212 matches
-
au obținut mai multe succese alături de Melus, până în momentul confruntării de la Cannae din 1018. În continuare, împăratul Henric al II-lea a pătruns în Italia de sud în 1022 și a pacificat regiunea, menținând "status quo ante" dintre greci și longobarzi și donând unui nepot al lui Melus unele pământuri în comitatul de Comino, în valea râului Garigliano. Acest nepot de frate al lui Melus a adus cu sine pe mulți dintre mercenarii normanzi, inclusiv pe cei din familia Drengot, cu excepția
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
se poate conchide că respectivii ar fi părăsit Normandia cândva între ianuarie și aprilie ale acelui an. În 9 mai 1009, o insurecție a izbucnit în Bari împotriva catepanatului de Italia, autoritatea bizantină în regiune. Sub conducerea lui Melus, un longobard local având o poziție înaltă, răscoala s-a răspândit rapid în alte orașe. La sfârșitul acelui an sau la începutul lui 1010, catepanul în funcție, Ioan Curcuas, a fost ucis în luptă. În martie 1010, succesorul acestuia, Vasile Mesardonites, a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
i-a acordat noului conte mâna surorii sale. Totuși, în 1034, sora lui Sergiu a ]ncetat din viață, iar Rainulf a revenit în tabăra lui Pandulf. Potrivit lui Amato de Montecassino: Pentru că normanzii nu și-au dorit niciodată ca vreunul dintre longobarzi să obțină o victorie decisivă, în cazul în care aceasta ar fi fost spre dezavantajul lor. Însă acum, sprijinind pe unul și apoi ajutând pe celălalt, ei luatu măsuri de precauție față de completa ruină a vreunuia. Întăririle normande și adeziunile
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
cuceririle din zona Capuei s-au oprit. În 1090, Iordan a murit, iar tânărul său fiu, Richard al II-lea și regenții săi nu au fost capabili să mențină însăși Capua. Ei au fost siliți să părăsească orașul în fața unui longobard pe nume Lando, care a guvernat-o apoi cu sprijinul cetățenilor, până când a fost nevoit să se retragă în fața forțelor combinate ale familiei Hauteville în cadrul asediului Capuei din 1098. Momentul a marcat definitva îndepărtare a puterii longobarde în Italia. În
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Dat fiind că ocuparea Siciliei a fost întreprinsă sub o comandă deja unificată, autoritatea lui Roger Bosso nu a fost împiedicată de alți cuceritori, iar el și-a menținut o putere de netăgăduit asupra vasalilor și supușilor săi greci, arabi, longobarzi li normanzi. Biserica Romano-Catolică a fost introdusă în insulă, iar organizarea ecleziastică a fost supravegheată de Roger, cu aprobarea papală. Dioceze au fost întemeiate la Palermo (cu autoritate metropolitană), Siracusa și Agrigento. După promovarea la rangul de regat în 1130
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
mai profane, s-au rupt temporar de Antichitate. La sfârșitul secolului al VIII-lea, Carol cel Mare (768-814) a restabilit în cea mai mare parte vechiul Occident roman, mai puțin insulele britanice, Spania musulmană și Italia de sud rămasă sub longobarzi și bizantini. La mijlocul secolului al IX-lea, Imperiul carolingian s-a divizat în statul franc de apus și statul franc de răsărit, devenite ulterior regatul Franței și regatul Germaniei. Iar între ele, Lotharingia în continuă fărâmițare. În 962, Otto I
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
După aceea, Ioan al V-lea l-a adăpostit pe fugarul Sergiu al IV-lea de Neapole și l-a sprijinit în recucerirea orașului, cu sprijinul mercenarilor normanzi. Pentru această poziție, Ioan al V-lea și-a atras dușmănia principelui longobard Pandulf al IV-lea de Capua, iar ducatul de Gaeta a fost cucerit de noul inamic în anul 1032. Dinastia locală, descendentă din vechii Docibilieni, nu va mai reuși niciodată să recupereze ducatul. Așadar, Gaeta a fost cucerită de către longobarzi
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
longobard Pandulf al IV-lea de Capua, iar ducatul de Gaeta a fost cucerit de noul inamic în anul 1032. Dinastia locală, descendentă din vechii Docibilieni, nu va mai reuși niciodată să recupereze ducatul. Așadar, Gaeta a fost cucerită de către longobarzi în 1032. În 1038, cuceritorul său, Pandulf de Capua, a fost depus și înlocuit de către principele Guaimar al IV-lea de Salerno. Guaimar nu a guvernat personal, punându-la la conducere pe mercenarul normand Rainulf Drengot, cu titlul de duce. La
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
având primele centre de putere la Uppland sau Svitiod, vechea Uppsala, sau zona din jurul lacului Mälaren unde, prin secolul al XIII-lea va apărea noua capitală, Stockholm. Prin secolul al III-lea d.H., aceste triburi au preluat de la goți și longobarzi vechea scriere germană. Pe la anii 500-600 i-au înfrânt și alungat pe goți și unii dintre ei, deveniți corsari, fac primele incursiuni pe țărmurile nord-estice ale Angliei, atacând și prădând Mănăstirea Lindisfarme. Trăind într-un teritoriu împădurit și pietros după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dosar 374, p. 2. • Ibidem, p. 11. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem, p. 19. Basarabiei de Sud și a Moldovei autorul rus localizează „triburile slave ale anților, care, împreună cu alte triburi slave ce trăiau pe vechiul teritoriu al Principatelor, participau alături de longobarzi la incursiunile în provinciile romane“42. Pentru a-și susține aserțiunile, I. Liprandi apelează foarte des la autorii antici. Însă, în momentul când încearcă să argumenteze prezența slavilor pe teritoriul Basarabiei, se limitează la expresii generale de tipul „unii istorici
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
chiar două limbi diferite). Hochdeutsch era limba unei uniuni de triburi din regiunea Weser-Rin care, după prăbușirea Imperiului Român, a format numeroase unități statale, printre care Imperiul Francilor; în faza veche (Althochdeutsch, sec. VIII-IX) era împărțită în numeroase dialecte (franconic, longobard, aleman, bavarez etc.); cel mai vechi text (770) este un dicționar latin de sinonime tradus în germană. Sec. IX: poemul eroic Cîntecul lui Hildebrand, păstrat în varianta veche saxona; Niederdeutsch, vorbită în nordul Germaniei, cuprindea două ramuri: vechea franconică de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
redactate probabil de Grigorie însuși, pe atunci diacon. Problemele cu care se confruntă Grigorie sînt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului, pentru că acesta rămînea totuși singurul reprezentant al puterii laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi, papa făcuse o înțelegere cu barbarii și fusese criticat cu asprime de împărat. Nici raporturile cu Patriarhatul de Constantinopol nu au fost mult mai bune. Conciliul de la Calcedon recunoscuse titlul de patriarhat al sediului din Constantinopol, însă această hotărîre, determinată
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Grigorie însuși care atunci era diacon. Problemele cu care se confruntă Grigorie sunt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului pentru că acesta era totuși în continuare singurul reprezentant al puterii laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi, papa făcuse o înțelegere cu barbarii și fusese criticat cu asprime de împărat. N-au fost mult mai bune nici raporturile cu Patriarhatul de Constantinopole. Conciliul de la Calcedon recunoscuse titlul de patriarhat al sediului din Constantinopol, însă această hotărâre, determinată
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
locuit de gali (vezi gali). germanici - nume dat strămoșilor poporului german. Ei au migrat în mai multe rânduri pe întreg continentul european: au pornit din sudul Peninsulei Scandinave și au ajuns până în sudul Europei (goți - ostrogoți, vizigoți - franci, vandali, burgunzi, longobarzi). Cei mai mulți s-au așezat pe teritoriul dintre Rin și Elba, de unde au atacat mereu granița Imperiului Roman, slăbindu-l. Târziu, s-au organizat în ducate. Sub conducerea lui Otto I, s-au unit și au format Sfântul Imperiu Roman de
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
fr. = franceză, francez gen. = genitiv germ. = germană, german gr. = greacă veche, grec gr.biz. = greacă bizantină, mediogrec gr.mod. = greacă modernă, neogrec invar. = invariabil it. = italiană, italian î.Hr. = înainte de Hristos înv. = învechit lat. = latină, latin log. = (dialectul) logudorez long. = (dialectul) longobard m. = (substantiv) masculin magh. = maghiară, maghiar med. = medieval mod. = modern n. = (substantiv) neutru neer. = neerlandeză (olandeză + flamandă), neerlandez nom. = nominativ norm. = (dialectul) normand norv. = nornegiană, norvegian num. = numeral part. = participiu pers. = persoană pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză, polonez
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acela, de exemplu, al reginei Brunhilda, pe care rivala sa Fre-degonda a legat-o de coada unui cal). Fac excepție de la această galerie de portrete sinistre Gontran, rege al Burgundiei din 561 pînă în 593, cel ce-i învinge pe longobarzi, vizigoți și basci, și, mai ales, Dagobert, care din 620 pînă în 639, reunește sub autoritatea sa cele trei regate france și le guvernează, pare-se, cu înțelepciune (cel puțin după spusele legendei născute în mănăstirea Saint Denis, al cărei
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
va realiza sub semnul lui Pepin cel Scurt. Cel de-al treilea val de migratori (secolele VI-VII) Instalarea regatelor gotice și france în Europa de Vest este concomitentă cu cel de-al treilea val de năvălitori. Este vorba, mai întîi, de longobarzi, care, veniți din Panonia, forțează, în 568, întăririle romane de la Friuli și năvălesc în Veneția sub conducerea regelui lor, Alboin. Originari și ei, probabil, din Scandinavia, au apărut încă din secolul I pe cursul inferior al Elbei, apoi, în secolul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și afirmîndu-și vocația de păstrător al adevăratei doctrine. Grigore cel Mare este, însă, mai ales apostolul convertirii și al evanghelizării barbarilor. În Spania vizigotă, regele Reccared abjură arianismul încă din 587, sub influența episcopului Leandru de Sevilla. În Italia, regele longobard Agilulf, soț al unei prințese bavareze catolice, se convertește, în 603, la credința romană și-și botează fiul. În Anglia, Grigore trimite un grup de călugări, conduși de Augustin, care să evanghelizeze populațiile anglo-saxone, rămase păgîne. Augustin întemeiază o biserică
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cade și ea, în 540. Va trebui așteptat anul 552, însă, pentru ca, după contra-ofensiva regelui ostrogot Totila care se reimpune pentru un timp la Roma -, Narses, trimis în ajutor cu o armată alcătuită mai ales din contingente barbare (huni și longobarzi) să pună, în sfîrșit, capăt rezistenței gote și să ocupe întreaga Italie. Cu puțin timp înainte, o expediție bizantină, chemată de un principe vizigot, debarcă în Spania și ocupă sud-estul țării și Baetica, pînă la Cordoba. în cele din urmă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
vor fi învinși de noul rege care îl recunoaște pe Papă ca moștenitor legitim al împăraților romani din Occident. ▪ Carol cel Mare, fiu al lui Pepin, se aruncă, de la începutul domniei sale (771), într-o serie de cuceriri: îi zdrobește pe longobarzi și se proclamă rege al lor, cucerește Bavaria și Saxonia, îi învinge pe frizoni și-i supune pe avari, creează mărci care să apere Imperiul la frontiera cu Spania, Bretania și Normandia. Instalat la Aix-la-Chapelle, el este protectorul Papei de la
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
asumînd ruptura intervenită în Imperiul Rtman, identificat cu Imperiul creștin, Papalitatea se instituie, în Occident, ca moștenitoare a puterii imperiale. Supunîndu-se acordului încheiat cu Ștefan II, Pepin cel Soirt își conduce, în 755, armata în Italia. Îi bate ușor pe longobarzi, îi înșeală pe ambasadorii împăratului care-i cer să rein-stiureze autoritatea bizantină în teritoriile recucerite și, după o ncuă descindere în peninsulă, în 756, îi impune lui Aistulf să-i da Papei un anumit număr de orașe din vechiul exarhat
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
al Bisericii romane a cărui sferă era divinul. 3 În realitate, avarii și bulgarii nu au ocupat niciodată o regiune numită "cîmpia Dunării": dacă primii s-au stabilit, în secolul al VI-lea (568), în Panonia, înlocuindu-i aici pe longobarzi și gepizi (după ce, în prealabil, pustiiseră Dobrogea), ceilalți se vor așeza definitiv la sud de Dunăre, unde vor întemeia un stat propriu (în anii 679-681). Autorii se gîndesc probabil la teritoriul din jurul gurilor Dunării, ceea ce este altceva (V. și infra
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
aduse „cuvinte latine pe care limba italiană nu le cunoaște deloc, iar în limba moldovenească se găsesc până astăzi”, explicația fiind că „limba moldovenească nu cunoaște nici un fel de nume și verbe venite din limba italienilor de la goți, vandali și longobarzi” (Ib.). Pentru a proba acest lucru, Cantemir citează pe lat. incipio, pe care „italianul îl redă prin cuvântul barbar commincio, pe când moldoveanul prin cuvântul continuat din limba latină alterată încep. În aceeași situație s-ar afla albus/alb față de it
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se afla la o palmă de inima mea. Un fier vechi, asemănător frunzei de salcie, și nu de laur, ca în zilele noastre. Lăncierul cu brațul ridicat și gata să lovească era un tânăr musculos, gigantic chiar și pentru un longobard. Părul bălai îi era prins într-un conci la ceafă, și ochii albaștri mă fixau nemilos. Era gol pușcă, dar n-avea nicio jenă, în sandale de piele legate de glezne. Fața, asemenea întregului corp, îi era rasă. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o săgeată de arc de curte se aflau casele arimanilor, la oarecare distanță una de alta și toate împrejmuite cu garduri din pari, crengi și nuiele împletite. Aceste ocoluri, deasupra cărora se cățăra volbura și hameiul, nu erau făcute de longobarzi ca să se apere, ci fiindcă nu le plăcea să trăiască prea aproape și nici în locuri deschise. În imensa pădure ce se-ntinde pe-o mare parte a domeniului comandantului, locuiau celelalte familii, în total șase centurii, adică șase sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]