146 matches
-
în foaia certificatului meu de naștere. Ochii din astrahan au strâns ghinda și în testament au lăsat crengile de stejar pentru venicul aspru cu care tu, mamă, știi atât de bine să-mi amintești că plămânii mei sunt rame de lotcă. Când numele de starover începe să se strige singur tu lași venicul să plonjeze pe spate ca un șoim fără tată Îmi îngrijești omoplații ca pe două gorgane în care nevestele strigă pe rând: "Filat, Cuzma, Alexei, Stipan, Iusei, Iftei
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
în peisajul muzeal, își propune a fi o sinteză a mijloacelor de transport tradiționale utilizate în România. De la transportul greutății pe creștetul capului la șaretă, de la traista de umăr și legănușul de spate la carul pentru fân, de la sanie la lotcă sau la căruța pictată dobrogeană, expoziția va pleda pentru înțelegerea transportului tradițional ca parte componentă a civilizației tradiționale rurale. Vor putea fi admirate vehicule cu roți (car, căruță, faeton, șaretă, dric, căruță de pompieri), cu tălpi (sănii de oraș, de
Vino să te întâlnești cu Mircea Daneliuc, la Zilele Muzeului Ţăranului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72543_a_73868]
-
că democrat liberalii trebuie să revină la însemnele care i-au consacrat. Acesta a arătat că partidul a avut de pierdut la alegerile locale când au existat 19 sigle diferite, printre care un trifoi, un trandafir verde și chiar o lotcă. "Noi trebuie să revenim la însemnele care ne-au consacrat: portocaliu, trandafir, verde înrourat. Am plătit pentru că nu am făcut așa. Am plătit pentru că încă de la mijlocul lui 2010, când au avut loc alegeri parțiale pentru Parlament, nu am candidat
Soluția lui Blaga pentru redresarea PDL-ului by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/38773_a_40098]
-
-nserarea că s-a lăsat. Lasă durerea să ne dezmierde, Deschide ușile: ploaia a stat. Nu-l văd oniric pe Dimov. E o poezie de cuvinte. Cuvinte care, ca în teoriile noastre perimate, produc. Produc imagini, nu neapărat din imaginație. Lotca scobită din trunchi, Singură, plină de ziare, Zace la margini de mare. În chip evident, ziarele, insolite, nu sunt produse de imaginație ci chemate de mare, un cuvânt. Tot spunând că arta este formă, trebuie să mai adaug ceva. Sensuri
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
Deltă vor să se plimbe pe canale, nu să stea la hotel să se uite in jur“, explică Daniel Ilușcă, unul dintre operatorii din zona Crișan. Acesta a mai precizat că este aproape imposibil să circuli pe canale cu o lotcă și să dai la rame. La fel de greu este să circuli cu motoare atât de mici: „Să dea la rame toată ziua, cine a propus această lege? Iar cu motoarele mici să încerce oricine să meargă pe lacurile din Deltă. La
Proiect pentru alungarea mitocanilor din Deltă: motoarele care distrug canalele, interzise () [Corola-journal/Journalistic/25867_a_27192]
-
Pe Dunăre, românii nu vor admira numai barje, șalupe, iahturi sau lotci, ci, în curând, chiar și insule plutitoate artificiale, grație unei firme austriace, care intenționează să vândă astfel de insule bogătașilor din toată lumea. Insulele plutitoare artificiale, care combină atmosfera personală, mobilitatea unui iaht și confortul unui hotel de lux, vor fi
Vezi când pot fi admirate primele insule plutitoare pe Dunăre () [Corola-journal/Journalistic/66489_a_67814]
-
pentru a evidenția cele două meșteșuguri care au avut un rol deosebit de important în evoluția transporturilor populare. De la transportul greutății pe creștetul capului la șaretă, de la traista de umăr și legănușul de spate la carul pentru fân, de la sanie la lotcă, sau la căruța pictată dobrogeană expoziția va pleda pentru înțelegerea transportului tradițional ca parte componentă a civilizației tradiționale rurale. Vor putea fi admirate vehicule cu roți (car, căruță, faeton, șaretă, dric, căruță de pompieri), cu tălpi (sănii de oraș, de
Expoziții noi, ateliere și târg la Muzeul Țăranului Român by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/67388_a_68713]
-
pildă, această secvență din Marele Îngheț londonez, care oprește în loc timpul (îmi amintește un poem de Seamus Heaney): „În vecinătatea Turnului Londrei, acolo unde fluviul înghețase până la o adâncime de vreo douăzeci de stânjeni, zăcea epava clar vizibilă a unei lotci culcate într-o rână pe albia râului, în locul unde se scufundase cu un an în urmă, încărcată cu mere. Bătrâna luntrașă care pornise să-și vândă fructele în târgul de la Surrey stătea acolo încotoșmănită în pături și în fustele ei
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
agerime specifică a minții. După acel dor de mișcare, potrivit vecinătății marilor cursuri de apă. Seara viorie de primăvară cu fâlfâit provincial de turturici cade pe bitumul neted turnat în cartierul lui Panait Istrati... Ceva mai târziu luăm cina la Lotca, rezemați de pereții de stuf ai localului ce scot un sunet de baltă când apeși cu spinarea pe ei... Un crap enorm împăiat plutește deasupra noastră într-o vârșă. Un profesor timid, dar foarte perspicace, ne pune în vedere, nouă
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
în peisajul muzeal, își propune a fi o sinteză a mijloacelor de transport tradiționale utilizate în România. De la transportul greutății pe creștetul capului la șareta, de la traista de umăr și legănușul de spate la carul pentru fan, de la sanie la lotca sau la căruță pictată dobrogeana, expoziția va pleda pentru înțelegerea transportului tradițional ca parte componentă a civilizației tradiționale rurale. Vor putea fi admirate vehicule cu roți (car, căruță, faeton, șareta, dric, căruță de pompieri), cu tălpi (sânii de oraș, de
Zilele Muzeului Țăranului continuă. Nu ratați evenimentul cheie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71454_a_72779]
-
trecuseră deja, pe Traian împăratul, ce deschidea coloana sporovăind pașnic, deocamdată, cu Decebal despre pariurile de la cursele de cai și străduindu-se să-și țină armăsarul la pas, căci viteazul rigă al dacilor, mergând pe jos, abia putea păși în lotcile impresionantelor lui opinci. Dușmani de moarte în ficțiune, cei doi regi erau amici buni în realitate și puteau fi văzuți în orice seară la birtul actorilor de lângă Teatrul Național. După cei doi bărbați vestiți, mirosind a levănțică împotriva moliilor, dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult la flori. Îmi venea să-l pup de bucurie, dar m-am abținut și l-am îndemnat să mai ia din coniac. - Cât stați? - Vreo zece zile. - Apăi, să trimit după băieți, o să-i vedeți, știu să mânuiască bine lotcile. Gabi a tras mașina în curte. Apoi ne-am așezat pe o băncuță, la poartă să ne delectăm cu niște bere rece. Între timp, omul acela bun a dat un telefon și după vreo jumătate de oră au apărut doi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în curte. Apoi ne-am așezat pe o băncuță, la poartă să ne delectăm cu niște bere rece. Între timp, omul acela bun a dat un telefon și după vreo jumătate de oră au apărut doi băieți. Veniseră cu două lotci, le legară de mal și acum urcau malul spre noi. După cum am aflat după aceea, unul, mai înalt, era elev în clasa XI-a, iar celălalt, mai scund și foarte prizărit, în a VI-a. M-am uitat cu îndoială
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
au răzbit până la mal. Sunteți pe mâini bune. - Dacă spui mata, înseamnă că așa-i, i-am zis eu liniștindu-mă. După ce ne-am înțeles din preț, băieții au început să descarce bagajul din mașină și să-l ducă la lotci. Pe urmă ne-a invitat și pe noi. Ne-a arătat locurile pe care ne-am așezat, ne-am luat rămas bun de la gazdă și am plecat să traversăm Sulina. Ne-am înțeles să ne lase într-un loc pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
plaur măricel, vreo zece pelicani stăteau nemișcați, parcă dormitau. Unul, în apă, pescuia. L-am văzut când a prins un pește în cioc, l-a ridicat în sus și peștele a dispărut în gușa lui cea portocalie. Apoi cele două lotci au cotit la dreapta, pe un canal mai lat, în care, pe o parte era o puzderie de nuferi, care mai de care mai mari și mai frumoși. Era un peisaj de vis. Am rămas cu ochii țintiți la ei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și apoi am gâlgâit și noi din sticlă. Era al naibii de bun, wisky veritabil, scoțian. A venit și ultima zi de ședere pe Șontea. De dimineață am strâns corturile, am adunat lucrurile mai importante și spre prânz, când trebuia să vină lotcile să ne ia, nu mai aveam decât focul de stins și de pus cutia cu table în bagaj. Am mâncat bine ultima saramură și altele, ce nu mai suferea amînare. La ora 12, au venit băieții de la Gorgova. Am băgat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că vrem să mergem pe Șontea, la locul de pescuit de anul trecut, a tăcut, mirat parcă de curajul nostru. - Dacă asta vi-i voia, atunci să chem băieții A dat telefon și liceenii noștri, tot aceia, au venit cu lotcile. Erau parcă ceva mai mari. Ne-au salutat și ne-au recunoscut imediat. - Ei, ce ziceți, i-am întrebat, străbatem noi până pe Șontea? - Cum să nu, străbatem, că doară plutim. Problema este ce-o fi acolo... răspunse cel mai măricel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
au recunoscut imediat. - Ei, ce ziceți, i-am întrebat, străbatem noi până pe Șontea? - Cum să nu, străbatem, că doară plutim. Problema este ce-o fi acolo... răspunse cel mai măricel. Au luat bagajul din mașină și l-au dus la lotci. Pe Zambilica am băgat-o în curte, ca rândul trecut. După ce lam cinstit pe omul de casă cu coniac și am băut și noi câte vreo două beri, ne-am îmbarcat și am plecat. Valuri nu prea mari loveau pieziș
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
băgat-o în curte, ca rândul trecut. După ce lam cinstit pe omul de casă cu coniac și am băut și noi câte vreo două beri, ne-am îmbarcat și am plecat. Valuri nu prea mari loveau pieziș bordul stâng al lotcilor, dar direcția era bună, băieții își cunoșteau meseria. Ploaia încetase și Sulina părea încă destul de sumbră, apa era de culoare mai închisă. Noi eram tăcuți, n-avea nici unul chef de glume, ultimile vorbe ale băiatului-ghid ne puseseră pe gânduri. Am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
două căni. S-a băut și țuică de cazan, și am mâncat slănină afumată cu usturoi și cu pâine. Toată lumea era voioasă, mai mult pentru reușita mea. Era ultima zi de ședere pe insulă. Pe la prânz au venit băieții cu lotcile și ne-am îmbarcat. Crapul l-am pus într-un sac de plastic. Am plecat de pe insulă, dar nu cu aceeași părere de rău ca anul trecut. Faptul că nu s-a prins pește ne afecta mai puțin, trăiam cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
carbidul de la lampă, dar mă obișnuisem să văd totul prin întuneric, și vag, la lumina pâlpâindă a focului aproape stins. Era totul normal, cum nu se mai poate mai frumos. Deodată, într-o seară, dispre canalul din stânga, a apărut o lotcă. Întâi am văzut o barbă mare, roșcovană, sub o frunte înaltă, inteligentă și încă un om. Aveam puse trei scule la crap și mi-am zis: lasă-i să treacă, în deltă nu trebuie să te superi dacă-ți întrerupe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
inteligentă și încă un om. Aveam puse trei scule la crap și mi-am zis: lasă-i să treacă, în deltă nu trebuie să te superi dacă-ți întrerupe cineva fericirea de a fi singur cu natura. În definitiv, o lotcă ce trece o dată la trei zile nu-i rău, dimpotrivă, îmbogățește peisajul. Și cine credeți că era lângă lipovanul cu o barbă mare și roșcovană? Chiar el, Sandu, amicul meu, cel cu acordeonul. Eu l-am recunoscut imediat, el pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era lângă lipovanul cu o barbă mare și roșcovană? Chiar el, Sandu, amicul meu, cel cu acordeonul. Eu l-am recunoscut imediat, el pe mine nu prea, apoi totul a mers repede: Salut, salut. Apoi a acostat, lipovanul a legat lotca de o răchită. Sandu a scos o sticlă, gâl, gâl, din vodca lui, apoi gâl, gâl, din coniacul meu, am dat și lipovanului o jumătate de alcool etilic de 96 de grade, el a destupat sticla cu dinții lui strălucitori
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a făcut vesel semn cu capul să mâncăm. După ce am mâncat cu toții, lipovanul a mai tras din alcoolul căpătat încă o dușcă lungă, a astupat sticla cu grijă și și-a pus-o în buzunarul de la rubașcă. Apoi a dezlegat lotca și a plecat, nu înainte de a-i debarca acestuia bagajul și de a-i spune amicul meu să vină în seara următoare ca să-l ia. Și atunci, când ultimul plescăit de ramă s-a stins în stufăriș, ne-am lăsat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care am băgat bucăți de șalău; a urmat crap prăjit în hârtie pe cărbuni și cafea. - Îmi povesteai odată de o frumusețe a ta, ceva sublim, care n-are asemănare cu nimic în lume. Acum că se apropie lipovanul cu lotca și ne despărțim, poți să-mi spui despre ce era vorba? mă întrebă el. I-am zâmbit larg, de data aceasta, i-am arătat tot ce mă înconjura, ba chiar și o libelulă ce se lăsase pe vârful unei lansete
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]