256 matches
-
analizează, la rândul ei, în sub-teme, acestea fiind, la rândul lor, analizate mai înainte, după un principiu de includere simbolizată de o săgeată : Fațadă parter / primul etaj ferestre balcoane / persiene / ornamente în formă de trandafir. În partea de sus: acoperiș lucarne/una dintre părțile cele mai înalte ale zidului giruetă vânător/iepure. În partea de jos: Vom remarca efortul pentru a reduce rigiditatea traseului ierarhic al subtemelor; astfel, parterul și primul etaj care, în ierarhia referențială, se situează în fața ferestrelor cu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
giruetă vânător/iepure. În partea de jos: Vom remarca efortul pentru a reduce rigiditatea traseului ierarhic al subtemelor; astfel, parterul și primul etaj care, în ierarhia referențială, se situează în fața ferestrelor cu balcoane sunt plasate după, în text. La fel, lucarnele de mansardă figurează înaintea acoperișului acoperit cu ardezie, în realitate fiind, de fapt, incluse în acest acoperiș. Fiecare parte se termină totuși printr-un detaliu, adică un element situat pe o poziție inferioară în ierarhia subtemelor: persienele cenușii (prima parte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
absurdă către exterior, un exterior închis, blocat, care, încetul cu încetul, dispare și se risipește în ceață, fiindcă Gregor Samsa își pierde progresiv facultățile vizuale. Totuși fereastra ar fi putut fi, o scăpare, o deschidere asupra a altceva (precum mica lucarnă din Castelul de unde vine o lumină aproape magică și mistică). Dar deschiderea se preschimbă imediat în dispozitiv de persecuție. Viața în comun este supusă voaierismului celorlalți și fereastra dublează faptul de a fi continuu observat. Ea permite intruziunea privirii celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
versuri) configurează un "babelism" în perpetuitate: ciudată rotire de obiecte (stratificate pe șapte nivele), teribilă viermuială de ființe, navigare în haos. Aparent flegmatic, simulând nonșalanța, poetul percepe în chip coșmaresc iar în subtext filozofează. Pe scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul e o parabolă: pe ecrane străvezii se succed
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu este în spate sau alături, în afara câmpului, ci aici și acum. Nimic dincolo. Lumea este ceea ce este, la fel și tu, asta-i treaba, punct. Sursa de lumină și sursa de autoritate coincid; orice lumină vine de la Dumnezeu. Mica lucarnă, spuneam, are luminescența ei incorporată. De aceea cinemaul, oricât de dogmatică ar fi poziția sa de imagine, lasă să răzbată realul fiindcă nu se prezintă niciodată pe deplin drept realul însuși, spre deosebire de televiziune. În această lume unde sunt exhibați toți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
visat, adolescenții fiind, să le semănăm lui Cary Grant sau James Dean, dar prezentatorii TV nu-i fac să viseze decât pe ariviști, nu pe aventurieri. Televiziunea nu maturizează (dar îi infantilizează pe adulți). Cine a intrat în istorie din fața lucarnei? Un lacanian ar spune: "Micul ecran ține de imaginar, cel mare de simbolic". Godard, mai simplu: "Aici ridici capul, dincolo cobori ochii". E drept că în baia vizuală ai mai multe șanse să fii emoționat decât rebel. A gândi înseamnă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
accelerează pulverizarea voinței generale prin distrugerea legăturilor ei constitutive, în beneficiul unei colecții inerte de voințe particulare agregate statistic. Întoarcere la relația față în față dintre Lider și milioanele de monade puternic izolate și cablate? Resurecția omului providențial prin mica lucarnă? Nu ține ea, într-adevăr, de o dispoziție plebiscitară? Izolatorul nostru de masă are solide calități bonapartiste și cezaric (iar triumful lui n-a corespuns întâmplător cu declinul parlamentelor și-al partidelor, cu consolidarea executivelor și a unei anumite tehnocrații
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
castelul Blois (1635-1638). Aici, ca ?i la castelul Maisons (1642-1651) comandat de extrem de bogatul R. de Longueil, ordonarea ritmurilor asigur? continuitatea plastic? de la o fă?ad? la alta, urm�nd o dominant? orizontal?. ?i sistemul de ordine, de ferestre, de lucarne este format ?i pro-por?ionat astfel �nc�ț s? imprime edificiului o scar? a c?rei monumentalitate, evit�nd grandilocven?a, exprim? noble?ea. La castelul Maisons, �n interior, cele patru paliere ale sc?rîi, dezvoltate �ntr-o cas? a sc
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
și posibilitatea de orientare, și calea de scăpare. Dăduseră cu toții buzna în pod. Cum apa continua să se ridice, mugind vorace și amușinându-i cu botul ei umed, pe el, care era cel mai mic, îl scoseseră primul afară pe o lucarnă, să se cațere mai departe, salvator, până pe culmea acoperișului. Ceilalți nu mai apucaseră însă să-l urmeze, căci casa veche cedase sub opintirile fiarei numai spume, iar acoperișul îi prinsese dedesubt, împingându-i în botul ei. Le auzise ultimele țipete
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de trei ani care fusese. Apa care continua să cadă începu să stârnească un vuiet grav. Mâini cunoscute îl împingeau de pe canapea, opintindu-se să-l smulgă dintr-o inerție plumbuită. Topiseră ghețarul tactil. Deodată pricepu: acolo, la etaj, era lucarna salvatoare! Simți un fâlfâit în spinare și fu smuls de el în sus, pe scările care duceau la baie. Dădu buzna înăuntru, trântind ușa de perete. Femeia scoase un țipăt. " Ce te-a apucat?" Îl lovi peste mâini și țâșni
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
regatul smuls incert de om neașezării, era iarăși în curs de inundare. Numai de-ar fi reușit să salveze femeia! Aripa lui salvatoare se desfășură deasupra-i ca un acoperiș plutitor pe nemărginirea neagră a nopții, în mijlocul căreia el era lucarna luminoasă pe unde Ondine trebuia scoasă. Dar cum să-i explice, când nici ea, nici limba lui legată nu-l mai ascultau? Deschise larg brațele și o cuprinse cam ca tocul unei ferestre, în vreme ce femeia se zbătea urlând. Se prăbuși
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fără a exersă o profesiune", are sensuri cu mult mai profunde, locatarul transformându-se "într-un observator detașat, situat, cu o inevitabilă trufie, deasupra oamenilor și lucrurilor", cum spune Vartic 100. Că și Hesse, mai tarziu, care se uită prin lucarna îngustă, cu sentimentul de orgoliu al observatorului care privește de la înălțime. Deși spre sfârșitul vieții Cioran îi mărturisește lui Liiceanu că a obosit să mai denigreze universul, iar a scrie este un chin, pentru că ce vede este cutremurător, nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Suburbie a unui oraș paranoico-critic, după-amiază la marginea istoriei europene (1936) ne întâmpină câteva fenomene paranoice, dar nu toate funcționează ca imagini duble. Mai întâi, trei spații arhitecturale distincte sunt aranjate orizontal, legate formal printr-un arc combinat cu o lucarnă rotundă ce în planul principal devine o sferă mică deasupra clopotniței, fiecare reprezentând un loc familiar pictorului - la stânga, o clădire din Palamos, la sud de Barcelona, unde Dalí stătea când a realizat acest tablou; în centru, încadrat printr-un arc
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
s-a produs rumoare printre noi. O parte din cei ce dirijau punctele de pază erau chemați la etaj. Se întorceau zâmbind. Peste noapte, un grup de legionari care făceau de pază în podul Palatului, au observat mișcări suspecte la lucarnele de pe acoperișul magazinelor care înconjurau piața. Au raportat domnului Murea, care a organizat trei echipe. Ajungând la punctele indicate au luat prin surprindere 3 sau 4 grupe a câte 2-3 oameni, îmbrăcați în cămăși verzi - uniforma legionară - înarmați cu pistoale
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
disperării. Urcam trudnic, uitându-mă la grădini și la flori și la garduri. Am observat cât de diferite erau casele, unele față de altele. Una avea un vitraliu oval pe ușa de la intrare, alta o verandă îmbrăcată în mușcate, alta o lucarnă la pod. Am ajuns la poarta albastră a bungalovului Nibletts, cu încuietoarea ei iritant de complicată. Perdelele dormitoarelor din față erau trase la o parte într-u mod neobișnuit. Am apăsat pe soneria cu ding-dong. A scos un sunet neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru a-și reașeza pînzele la locul lor. Cobor scările sordide, canalele miros cumplit, afară se simte lipsa unei raze de soare printre zidurile prea apropiate, prea ude, prea șubrede și Ricardo Giorgio îmi face un semn cu mîna de la lucarna acoperișului. Mă uit lung la clădire și, plecînd, îmi însemn adresa pentru ca să-i pot trimite cîndva o vedere din țara lui Brâncuși. Dar timpul a trecut și mărturisesc cu părere de rău că n-am făcut-o niciodată. UN FLORENTIN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
inundă cu lumină piața noastră națională la un preț fabulos de scăzut... Rivalul acesta... nu e nimeni altul decât Soarele. Drept care, vă rugăm să binevoiți a adopta o lege prin care toată lumea să fie obligată a închide toate ferestrele, luminatoarele, lucarnele, obloanele din afară și dinlăuntru, perdelele jaluzelele, hublourile; într-un cuvânt toate orificiile, găurile, crăpăturile și deschizăturile... Dacă ați opri pe cât posibil orice acces la lumina naturală și ați crea o cerere de lumină artificială, care din fabricanții noștri francezi
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
mythe ugaritique de Baal", pp. 182 sq.; cf. W. F. Albright, Yahweh and the Gods ofCanaan, pp. 131 sq. 37 Ferestrele puteau să simbolizeze deschiderea în norii prin care Baal trimite ploaia. Templul său din Ugarit era prevăzut cu o lucarnă cu uluc, astfel încât ploaia cădea pe fața zeului reprezentat pe o stelă; cf. Schaefter, op. Cit., p. 6, pi. XXXII, fig. 2. Dar simbolismul și funcția lucarnelor sunt mai complexe; cf., între altele, A. K. Coomaraswamy, "The symholism of the Dome
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
norii prin care Baal trimite ploaia. Templul său din Ugarit era prevăzut cu o lucarnă cu uluc, astfel încât ploaia cădea pe fața zeului reprezentat pe o stelă; cf. Schaefter, op. Cit., p. 6, pi. XXXII, fig. 2. Dar simbolismul și funcția lucarnelor sunt mai complexe; cf., între altele, A. K. Coomaraswamy, "The symholism of the Dome". Ridicarea unui templu-palat după victoria zeului contra Dragonului proclamă promovarea sa la rangul suprem. Zeii construiesc templul-palat în onoarea lui Marduk după înfrângerea lui Tiamat și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
politicienii are de-a face cu această înșiruire noncumulativă de imagini echivalente, cu conexiuni arbitrare, dotate cu o viteză obligatorie, care determină trecerea unui interval de timp fără necesitate internă, pe care îl și șterge în aceeași măsură, instantaneu. Mica lucarnă este onirică, repetitivă, selectivă; în ea fuzionează principiile plăcerii și ale realității. Ea își programează în avans programatorii. Pe scurt, ea nu face decît după capul ei, și nu după al nostru. Și este foarte bine. Televiziunea este mai întîi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Editura Junimea, 2009): Matanzas Cuba Muzeul sclavilor De peste veacuri mă privesc legați în lanțuri, precum câinii și-n ochii plânși mai licăresc lumini ce nu le-au stins stăpânii. Nu au nici nume, nici părinți, nu au nici soare în lucarne, obiecte prețuind arginți, un număr scrijelit în carne. De unde sunt, de unde vin? De peste mări, din iarmaroc, născuți sub bici și morți în chin, fără răsplată și noroc. I-aud cum murmură șoptit un cânt mocnit, plin de durere, mă-nchin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
din două încăperi întunecoase și răcoroase adăpostea butoaie cu varză acră, bidoane de untură, borcane de murături, damigene cu vin de struguri și de smochine sau lichioruri de vișine și de afine. Deasupra, cât ținea casa, podul înalt, luminat prin lucarne, loc privilegiat al visurilor mele obscene. Imaginația obscenă mi-o stârnea și tânărul tâmplar blond și ușor durduliu, care-și avea atelierul în fundul grădinii (dormea în podul atelierului) și care trebăluia mai ales la strung. Vecinul dinspre curte, având casa
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Alto, remarcă Nieve. Aidan râse. — Așa că e excepțional că avem parte de ea și aici. Nieve se strâmbă la el, iar el îi zâmbi. Apoi o sărută tandru pe frunte. Haideți, îi chemă Gail. Voi o să stați în dormitorul cu lucarnă. Casa era foarte arătoasă. Spațioasă și elegant decorată, era cu mult deasupra celei de lângă familia McGonigle. Nieve se bucura pentru succesul tatălui ei. Dacă merita cineva să aibă noroc, acela era Stephen. Nu avea să-i ierte niciodată pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Pe-aici se-ncurcă tot și se-nțelege/ Aici sînt întîmplări dispuse-n lege/ Cocoșii: cresc doar negre siluete,/ Prietenii: vedenii pe-un perete/ Livezile: doar muchii de vîlcele/ Iar frunzele - livide isoscele./ Pe-aici poți să te bucuri, prin lucarne/ De balul semințiilor din carne/ Și să cuprinzi cînd toatele-or să steie/ Turn Babel priponit de căi lactee." Sigur că putem despica simboluri de tot felul, întrebîndu-ne, de pildă, ce este Urgoragalul, prin care se străvede un Graal, sau
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
îndemn plin de responsabilitate, în numărul 20, redacția publică o poezie scrisă de Arghezi special pentru revistă, o poezie indubitabil erotică, ale cărei ultime versuri vor fi agresat în absolut morala proletară: „Că se strecoară-n ea, cu luna din lucarne,/ Fără să vreau și vrejul tău de carne.” Arghezi este neobosit de aici încolo și domină categoric aceste numere ale revistei, de aici de fapt începînd adevărata sa colaborare constantă, cvasi-săptămînală cu revista Gazeta literară.* Nici o evaluare a activității de
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5159_a_6484]