV-lea, deși funcția devenise deja pur nominală
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
consecutivi ai Bavariei pentru insubordonare. La rândul său, Pepin cel Scurt, fiul lui Carol Martel, a menținut dominația francă, iar câteva legături matrimoniale s-au stabilit între Carolingieni și Agilolfingi, aceștia din urmă promovând această de politică și față de regii lombarzi. Un cod de legi al Bavariei a fost elaborat în perioada 739-748, în timpul ducelui Odilo. Clauze suplimentare au fost adăugate ulterior, purtând o evidentă influență francă. Potrivit acestora, ducatul aparținea familiei Agilolfingilor, ducele fiind ales de popor, însă cu confirmarea
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
al declinului ultimei fortăreți creștine din Țara Sfântă - orașul Acra. La căderea orașului Tripoli, Europa a răspuns cu tăcere. Numai Papa Nicolae al IV-lea, imediat după căderea orașului, a trimis spre Acra 20 de galere cu 1600 de mercenari lombarzi, fără însă a se preocupa de plata acestora. Lăsați fără mijloace, lombarzii au început să jefuiască satele învecinate populate de musulmani. Cavalerii locali au oprit jefuitori, și i-au pus sub arest, dar despre acest fapt a aflat Kalaun. Foarte
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
orașului Tripoli, Europa a răspuns cu tăcere. Numai Papa Nicolae al IV-lea, imediat după căderea orașului, a trimis spre Acra 20 de galere cu 1600 de mercenari lombarzi, fără însă a se preocupa de plata acestora. Lăsați fără mijloace, lombarzii au început să jefuiască satele învecinate populate de musulmani. Cavalerii locali au oprit jefuitori, și i-au pus sub arest, dar despre acest fapt a aflat Kalaun. Foarte furios fiind, a crezut că pacea de încetare a focului a fost
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
în acest sens. În 1177, alături de arhiepiscopul Romuald Guarna de Salerno, Roger a fost trimis de către regele Guillaume să participe la negocierile de la Veneția care au urmat înfrîngerii de la Legnano a împăratului romano-german Frederic I Barbarossa, o victorie a Ligii Lombarde, la care participase și Roger, alături de orașele italiene și de papalitate. Cei doi trimiși sicilieni au participat la Tratatul de la Veneția. Roger a rezistat inițial în fața pretențiilor lui Tancred de Lecce față de cele ale Constanței, fiica fostului rege Roger al
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
este o comună din provincia Bergamo, Italia. În 2011 avea o populație de 3.210 de locuitori. În 1167, la , în Lombardia, s-a semnat Jurământul de la Pontida, marcând întemeierea Ligii Lombarde, care va reuși să înfrângă nouă ani mai târziu pe împăratul Frederic I Barbarossa în bătălia de la Legnano. Numele "Pontida" apare de multe ori în retorica secolului al XIX-lea, deoarece acest evenimente impresionant era utilizat de naționaliștii italieni ca
Pontida () [Corola-website/Science/327049_a_328378]
-
și celei franceze, și (rar) Elveției retoromane. Statutul limbii italiane în Elveția este consacrată de Constituție, alături de limbile germană și franceză. Limba maternă a populației italofone din Elveția este de fapt nu limba literară italiană, ci un dialect al limbii lombarde aparținând limbilor galo-italice din subgrupa romană. Limba italiană din cantonul Grisunilor are propriile sale caracteristici distinctive care sunt direct influențate de mediul germanofon. Pe teritoriul Elveției italiene locuiesc aproximativ 517.000 de persoane (2012), reprezentând 6,5% din populația elvețiană
Elveția italiană () [Corola-website/Science/327058_a_328387]
-
1164), avea o importanță majoră pentru ambele părți. După o iarnă petrecută sub zidurile orașului, soldații au săpat un tunel sub ziduri și au atacat de Paști. Într-o luptă aprigă, atacul lor a fost respins. Avertizat de apropierea armatei lombarde, Frederic a fost nevoit să ridice asediul și să se retragă la Pavia, pentru a-și aduna trupele. La 16 aprilie 1175 Frederic sa întâlnit cu ambasadorii Ligii Lombarde în Castelul de Montebello din Bellinzona, pentru tratative de pace. Însă
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
luptă aprigă, atacul lor a fost respins. Avertizat de apropierea armatei lombarde, Frederic a fost nevoit să ridice asediul și să se retragă la Pavia, pentru a-și aduna trupele. La 16 aprilie 1175 Frederic sa întâlnit cu ambasadorii Ligii Lombarde în Castelul de Montebello din Bellinzona, pentru tratative de pace. Însă negocierile au eșuat, și ambele părți au continuat războiului. La sfârșitul lunii, Frederic a fost anunțat despre sosirea întăririlor venite din Germania. Pornind din Pavia spre întăririle venite, Frederic
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
cavaleriști și 2050 infanteriști, fiind prezentă și căruța militară sfântă, numită Carroccio) pentru a bloca drumul spre Pavia. Printre lombarzi era o unitate de infanterie de elită denumită „Compania Morții”, condusă de Alberto da Giussano. Ocupând o poziție lângă Legnano, lombarzii au așteptat apariția lui Frederic. În dimineața zilei de 29 mai lombarzii au trimis 700 de cavaleriști să exploreze pozițiile la nord de ei. Cavaleria a întâlnit avangarda lui Frederic, având loc scurtă încăierare. Când pe câmpul de luptă au
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
pentru a bloca drumul spre Pavia. Printre lombarzi era o unitate de infanterie de elită denumită „Compania Morții”, condusă de Alberto da Giussano. Ocupând o poziție lângă Legnano, lombarzii au așteptat apariția lui Frederic. În dimineața zilei de 29 mai lombarzii au trimis 700 de cavaleriști să exploreze pozițiile la nord de ei. Cavaleria a întâlnit avangarda lui Frederic, având loc scurtă încăierare. Când pe câmpul de luptă au ajuns principalele forțe imperiale, lombarzii s-au retras. Frederic a continuat drumul
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
Frederic. În dimineața zilei de 29 mai lombarzii au trimis 700 de cavaleriști să exploreze pozițiile la nord de ei. Cavaleria a întâlnit avangarda lui Frederic, având loc scurtă încăierare. Când pe câmpul de luptă au ajuns principalele forțe imperiale, lombarzii s-au retras. Frederic a continuat drumul spre pozițiile cheie ale lombarzilor, în apropiere de Legnano. Frederic a început atacul general asupra pozițiilor lombarzilor. Cavaleria sa a împrăștiat cavaleria italiană și a început atacul asupra infanteriei aranjate în jurul "Carroccio"-ului
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
el să fi încercat să se mențină ca un rege pios, inspirat de sfințenia unchiului său Guntram, care l-a protejat și i-a acordat tronul. În 617, el a reînnoit tratatul de prietenie care lega regii franci cu împărații lombarzi. A menținut politica și relațiile bune cu popoarele barbare creștinate, atâta timp cât păstrau relații bune cu Biserica. Clotaire a murit pe 18 octombrie 629, la vârsta de 45 de ani, și a fost îngropat, ca și tatăl său, în Bazilica Saint
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
de la regele Wenceslaus. Această diplomă l-a instalat pe Gian Galeazzo ca duce de Milan și conte de Pavia. La înființarea sa ducatul includea 26 de orașe dintre dealurile de Montferrat la lagunele Veneției, incluzând toate fostele orașe ale Ligii Lombarde. În timpul domniilor familiilor Visconti și Sforza, ducatul a trebuit să-și apere teritoriul său de elvețieni, francezi și venețieni, până la trădare de la Novara în 1500, atunci când ducatul a trecut în sfera franceză la cererea lui Ludovic al XII-lea. Milan
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]