422 matches
-
infiltrase în teritoriul românesc, sau se infiltrase sporadic. Mitologia română, în formele cunoscute de noi astăzi nu cuprinde zei, numai duhuri, divinități de origine totemică (Sfânta Vineri, Pasărea Măiastră), animale oraculare (Oaia Năzdrăvană, Calul Năzdrăvan), demoni (Ielele, dracul, Muma-Pădurii), divinități luciferice (cățelul pământului), monștri zoomorfi (balaurii), giganți (Uriașii, Novacii), eroi miraculoși (Făt-Frumos, Prâslea) și zâne (ursitoarele, Ileana-Cosânzeana), divinități ale naturii aduse de creștinism (Sânpetru, Sântilie). Există și instrumente magice, folosite de eroi în scopul învingerii răului sau în scopul de a
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
române. Pe larg e discutată noutatea ideilor lui poetice, unele în premieră mondială, ca transpoziția senzațiilor, apropierea poeziei de muzica, verslibrismul. Admirația criticului față de opera lui Macedonski, care, prin atitudinile exacerbate ale autorului se dezvoltă într-o semeție de artă luciferică, sublimă și nemaicunoscută", este indiscutabilă. Vladimir Streinu se afirmă și își conturează profilul pe deplin atunci când abordează perioada interbelica. Spre a-i cunoaște și mai clar opțiunea estetică, va trebui să citam studiul Tradiția conceptului modern de poezie, publicat în
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
până când va fi înghițită în măruntaiele pământului prin golful polar. Cu această povestire, Poe intră în universul cunoașterii romantice, în lumea căutărilor menite să depășească mărunta, nesatisfăcătoarea condiție umană. Pornit de aici, mânat de neistovita sete de cunoaștere, de curiozitatea luciferică a artistului romantic, precum și de o uriașă fantezie, el va explora mai departe «tainele» lumii, compensând imposibilitatea realizării personalității și a experiențelor de cunoaștere în lumea mărginită contemporană”.
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
Cincinat Pavelescu, "Antoniu și Cleopatra" a lui José Maria de Hérédia. Stilul tipic al lui Robert Burns și Beardsley apare la ilustrația povestirii lui Ion Dragoslav intitulată "Dumnezeu și Scaraoțchi". Aici artistul definește formele curbilinii și lungi, reprezentând aripile geniului luciferic și faldurile bogate într-un mod admirabil. Tipică Art Nouveau-ului este și grafica "Pasteluri arhaice", executată pentru poeziile lui Corneliu Moldovanu publicate în "Convorbiri literare". Ea a fost transpusă într-un triptic care evocă vremurile din trecutul zbuciumat al românilor
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
el nu m-a recunoscut, lucru care complică problema... însă nu arăta nici o urmă că ar fi fost torturat, în timp ce eu arătam... In celulă mă gândeam câteodată și la marele poet și îmi spuneam: ce frumos sună să gândești, cunoașterea luciferică; splendidă metaforă! Dar cunoașterea mea ce fel de cunoaștere era? Dar a individului de la Siguranță? Relațiile mele cu el nu erau vulgare, nu vorbea cu mine în argoul lui de torționar, nici nu asista la bătăi, era însă preocupat, posomorât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-i spună lupului că nu poate să-i turbure apa, întrucît ea curge dinspre lup și nu invers? "la raison du plus fort est toujours la meilleure..." Revenind la marele poet... D-aia nu țin să apăr acum cunoașterea luciferică, prefer materialismul dialectic, care mă învață că nimic nu e stabil pe această lume, și că totul se află în continuă mișcare și transformare. Va învinge cel ce are răbdare să aștepte fără să se lase ispitit de orgoliul de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
luptă pentru adevăr și dreptate a luat noi forme în anii '80 ai secolului trecut. "Comunismul leninist" a venit în Rusia și s-a extins în celelalte țări "plutind" pe fluvii de atrocități și sânge omenesc, jertfit în numele unor "zei luciferici". Căci nu numai ideologia leninistă a stimulat violența, dar și variantele "creatoare" ale unor devotați lideri comuniști din statele satelite Moscovei, precum și regimurile extremiste de dreapta din țările vestice și alte mișcări de centru ori de stânga de acolo. Au
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
e de singur/ pustiul de blînd" (În seara lină). Dar se impune cu putere cealaltă latură, terestră, a acestei producții, manifestîndu-se în chiar cuiburile pietății. Spiritualizarea eului își descoperă un caracter egolatoru, nu e doar proslăvire a Domnului, ci și luciferică tentație de-a se planta în centru, de-a fi el însuși celebrat: Fericirea mea/ e-nceputul ființei -/ ce-am voit ca putere/ mi se-mplinește ca duh/ Mă știu mă absorb/ aripi de peste văzduh/ sînt centrul,/ atotcunoștinței!" ( Fericirea mea
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
o zi frumoasă de duminică însorită, (parcă putea să fi fost și altfel în orașul unde nu știam dacă plouă vreodată) și, ca să mai omorâm un pic din plictisul nemărginit ce nu ne proteja de sulițele usturătoare ale unei călduri luciferice, i-am propus tovarășului meu de misiune, generalul Avraham Yoffe, să dăm o raită prin iarmarocul ce se ținea o dată pe săptămână în oraș. Ma așteptam să descopăr lucrări artizanale, dar nu am găsit decât castraveți ofiliți, ceapă veștejită și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Și exemplele sunt nenumărate în acest sens: de la Luceafărul eminescian și concepția filosofică a lui Schopenhauer privind opozițiile ireconciliabile între omul de geniu și omul comun, Eu nu strivesc corola de minuni și concepția blagiană despre cunoașterea paradisiacă și cea luciferică, despre criptic și fanic etc. expusă în eseurile sale filosofice, Joc secund și concepția platoniciană, Ritmuri pentru nunțile necesare și elementele de astronomie corelate concepției barbiene privind treptele de cunoaștere, aspecte care fac accesibilă interpretarea nu doar a acestui poem
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
debutul editorial al hușeanului Theodor Codreanu, prezent, până acum, în reviste, cu incitante articole despre Eminescu și Bacovia. Cartea pare să fi fost scrisă cu cel puțin un deceniu înainte de publicare. Trebuie să fii realmente tânăr ca să concepi un personaj luciferic de felul lui Daniel Durban și o biografie cum e a sa, aglomerată de întâmplări excepționale. Altele sunt astăzi, din câte știu, preferințele în materie de tipuri și problemele care-l preocupă pe autorul nostru. Tema romanului e juvenilă, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Părintele lui Lamparia este un filozof mai abilitat decât maestrul său. Eminescu descoperea gândirea și încerca să și-o asume, inclusiv prin mijloacele ei discursiv-conceptuale, din interiorul sinelui său de poet înnăscut, predestinat. Sine care, potențat are mereu un "imperialism" luciferic, bine cunoscut de Blaga și chiar de Eliade. Nimic damnabil, totuși, în luceferismul acesta autohton, de vreme ce nu se hrănește dintr-o excrescență a ideologiei religioase iudeo-creștine, ci dintr-un titanism arhaic, al "vârstei de aur". De aceea, "geniul" eminescian se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1988, Radu Enescu contrapunea (e drept, fără consecințe) cei doi termeni. În hățișul noului ev cultural, în plin haosmos, într-o lume opacă, cucerită de spiritul schizoid, Theodor Codreanu invocă salvator antropologia creștină. Teoria postistoriei i se pare "un gând luciferic" (p. 61); civilizația minorităților, stilul de viață gay, hedonismul consumist, cultura feelings (Finkielkraut), în fine, Utopia Jeunesse (modelul "poporului jeune") ne aruncă într-o lume care și-a pierdut transparența. Conspectându-l pe părintele Stăniloae, el vrea o lume ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin sacrificarea unor destine umane concrete, a milioane și milioane de oameni vii. În acest sens, pornind de la experiența statului sovietic, iese în evidență concluzia că nu orice revoluție finalizează în evoluție, iar orgoliul "demiurgic" poate lesne degenera în unul luciferic. "Halucinanta demiurgie" (expresia lui Th. Codreanu) este sugerată de Sorin Alexandrescu, exegetul care crede că "însemnătatea celor patru (adică a criticilor T. Maiorescu, E. Lovinescu, G. Călinescu și N. Manolescu, n.a.) este enormă. Ceva demiurgic...". Tentația "demiurgică" în esența ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
proiecție cu nostalgia barbariei, primitivismului, elementarității și a anonimatului? În plus, cum să explici o criză de o asemenea anvergură Ă care distruge și neagă totul Ă doar prin insomniile din tinerețe? Nu e prea puțin pentru ancorarea damnată în luciferic și demonism? Și peste toate, Cioran știe să râdă. În acest caz, nu este nihilismul numai un joc de societate, care să excite gustul rafinat și decadent al francezilor? În ce mă privește, astfel de acuzații (fie ele oricât de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Toată viața voi fi trăit cu sentimentul că am fost alungat din adevăratul meu loc” (II, 25). Dar disprețul și rușinea de sine, consecință a neputinței de a fi în istorie și a căderii sale, e dublată de un orgoliu luciferic, damnat. Cât orgoliu, în fond, în asumarea căderii, anonimatului, absenței! Un orgoliu care nu poate elimina, însă, momentele de cruzime față de ceilalți și față de sine. Un hedonist pe dos, lui Cioran nu-i place decât „retragerea în umbră, cu orgoliul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
distragere mintală, (-) capriciozitate, (-) tăcerea în prezența unor persoane, (-) hoinărelile de duminică, (-) preferință pentru lumina lunii, (-) neglijarea sistematică a somnului amplificată chiar pînă la (-) indiferență față de somn (cea din urmă fiind cea mai gravă), (-) autoafirmare arogantă (observabilă în satirele sale), (-) mîndrie luciferică, (-) lipsa de scrupule, (-) extravaganță bombastică în practicarea laudei (în scrisorile trimise acasă mamei și sorei), (-) aer amuzant de auto-importanță (ca atunci cînd afirmă în scrisori că "dacă banii ar curge peste el la fel de iute ca onorurile, i-ar da surorii
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
să le întrevăd. Nici o afinitate nu-mi pare a exista între Eminescu și geniul afazic și disparent al lui Bacovia, cu obsesiile și nuanțele lui insidioase, involutive. Faptul că un critic merge până la a vedea în Bacovia un „tip titanic”, „luciferic”, având ca erou pe “însinguratul Hyperion”, nu înseamnă altceva decât ori un clișeu școlar eminescianizant, ori dimpotrivă o mare dorință de paradox, având ca rezultat aceeași neașteptată enormitate. Iar faptul că alt critic citează drept convingătoare asemenea... cum s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
împreună cu Șerban Cioculescu și Tudor Vianu. Pe larg e discutată noutatea ideilor poetice macedonskiene, precum transpoziția senzațiilor, apropierea poeziei de muzică, verslibrismul. Totuși admirația față de opera lui Macedonski, care, prin atitudinile autorului ei, „se dezvoltă într-o semeție de artă luciferică, sublimă și nemaicunoscută”, este indiscutabilă. Curios într-un fel pentru un admirator al lui Tudor Arghezi, G. Bacovia și Lucian Blaga este articolul despre George Coșbuc. Acesta ar vedea satul cu ochii unui orășean, ca și Calistrat Hogaș, evocând memorabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
a acestei condiții de nesiguranță și de precaritate. Omul contemporan a făcut un adevărat „itinerarium mentis in nihilum”, un drum de prăbușire în neant. a) A ajuta reacția față de cultura nihilistă. În cuvântul „nihilism” se rezumă, ca într-un codice luciferic, întreaga criză a culturii contemporane; de altfel, această semnificație amplu destructivă o înțelege Nietzsche, primul mare profet și teoretician al nihilismului, care într-un fragment scris în unul din ultimii ani de luciditate afirmă: „Nihilismul: lipsește sfârșitul; lipsește răspunsul la
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
a intuit, la modul poetic, în insolita lui laudă adusă lui Ptolemeu. (Vezi volumul Laus Ptolemaei, 1968). Creând omul, Dumnezeu a dat sens creației sale. Dar omul căzut e chiar cel care suferă de maladia altui tip de antropocentrism, cel luciferic, împărtășit de moderni și adâncit de amintitul "nou antropocentrism" postmodern. Omul izolat de Creator este egoist, opunându-se lumii ca lumen și neantizând-o, convins că i se cuvine orice. Antropocentrismul Părintelui Stăniloae este personalist, nu individualist. Este prăpastia eonică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu Dumnezeu. De aceea, omul poate fi numit <<lumea mare>> (macrocosm), pentru că le poate cuprinde și stăpâni spiritual pe toate"55. Se vădește din nou "eminescianismul" Părintelui Stăniloae. Geniul lui Eminescu a putut să cuprindă dubla față a antropocentrismului: cea luciferică, individualistă, golită de sacru, a "muștelor de-o zi", care se cred minunate, și cea kenotică a bătrânului dascăl din aceeași Scrisoare I, geniul micșorat prin aspectul său fizic, dar uriaș prin puterea gândului, în stare să cuprindă întregul dinamism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
kenoză. Iată de ce antropocentrismul creștin este hristocentric, omul alunecând în nenorocire câtă vreme are trufia să se substituie lui Dumnezeu. Eminescu a simțit și asta. Dan-Dionis și Maria se află în "centrul" lumii, dar de îndată ce pe bărbat îl bântuie gândul luciferic că ar putea fi Dumnezeu, căderea devine inevitabilă. Ca și postmodernii, Părintele Stăniloae știe că omul nu-i un dat prin sine, ci un ce ființând ca un cum, în sensul că se autocreează neîncetat: "Omul se creează pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
hristocentrică. Trebuie să admitem existența progresului în lume, deși el poate fi echivoc. De altfel, și postmoderniștii se văd nevoiți să renunțe la utopia sfârșitului istoriei. Un asemenea sfârșit nu poate fi decis de om. Teoria post-istoriei este un gând luciferic, al omului care pretinde că îl poate substitui pe Dumnezeu. Deși Vattimo definea postmodernitatea ca sfârșit al lui novum 103, împreună cu Nietzsche al Științei vesele, a trebuit să admită, ca Eminescu al Glossei, că toate-s vechi și nouă toate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sistem solar, deci și a Pământului. Desigur, el nu ia în calcul "soluția" biblică a apocalipsei și a Judecății de Apoi. În consecință, calea nu poate fi credința, ci știința. Informația nelimitată ar fi, totuși, echivalabilă cu divinitatea. Gândul e luciferic, deoarece Lyotard crede că omul, prin știință și tehnică, ar putea să se substituie lui Dumnezeu, să devină, adică, dintr-o monadă obișnuită, monada monadelor, una atât de complexă, atât de încărcată de biți, încât să poată părăsi la timp
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]