1,956 matches
-
1972 - 1978 face câteva scurtmetraje cu ajutorul unor amici care prind bine la puținul public la care ajung. Almodóvar ajunge o vedetă a mișcării (contra) culturale pop “La Movida”, de la finele anilor ‘70, din Madrid. Primul său lungmetraj se numește Pepi, Luci, Bom and Other Girls Like Mom (1980), este făcut pe 16 mm și apoi trecut pe 35 mm pentru lansarea către publicul larg. În 1987, împreună cu fratele său, Agustin Almodóvar, pun bazele casei de film “El Deseo”, cea care a
Amanţii pasageri ai lui Almodóvar aterizează în cinematografe! [Corola-blog/BlogPost/98163_a_99455]
-
adjective la un loc! Despre Amanții pasageri: “Los amantes pasajeros este al 19-lea film al meu. Nu pot decât să mărturisesc că emoțiile și nesiguranța sunt aceleași ca la primul meu film. Mă simt ca atunci când am făcut Pepi, Luci, Bom and Other Girls Like Mom (în 1980 - n. red.), doar că, de data asta, cu mai mult păr alb în cap”.
Amanţii pasageri ai lui Almodóvar aterizează în cinematografe! [Corola-blog/BlogPost/98163_a_99455]
-
Du-te-n față, domnule, dacă ai de mers undeva! --Dacă eu spun că vreau să fac o afacere cu dumneata, de ce mă refuzi? Iar a scăpărat tunul în întunericul deziluziilor. Iar i s-a luminat fața și ochii îi luciră lacom. Privi pe țiganul mustăcios din fața sa, ca un înecat ce se agață de un pai de speranță. Auzi la el, îi propune omu’ o afacere și dobitocul o refuză ca un prost! Păi, nu e ăsta tunul mult visat
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
ții în ploaie și nu-mi dai voie în mașină, n-ai să afli! Abia acum observă Mototolea că țiganul era ciuciulete, că din borurile largi ale pălăriei șiroia apa ca din burlanul unui acoperiș. Iar haina soioasă de pe el lucea de parcă era lustruită cu cremă. --Păi, începu să scârțâie Mototolea, o să-mi faci fleașcă husa și nu se mai urcă nici un client în mașină. --Vrei să intri în afaceri fără riscuri? râse mușteriul mustăcios. Matale nu știi: cine nu riscă
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
foc se așează năvalnic, pe cușma-nserată a lutului ros, lumina-l îmbracă în strânsoarea ei strașnic, și îngerul tace veghindu-l duios. Mireasă de alb cu verdele-n voaluri, pe umbre de ger te înalți spre altar, pe buze-ți lucesc răsărituri din raiuri, renaști ca o sfântă pe sub ceru-ți de jar! Vestești primăvara sub petale de cântec, răsfiri bucurii peste câmpul cernit, te-nalți din abisul ce te-a strâns lin în pântec, scrisoare de alb peste lut înflorit
MIREASA DE ALB-GHIOCELUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384202_a_385531]
-
a trecut grăbit Și oftezi...și plângi mereu Când îți pare drumul greu, Și când vorbele te dor Și speranțele îți mor... Inimă, dacă-aș putea Eu pe brațe te-aș lua Și te-aș duce sus la stele Să lucești și tu ca ele... Și te-aș duce-n vârf de munte Unde visele sunt multe Și pe marea liniștită Să te simți din nou iubită... Și te-aș pune draga mea Giuvaier în palma Sa Să devii un foc
OMAGIU DIVIN 24 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384296_a_385625]
-
prostit cu toții. A trecut timpul și multe s-au încurcat. La lumina zilei, femeia rîde și ea. “Ești sigur că i-am pus-o-n buzunar? Parcă am mai văzut-o!” Da. Parcă atunci cînd îi dezlegaseră mîinile, colțul auriu lucise în gura buzunarului. Oricum, ia tabachera (“Copiii nu au voie cu așa ceva, e cîh!”) și o pune pe policioară. După rîs, vine plîns. “Of, tată!” Seara, după baie, la culcare, copilul are o jucărie nouă. O învîrte pe deget, o
Povestiri cu final schimbat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18447_a_19772]
-
Adrian Grec (Salonta) Dinu Bucalet (Absoluto București) vs Reyko Levitchi (Dragon Muay Thai Team Rădăuți) Alin Pică (Absoluto București) vs Predoi Flavius (Brașov) Iulian Cantoreanu (Brașov) vs Ciocarla Marius (MetalBox Arad ) Gardan Florin (Centru de arte marțiale Sandu Lungu ) vs Luci Mocănașu (Brașov) Iordan Constantin (Absoluto București) vs Mihai Simion (Agon București ) Petrea Ghiocel Florentin (Absoluto București) vs Bogdan Stânciu (Kudokai Atlassib Sibiu) Dan Stinghe (Brașov) vs Edea Lazăr (Miercurea Ciuc ) Cristian Mitrea (Agon București) vs în curând Intrarea spectatorilor în sală
Romanian Xtreme Fighting 2013 [Corola-blog/BlogPost/97765_a_99057]
-
Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului Aștept să-mi scrii, de parcă luna Din drumul ei s-ar fi oprit, Ca și cum s-ar fi rătăcit De stele, pentru totdeauna. Și căutând cu-înfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi, pan la soare. Aștept să-mi scrii, de parcă-n aer S-au strecurat povești de dor Și-mi cade-o lacrima, ușor, Torcând al rândurilor caier. Tot căutând o zi senina, Simt cum respiri
AȘTEPT SĂ-MI SCRII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383774_a_385103]
-
Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu, la ceas de Vecernie, într-o zi de vineri seara. Oricât de îngândurate sau încărcate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt și îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Părintele Nicolae Bordașiu le zâmbește și le răspunde
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]
-
nor, Aduce fii de zei, aduce prinți, Să stingă-n inimi veșnicul fior, În tain-ascuns, departe de părinți. Iar cavalcada cailor e zbor Și au aripi de îngeri sau de sfinți. CALUL NEGRU El vine dintr-o noapte fără lună, Lucind ca de-antracit sau de țiței, Iar din copite scapără scântei, Când se prăvale, fulger în furtună. Și-n cavalcada ce doboară zei, Pe soarta crudă iarăși se răzbună. Puterea toată-n luptă și-o adună Și toate cad robite
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > GENE ROZ Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Gene roz se nasc din suflet, în a primăverii fire Ochii cerului au umblet și-i lucesc doar a iubire Verbu‘-acesta-n noi renaște plămădind sărutul tandru Floarea inimii iubire paște din al glasului meandru Și-mi topesc nemărginirea în culoarea sfântă-a vieții Crengi sucite strâng iubirea și zâmbesc larg frumuseții Nu-i nimic mai viu
GENE ROZ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377118_a_378447]
-
bună, Gândul pur și așezat. Din amintiri tristă-l privește, Un chip senin, cu ochi profunzi, Zâmbetul pe buze-i sclipește, Blânzii obraji îi sunt uzi. Se-nchină-n taină la icoane, Rugându-se și pentru ea, Pioasă înălțare, broboane, Lucesc firav pe fruntea sa. Prețiosul dar îl ține în suflet, Înnobilându-l prin trăiri, Din ziduri se-aude un sunet, E toaca, ce-i cheamă la zidiri. O rază se scurge prin vitralii Și-l luminează, blânda stea, Un suflet
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]
-
aia cu gard nou și faceți strigarea pe care v-am învățat! Acolo este o femeie miloasă. Tare miloasă! Când o să vă audă ce-i spuneți, vă umple coșul cu ouă. O să luați ouă... și în buzunare! Zâmbeam, cu ochii lucind de lăcomie... -va urma- Referință Bibliografică: povestirea CÂȚU-MÂȚU (partea-ntâi) / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
în această prezentare plastică de flori sunt consfințiți de istoria artei Thaliei pe o structură de inel, încercuind inelarul într-o simbolistică a nuntirii celor ce-l poartă: actorii și exegeții lor cei mai inseparabili, spectatorii. În piatra de inel lucește diamantul care fundamentează frumusețea lui. Felul inelului de a fi frumos e special! E frumos prin piatra de inel, e frumos prin simbolul de inel, e frumos prin asumarea unui ideal din partea celui care se împodobește cu el. În simbolistica
CEZARA DAFINESCU. SIMBOLUL INELULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382327_a_383656]
-
carbonizate cu totul, imposibil de recunoscut. La mulți craniul era spart, creierii fripți, în față nici o urmă de expresiune fizionomică, din mușchi mai erau numai fibrele cele tari. Ici colea se mai găseau bucăți de haine; pe cîte un deget lucea un inel. Li se puseseră pe piept banii găsiți, mai mult de aramă rare ‘și schimbase forma în căldură.Unul avea o citație, altul o carte de membru al societăței comersanților, altul iarăși avea un ceasornic, care arăta 7 și
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
înalțe o cetate, "cărămizile așternându-se singure". El, Nichita, ia locul personajului: Din umerii mei și din întreaga mea putere țâșnesc două pantere, nemaivăzute pantere, pe ape s-aștern, curcubee, și se fac viaducte și poduri, curând, peste căi ferate lucind, peste poduri trecând. Din pieptul lui țâșnesc lei care devin "temelii și terasemente și diguri", și așa mai departe... Patruzeci de ani mai târziu, într-un eseu din Scurtă istorie a poeziei române, am încercat să demonstrez, pe larg, că
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
mirenii, să cînte cucuriguu sufletului rătăcit pe pustie, să cotcodăcească și să-l cheme precum cloșca puii. Exorcismul fetei amiralului Tihonov, fostul tovarăș de arme sculat din morți este impresionat, una dintre întîlnirile dostoievskiene între sfinți și scelerați, în toate lucește nebunia și ruga cea mai adîncă, sfiala serafimilor și versatilitatea demonului. Rîsul neliniștitor al fetei se preschimbă în teroare și lacrimile spală rana proaspătă cusută pe viu. Regizorul a reușit să creeze impresia de dinamism cu o intrigă aproape convențională
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cîntă tot aceleași cîntice voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros? cîmpiile, dulcele priveliști duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
vînător de vidre din Tulcea trece Dunărea pe o vreme năprasnică, dar rătăcește drumul, nu găsește adăpostul căutat, scapă cu greu dintr-o copcă și cade istovit la pămînt, afundîndu-se într-un somn plin de vise ciudate. Pe întinderea înghețată, lucind ca oglinda, apar sute și mii de copci, iar din fiecare copcă răsare cîte o vidră neasemuit de frumoasă, cu blana de argint, cu labele de aur și cu ochii strălucind ca două pietre nestemate. "O trosnitură neașteptată îl grăbi
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
în care vorbește despre vinul și fetele noastre. Stând cu spatele la ușă, nu observ sosirea lui Cohen. Mă întorc și-l descopăr la un pas de mine: zâmbitor - un zâmbet de unchi poznaș, plin de energie și bună dispoziție, cu ochii lucind cuceritor, ochi de om tânăr și bun -, îmi întinde mâna și ne salutăm îndelung. Îmi mulțumește - el mie! - pentru onoarea pe care i-am făcut-o, îmi spune cât de mult l-a încântat cartea pe care am scris-o
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
așteaptă, cu vremurile astea negre” Nicu povestește că „de pe urma” afacerii cu fermoarele a reușit să își facă casă, să își îngrijească familia și să-și crească băiatul, care, în prezent, are 10 ani. E imposibil să nu observi cum îi lucesc ochii de mândrie, dar și de tristețe, când vorbește despre fiul său, arătându-se preocupat de viitorul acestuia, care poate fi umbrit de „vremurile astea negre care vin”. Despre viață nu mai are multe de spus,dar oftează adânc și
Regele Coco și fermoarele lui by Cautis Roberta () [Corola-journal/Journalistic/81245_a_82570]
-
sunt privirile critice și estetice ale lui Evgheni Evtușenco și James Gray Watson, pe care le prezentăm, `n traducere românească, pentru prima dată. * Cristina Dascălu este o scriitoare talentată. Opera ei e plină de melancolie amară, dar totodată între rânduri lucește speranța. Ea demonstrează că scriitorii pot apropia națiuni și culturi diferite, condamnând sufletul omenesc divizat de apartenențe politice; glorifică lumea, unificată de scriitori. Cartea este minunat scrisă, stilul este angajant și atractiv. Ea scrie cu atingeri delicate, cu sensibilitate și
Mărturii necunoscute despre Cristina Emanuela Dascălu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2561_a_3886]
-
știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Cu adevărat, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna” (ibidem), conducînd la un autoportret de un cinism diluat printr-o tristețe joculară care-și îngăduie a trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce melancolia pe brațe aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
Cu o carte deschisă pe piept). Într-adevăr, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna”, ducînd și la un autoportret de un cinism diluat de o tristețe joculară, care își îngăduie a-i trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu// Stau cu o pușcă la tîmplă/ cu o floare de mac între buze/ cu degetele de scrum și scriu și scriu
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]