797 matches
-
parcă Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să‑i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și‑și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să‑i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, când Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mâinile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
domnul Whittier. Deja Miss America și domnișoara Hapciu sunt doar niște elemente din scenariu. Sacrificate. Condamnate. Doamna Clark s-a afundat în fotoliul ei de piele, și bărbia îi coboară tot mai jos, aproape odihnindu-i-se în decolteu, în lucirile galbene și roșii ale șemineului electric, pe pereții acoperiți cu panouri de lemn sculptat din fumoarul gotic. O întreabă pe Sora Justițiară dacă și-a găsit bila de bowling. Și Sora clatină din cap, nu. Bate cu degetul în ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un fotoliu, privind-o cu ochi de gheață. Ștefan întinse mâna spre valizele deschise. Astea ce trebuie să-mi arate, că mă părăsești? Era îmbrăcat în cămașă de mătase, culoarea coniacului și pantalon de vară bej. Părul negru, cu o lucire aparte, gura senzuală, aceeași frumusețe și eleganță unică... Se măritase cu el ca să-l posede, să se bucure de puterea și de bărbăția lui. Ștefan își încleștă mâinile de brațele fotoliului. Ce diavol intrase în mintea ei ca să-l distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Peste noapte își schimbă frizura și culoarea părului, începu să-și dea unghiile cu ojă și dimineața petrecea minute în șir în fața oglinzii, încercând să scoată un machiaj din cel mai priceput. Rezulta o mască uleioasă și tuciurie, străfulgerată de luciri verzi-albastre în jurul ochilor. Printre altele, făcu modificări și în modul de a se îmbrăca. Unde până atunci, vară, iarnă, nu ieșea din materiale înflorate, ce-ți împrăștiau privirile pe tot felul de câmpuri multicolore, Nuța trecu acum, în forță, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
creatori totali, de vreme ce atât eu cât și alții am încercat s-o depistăm și n-am ajuns la nici un rezultat? Suferim cu toții de orbire sau ce se întâmplă cu noi, ăștia? Foarte simplu, mă, răspunse Alexe și atunci Carmina văzu lucirea de satisfacție din ochii lui și se strânse în ea ca ariciul, parcă voind să se ferească din calea loviturii ce-o pregătea profesorul. TREBUIE SĂ MAI CITIȚI, MĂ, ASTA E TOT! Ridică din umeri și o privi direct, nimicitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
niciodată nu călătorea cu mașina fără să fie presată de un sentiment sâcâitor, incomod, de jenă. Ea plutea prin viața aceea, era ținută departe de toate necazurile, răsfățată, avea timp să se bucure de un apus de soare, să observe lucirea bobițelor de rouă pe frunze, să privească în jur și să rămână pe gânduri, copleșită de peisajul idilic, de câte o senzație aparte. Cu socrul meu mă înțeleg excelent, e un bărbat încă viguros. Deseori ieșim în cerdac și jucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ca model de compoziție descriptivă, oferim câteva aspecte ale unui răsărit de soare și ale unui asfințit, realizate de elevi din clasele a V-a și, respectiv, a VI-a. Răsărit de soare Este încă întuneric. La răsărit, se ivește lucirea de vis a lunii. Natura este adormită. Tăcere ca-n mormânt. Nu se poate desluși nimic. Vântul nu s-a trezit încă și soarele nu se răsfață pe oglinda apei lor, risipind sclipiri de aur și argint. Deodată, o linie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
momente de care era capabilă. Fragilitatea ei de Barbie mă contraria, ți-era frică s-o atingi să nu se frângă. În ciuda vârstei, mușchii alergau elastici și fermi peste privirile atente ale admiratorilor, doar pielea și-a pierdut ușor din lucire și textură. Altfel, figura ei nu era prea reușită, cea mai drăguță dintre ele nu era nici "tata", nici Barbie, ci femeia normală, cum o numeam eu. Și, desigur, mama, ce semănă într-un fel cu toate trei la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
femeilor Își deflagrează aureolele. Lumina Înseamnă totuși energie, fotoni, fuga fără oprire Între corpuscul și undă, lumina poate fi reflectată, refractată, focalizată, o Înțelege oricine. A orbilor Însă, foști văzători, e doar o amintire, o aparență. Așa cum aparentă e și lucirea stelelor expirate demult pe la marginile galaxiei. Greu de ținut sub control admirația pentru adecvarea cu care Eminescu a plasticizat acest adevăr despre „Icoana stelei ce-a murit“. Era doar lumina fosilă a unui fost astru, după cum fosilă este și lumina
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
supărat pentru că „de ce nu-l Întreb pe taică-său și că, dacă eu nu schimb vorba, el nu se mai joacă“. Abia am așteptat ziua În care să trec din nou pe la el. Cartea era acolo, pe masă, răspîndea o lucire domoală În toată casa, așa simțeam, iar nenea Weisz citea din ea. Am pus repede degetul pe o literă din aia colțuroasă: — Nu-s nici litere românești, nici ungurești, le-am În vățat, pe toate le știu, astea de care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și nu sub ochii altora, pentru ca mama Floare să știe și de chipuri de ale Raiului, nu numai de duhuri de-ale pămîntului și de-ale nopții. Iar lumina aceea de sus se Întrupase ca să mai spulbere din scînteile și lucirile ce i se arătau Floarei la orice drum și la orice Înserare. Că vedeți voi, ne povestea ea În odaia despărțită doar de un perete de postul de miliție din Rătești, În America, n-am pomenit de strîgă nici geană
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
toace de cîrpe și resturi de blană muiate În seu și aprinse la capătul unor pari spre a-și lumina calea. Fumegau Îndelung și gros. Lupii destrămaseră Încercuirea, se depărtau, dar se ațineau la pîndă. Raiul de culori și de luciri din cer nu-i În fri coșase. Atîta doar că parcă nu se jeluiau la fel de tare ca-n alte Îm prejurări. Săniile trase de reni ale celor ce le veneau În Întîm pinare Îi Înconjurară. Zahar schimbă cîteva vorbe cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în ochii minunat de albaștri ai unui băiețandru. Mă uitam fix în ochii lui, cu toate petalele mele, fiindcă nu știam dacă sunt numai albaștri, numai verzi sau și albaștri, și verzi, când, deodată, mi s-a părut că au luciri violet... Se uita la cer și surâdea... N-am mai văzut niciodată un asemenea surâs... Cum spunea Floarea-Soarelui, m-am simțit și eu pe lângă el plină de cer și de soare... Nu mai e mare lucru de spus. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Stătea, așa, lângă mine și se uita. Se uita , blând și bun, cu milă, la mine, iar soarele care răsărise îl făcea să pară o statuie de aur. Doar pletele-i jucau în briza dimineții lungi, crețe și negre cu luciri albăstrui de negre ce erau plete "ca zambila", ar fi spus cântărețul acela orb care povestise războiul Troiei. Ei, ce-ai rămas așa ? Și mai ales, ce cauți ? zise cu un glas pe care și-l vroia aspru. Uite, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
respectiv ca, în caz de ceva, să o discrediteze. Erickson sări pe el, cu sabia. Agil, Vlad sări într-o parte, scoase sabia în mod natural (parcă dormea cu ea in mână, respira alături de ea, cădea tăiș pe tăiș până lucirea lamei tăia aerul în două). Se luptă cu forță. Cu masculinitate. Puternic, hotărât. Și flexibil. Îmi plăcu de acest Vlad. Îl învinse pe Erickson, neutralizându-l. Îl amenință cu sabia: Nu te-aș omorî, însă mai bine tu decât eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eseu Elogiu umbrei, Junichiro Tanizaki, încercând să explice diferite aspecte ale culturii japoneze printr-o subtilă determinare impusă de un imaginar al umbrei, al întunericului, face elogiul pielii galbene care, în semiobscuritatea ireală a teatrului no, dobândește la tinerii histrioni luciri și nuanțe nepământene. Tanizaki a fost acuzat de naționalism. Masako, în vârstă de optsprezece ani, întinde mâna spre sticluța cu loțiune whitening și nu a auzit de no decât la școală. Ea ignoră, de altfel, și paginile în care Tanizaki
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să înțeleg. În țara în care semnul instituie realitatea, aveam eu oare voie să privesc acest scaun invizibil ca pe o pură absență? Pe scena goală a teatrului kabuki, actorul, purtând somptuosul costum cu mii de culori și mii de luciri, își duce palma la ochi, privind în zare, și înțepenește în tăcere. În căștile cu explicații în engleză pe care le închiriaserăm la începutul piesei, o voce suavă ne spune, neatinsă de prea-marele care se întrupează în acel moment etern
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Sonoritatea răscolitoare de inimă" pe care o găsea regina în muzica acestui geniu trecînd cu farmec de la un rol al muzicii la altul, de la baghetă la arcuș, și la compoziție, e căutată de Beatrice Lăpădat într-un articol biografic, cu luciri de interpretare. Pe contrapagină, Sergiu Miculescu scrie despre Eugen Ionescu, în anul lui. Și, mai încolo, Daniel Clinci despre futurism, la un secol după manifestul lui Marinetti. Numai atît, și e de ajuns pentru a citi pînă la capăt o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]
-
suferi cumplit și voi jura că Ťa fost pentru ultima oarăť) în fața prăbușirii spectaculoase! ș...ț Găsim țapul pe un pat gros și cenușiu de zăpadă rămasă de anul trecut. Lovit în inimă. Ochii, sub pîcla morții, au încă o lucire de smarald. Apoi, în cîteva secunde, devin opaci." (Cartea de la Gura Zlata) Imaginea ochilor care se întunecă, precum însăși lumina ce se stinge a vieții, i-a urmărit mustrător pe mulți. "în pădurea udă e liniște din nou acum. Doar
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
mai frumoasă pagină dedicată agoniei unui animal îi aparține lui Mihail Sadoveanu. Scena n-are martor vizibil, iar sentimentul se dizolvă în descrierea ei "obiectivă". Rănită de glonțul unui vînător, o căprioară moare în inima codrului: "Umbra creștea în juru-i. Lucirile de pe vîrfuri ale soarelui se șterseseră. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului. își plecă o dată botul uscat
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
Gogh. Ca și găina moartă, altundeva, gheata asta văcsuită poate însemna, sic, poezie. Și încă ce poezie, în vremea cînd trandafirul e "un simbol compromis." Plină de simboluri și îndopată cu revolte. Care ating, cu norii și cu jocurile ochilor, lucirea unei biete ghete. Jurnal de sat e-o mînă de poezii pe care i le-ai recunoaște oricui, numai nu lui Gellu Naum. Cum sună: "un început de poem/ despre politica partidului la sate"? Să trecem... Să trecem? Cîntece-le de
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
-și leapădă din scamă" (Danț). Inspirația e clasică, oarecum pillatescă în umbra peisajului, cu ceva din triumfalismul și prea plinul lui Radu Gyr. De la primul: "Marmora de Paros, albă, rece, grea,/ am s-o înalț să-nvingă depărtarea și/ palida lucire care mă lovi/ când din creanga bolții a căzut o stea" (Antică). Din celălalt: "Ierni de demult cu zurgălăi/ sunați la săniile duse,/ vă mai aud și-acum, când nu se/ mai văd în depărtare căi// și toate vorbele sunt
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
citat din suprarelistul istorico-pueril Alexandre Dumas: "Ana de Austria avea pe atunci douăzeci și șase sau douăzeci și șapte de ani, adică era în plină strălucire a frumuseții sale. Avea un mers de regină sau de zeiță și ochi cu luciri de smarald, de o frumusețe neasemuită, cu o căutătură blajină, dar și maiestuoasă. Gura îi era mică și rumenă; deși buza de jos trecea puțin peste cea de sus, ca la toți principii casei de Austria, această gură știa să
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
de orbeți. Chinurile lor, căci chinuri sînt, se desfășoară la persoana a doua, și sfaturile pe care n-o să poată niciodată să le urmeze, tot la aceeași persoană le primesc. Au, poate de aceea, nu zăngănitul metalic al manifestului, ci lucirea statului de vorbă. Simplu, omenește, făcînd filosofia bucuriilor permise: "E mai jos un plai de visuri omenești,/ miei de vată, îngeri mici de zahăr roz/ un covor de iarbă fină, plus o baltă cu rogoz/ pentru barcă și idilă. Suflete
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
pe marmură, unde sticla Ținută sus de stindarde cu vițe-n pârg brodate Din care-un cupid auriu trăgea cu ochiul (altul își ascundea privirea sub aripă) Dubla flăcările candelabrelor cu șapte brațe Răsfrângând lumina pe masă-n timp ce Lucirea podoabelor ei se-nălța s-o întâlnească, Din casete satinate în belșug vărsate În fiole de fildeș și sticlă colorată Destupate, pândeau parfumurile ei stranii, sintetice, Sub formă de-unguent, pudr'au lichid, tulburau, amețeau Și înecau simțu-n miresme, stârnite
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]