3,986 matches
-
râsul e un act de eliberare. Iluzorie, cu consecințe, totuși de eliberare". în dialog cu Sommer face o istorie erudită a râsului, sfârșind prin a crede că bietul homo ridens, folosește acest act rezervat numai lui, și ca semn de luciditate, dar și ca "opozant politic al plânsului". Speculațiile pe temă sunt nenumărate și ele ar putea să pară un episod parazitar al romanului, dacă râsul lui Candid nu i-ar fi declanșat drama. Ne despărțim de trecut râzând", spune Candid
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
e mai aproape, dacă nu cumva repetă, la modul neficțional, formula lui Caragiale. În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal problema râsului e la fel de acută ca în roman. "Râsul care doare" ritmează notațiile sintetice, "nocturne" și nu zilnice. Este radiografiat cu luciditate mecanismul sistemului în care trebuie să te ascunzi ca să poți râde. Or, asta, pentru comunicativul Gary însemna suferință. Lui îi plăcea să-i facă pe alții să râdă, urmându-și vocația de bufon. Scoase din text, observațiile despre râs, de la
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
talent, vreau să zic. Nici criticul Mircea Scarlat, regretatul, amicul său cel mai bun din junețe, fiindu-i ca un frate, nu-i dezvăluise taina... La vârsta aceea tânără, în studenție, Valeriu admirator al lui Ștefan Augustin Doinaș, decide cu luciditatea viitorului liberal,... mai liberal și decât Tăriceanu și decât prietenul acestuia, Patriciu... decide, prin urmare, să fie numai avocat, - poeți rămânând în continuare Rimbaud... Rilke... Nichita... Și nici nu va mai fi, public, poet continuând însă să fie, în secret
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan, vindecarea
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
sînt preocupați, în adîncul artei lor, de problema raportului dintre esență și aparență. Eminescu, ca poet liric, de misterioasa lor logodnă; Caragiale, ca autor satiric, de divorțul dintre ele. Eminescu este marele nostru profesor de visare, Caragiale - dascălul nostru de luciditate. De aceea, poate, Caragiale rămîne, în domeniul lui, mult mai izolat decît Eminescu într-al său. în vecinătatea lui Eminescu îi putem invoca pe Arghezi și pe Blaga. Ce nume să cităm în vecinătatea lui Caragiale? G. R.: Preocuparea ta
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
a căror inventivitate și bestialitate erau de așa natură încât chiar și oamenii cei mai rezistenți se prăbușeau până la urmă” (Pillat Edwards 2006: 21). Creionată lapidar, aceasta era situația în care toți cei care-și mai păstraseră un dram de luciditate erau conștienți că asistă la o catastrofală distrugere a întregii țări, a tradițiilor, culturii și - în ultimă instanță - chiar a coordonatelor identitare ale neamului românesc. Era absolut firesc, pentru intelectualitatea ajunsă în exil și pentru toți românii (puțini) care își
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
curți! Ies și din case... Ies și pe ferestre! Se vor reuni cu ceilalți“. Lovitură de teatru, nu ultima, vine de la Dudard, care o zbughește pe scări spre a se alătura cirezii de rinoceri. El crede că-și va păstra luciditatea: ,,Toata luciditatea. Dacă e de criticat, atunci să criticăm dinăuntru, nu din afara“. Bomboană pe coliva o va pune însăși Daisy, care - după ce-l lașase pe Berenger să creadă că vor întemeia o familie, că vor avea copii, că vor regenera
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
și din case... Ies și pe ferestre! Se vor reuni cu ceilalți“. Lovitură de teatru, nu ultima, vine de la Dudard, care o zbughește pe scări spre a se alătura cirezii de rinoceri. El crede că-și va păstra luciditatea: ,,Toata luciditatea. Dacă e de criticat, atunci să criticăm dinăuntru, nu din afara“. Bomboană pe coliva o va pune însăși Daisy, care - după ce-l lașase pe Berenger să creadă că vor întemeia o familie, că vor avea copii, că vor regenera omenirea, din
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
fi să vă povestesc ce am trăit eu într-o dimineață ploioasă de aprilie, ce mesaje aiuritoare a trimis ființa mea către lumea plutind în propria-i slavă primăvăratică dintre blocurile 13 și 13 bis, ați pune la îndoială, desigur, luciditatea mea de poet provincial. V-ați îndoi cum v-ați îndoit la mijlocul veacului icsics de existența Regelui loan din Tibet că, deodată, în balconul de la etajul opt, mireasma cafelei braziliene mi-a adus în dar răgetul unui leu alb, și
Cenușa din gura lui Dumnezeu by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/6287_a_7612]
-
zilelor nopților zilelor - monologuri și celălalt obraz - un caier de crispări timidă și taciturnă cu spatele la oglinzi mă deschid ca un dulap sub privirile cocoșate ale bătrânei molii n-am idealuri care să mă poarte dincolo de trupul excita(n)t al lucidității sunt opacă precum geamurile unui club rău famat sufletul mi se bâțâie în lumina roșie a desuurilor iar dacă ne-am trimite demonii la un suc și-un vin în colțul ispășirii lumea poate ar deveni mai bună pentru o
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
pană, visând la câte-n lună și în stele și sperând prostește că tocmai ce încă n-a scris ar avea o șansă să fie capodopera. Dar tu ești o femeie inteligentă și generoasă. Așa că am nevoie de tine, de luciditatea și energia ta, de punerile tale la punct care m-ar împiedica să mă îndepărtez prea mult de subiect, vreau să zic de obiectul discuției.... Sunt lingușitor? Și, la urma urmei, de ce n-aș fi... De ce să nu fiu lingușitor
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
dezacordul încă din 1953, într-o scrisoare deschisă adresată lui Sartre. În cartea de convorbiri cu Jean-Louis Ezine nu relatează mândru aceste concludente episoade, nici măcar o aluzie la ele - și nu face deloc mare caz de atât de vizibila sa luciditate. Nu-și etalează niciodată meritele în planul moral, în cel intelectual cu atât mai puțin. Încarnează ceea ce alții au numit - referindu-se la el - "spiritul de rezistență". și la conformismele de toate felurile. Disprețuiește vanitatea, emfaza, complezența de sine, răsfățul
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
lui Michel Houellebecq. Nimic din cariera Luciei Hosta nu este întîmplător sau gratuit. Ea este o self-made woman, o tînără care a știut de la bun început ce dorește să facă în viață și care și-a atins scopul cu o luciditate și un cinism capabile să-ți taie respirația. Motorul acestei fabuloase ascensiuni sociale a unei tinere din Calafat este sexul. Fiecare lucru are prețul său și eroina lui Eugen Șerbănescu mărturisește că și-a plătit fiecare nouă treaptă urcată în
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
momentul oportun aceste acțiuni trebuie vîndute, din banii obținuți urmînd să fie achiziționate altele, mai profitabile. Este un soi de joc Monopoly în care în locul proprietăților să află bărbații, iar miza finală este ascensiunea socială. Firește, un asemenea grad de luciditate cinică exclude orice urmă de sentimentalism, ceea ce mărește excitabilitatea jocului. Eroina acceptă cu voluptate perversă cele mai degradante ipostaze, umilințe greu de imaginat, cu satisfacția celui care crede că, în final, acestea se vor dovedi a fi cele mai rentabile
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
un Balotă sînt mult mai relevanți în spațiul transilvan decît autorii „trandiționali”, lacrimogeni și „mobilizatori”, ale căror texte erau prăfuite încă de la naștere... Din fericire, Lucian Valea se contrazice chiar sub raportul considerațiilor sale generale, în alte propoziții, remarcabile prin luciditate și fermitate, riscante în anii elaborării cărții, începută în 1979 și terminată în 1983, așadar o piesă a literaturii de sertar. Astfel înțelege limpede că însuși conceptul de generație nu mai poate funcționa azi în sfera literaturii decît sub unghiul
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
Pavel Șușară Mircea Bochiș Ca structură psihologică, Bochiș este un romantic tîrziu care beneficiază deopotrivă de subtilitățile simbolismului și de risipa energetică a expresionismului, dar într-o variantă oarecum sceptică, ușor temperată prin luciditate și supraveghere cerebrală. Coborît, pe de o parte, din memoria peisagismului complex al Școlii de la Baia Mare, în care se revarsă cam toate tendințele europene ale timpului, și, pe de altă parte, dintr-o filozofie abstractă a peisajului, dintr-o continuă
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
dinamica strictă a unui univers în expansiune. Dintr-un nucleu dur, dintr-o materie primă ce stochează în sine, laolaltă, energii primare și nenumărate forme în stare germinativă, se desprind, încetul cu încetul, reperele unei realități aproape tactile. Amestec de luciditate și de senzualism, de calcul rece și de erupții prin supraîncălzire, de austeritate geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
trei) din jurnalul parizian al lui Eugen Simion. Un lucru, cel puțin, e cert: despre o asemenea carte și ecourile ei se poate spune ori prea mult, ori prea puțin. Prefer să fi spus aici mult prea puțin, cu beneficiul lucidității, lansând un semnal către cititorul interesat de unul dintre cei mai influenți și mai seducători autori critici ai secolului trecut (originalul în franceză poate fi descărcat de pe Internet). “Cioran îmi corespunde!” Înfloritoare în Occident, psihanaliza culturală este la noi ca
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
pe urmele lui François Furet, s-ar putea numi sfîrșitul unei iluzii. Altfel spus, jurnalul din perioada 1948-1953 dă măsura unei sublime și generoase iresponsabilități. Urmează trezirea din 1975, camuflată în text de teama represiunilor politice, și mărturisirea plenară a lucidității dobîndite, după stabilirea în Statele Unite ale Americii, de unde chipul înfricoșător al regimului comunist putea fi privit ca o hîdă mască de carnaval. Din punctul de vedere al cititorului de azi partea cu adevărat interesantă a acestei cărți este jurnalul inițial
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
arborescentă a scriitorului este un mit. Aici este mărăcinoasă pentru că încâlcită și fără ritm, construită chinuit. Din toate filozofările despre Nietzsche și din polologhia despre anii '60-'70 am reținut pledoaria scriitorului pentru nuanțe. Epoca se cuvine analizată cu multă luciditate. Arghezi, Camil, Călinescu, Nichita nu pot fi blamați orbește pentru "derapajele" și concesiile făcute sistemului. Diatriba împotriva "grotescăi" estetici vine însă și din propriul instinct de conservare nu doar din altruism. Cum se face că lui Adrian Păunescu nu-i
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
sau concurențială un soi de suprametodă a conștiinței ce se studiază pe sine la un mod insațiabil. E bine, e rău? N-am putea da, credem, un răspuns mai rezonabil decît cel că avem a face cu un flux al lucidității, cu un pozitivism sui generis care alternează îndeobște în diverse domenii ale culturii cu fluxul emoțional și imaginativ. Pe direcția acestui flux energic o cercetătoare extrem de bine informată, cu o impresionantă bibliografie ŕ la page, Maria-Ana Tupan, în volumul intitulat
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
deopotrivă, aleful Timpului (impersonal) și infinitul Memoriei (personal)... Am făcut toate aceste salturi peste paragrafe și pagini pentru a arăta că, dincolo de un limbaj care oscilează între un anume ermetism erudit și o euforica iluminare metaforica*, Beckett își urmărește cu luciditate demonstrația, atingînd, cu vîrful nuielușei sale divinatoare făcute din cuvinte, miezul artei proustiene. Este un prodigios tur de finețe și de geometrie - ambele, simetrice - care impune admirația. ntîmplarea face să fi terminat Domnul Proust de Céleste Albaret ("Amintiri consemnate de
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
și... chiar umorul... S.G.: Și totuși! Considerați că v-ați ratat viața? B.N.: Vreau să cred că nu l-am dezamăgit pe Dumnezeu... S.G.: De ce credeți asta? B.N.: Cu trecerea timpului, am dobîndit un zîmbet și o seninătate interioară: detașare, luciditate, ieșirea din contradicție și dualitate. Sînt fericit că am trăit așa cum am trăit. Am scris, deci... am trăit. Sigur, am regrete, mustrări profunde de conștiință, păcate, am comis o serie de erori... nu am strigat cînd a fost cazul, nu
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
are o responsabilitate și nu poate să se retragă în "Turnul de fildeș". "Ecrire, c'est agir", spunea François Mauriac. Bine-bine! Dar asta-i teorie care uneori trebuie pusă în practică. Numai în scris dobîndeam dreapta și egala măsură, relativitatea, luciditatea, ieșirea din tragic... Poate nimic nu este tragic dacă analizezi în perspectiva timpului. Romancierul trebuie să fie egal și drept cu toate personajele, fără simpatii și uri, numai așa poate să rivalizeze cu un demiurg terestru... Dar în viață uneori
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
în Elveția, la Zürich, etica protestantă își plasează populația de drogați chiar în centrul orașului, pe Bahnhoffstrasse, dealtfel un loc extrem de elegant. întreaga societate se consideră vinovată de existența acestei minorități și de aceea n-o ascunde, ci își conservă luciditatea în fața bolii, printr-o exhibare inestetică dar curativă. Neacoperit de machiaj, coșul purulent din obraz se cere tămăduit. Istoria drogului poate fi privită ca o istorie a avataturilor conștiinței, corolarul unei făgăduințe neîmplinite: "...vi se vor deschide ochii, și veți
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]