565 matches
-
Cu porumbei și păsări lungi de mare Și ochii tăi albaștri mă fac mai pur, mai bun Și palmele mi-s pline de dorul de-a zbura... Simt soarele pe buze și-o creangă de alun Apropie în treacăt o lucitoare stea. Steaua, nr. 5, mai 1963 Cenaclu: Andrei Steiu Moment la Argeș Am devenit al muntelui, deodată. Prenumărat între vibrații, m-au adoptat ca pe o sevă pinii... Poate de aceea inima pietrei bătând nu vorbea frumos, cu comparații, cum
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
jivine roșcate sau sunt numai ruinile... Ruguri au izbucnit în câmpie. Au părul lung, luna răsare din el, dar de o viață nu mai e lună, e numai o zare de lupi înflorită, înflorită. Se aud vorbele străjilor și lăncile lucitoare, amarele... Ruguri s-au aprins în câmpie, iubitule, se ard vrăjitoarele. Decembrie Iarna sticlim crunt adunați în triunghiul cărnii pregătite să înnebunească de ger. Ninge cu femei fără trup Smulse neterminate din cer. Casa s-ar aduna într-o nucă
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
literatură pe care le iubești cel mai mult? I.N.: Sînt foarte multe și mi-ar fi greu să le înșir aici. Mai ușor îmi este să-i amintesc pe acei autori la care mi s-a părut că întrezăresc sîmburele lucitor al marii literaturi, acei autori care m-au uluit și pe care, în loc să-i nvidiez, m-am pomenit că-i iubesc dintr-o dată și necondiționat. De pildă Márquez, după “Veacul de singurătate” și “Toamna patriarhului”, m-a dus spre celelalte
Femeia de lângă Mircea Cărtărescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18840_a_20165]
-
nu le spargi ,o să te-nghită cicatricea . Și-o să rămâi tot timpul ....negativ ! - Uite că am ajuns,sper că nu te-am plictisit prea tare . - Nici vorbă,mi-a făcut o deosebită plăcere. Îl privește cum coboară încet, în asfaltul lucitor al zilei de primăvară. - Hei,pumnul sus ! Viața merge întotdeauna,numai înainte ! - La tine ,cu siguranță ,da ! Ești mult prea tânăr ca să fie altfel ! Închide portiera și dispare încet din oglindă ,în lumea minunată a poveștilor de viață adevărată..... (va
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
apucă cântatul! Plus că, dacă e vaduvă - de ce e așa de veselă? Oricum, a venit multă lume în vizită la Doamna Opereta (probabil s-o consoleze după decesul soțului, Actorul). Toți erau bine îmbrăcați, cu frace si toaoalete (adica rochii lucitoare cu pampoane). Pe scaune, cu mănuși și ocheane pitice, toți tăceau sau vorbeau la ureche, pe când în sufragerie, care era și de o mie de ori mai luminată, toții vorbeau tare și deodată îi apuca cu triluri. Mi-a plăcut
Șobolani de lux () [Corola-blog/BlogPost/338190_a_339519]
-
aici. Atunci vrăjitoarea rea În alt strai se îmbraca Și se preschimbă voioasă Într-o neguțătoreasă. Mătura o-ncaleca Peste munți clipind zbura -Fată bună și frumoasă Mă primești la ține-n casă? Am curele de vânzare Pentru rochia-ți lucitoare. -Bună tușă, eu nu pot Să primesc nimic de tot M-aș uita puțin la ea De m-aș putea descuia -Vino iute la fereastră Să-ncerci curelușă-albastră! Fata-n cadru se-apleca Baba mijlocu-i prindea Și cădea în casă
POVESTEA FETEI NAIVE -CONTINUARE- de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384408_a_385737]
-
Acasa > Poezie > Imagini > MĂ PLEC ADÂNC ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1581 din 30 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mă plec adânc pe nevăzuta rană A codrului rămas fără frunzare! Pe patul nins de rouă lucitoare Înalță licuricii rugă-n strană. Îl plânge vântul. Cum să mai foșnească Izvorul de plămadă respirată? Pe iarba udă, umbra lui pătată Așteaptă frunze noi s-o risipească. Înjugă cerbii-n coarne adiere Pudrând-o pe lăstari ca muguri verzi
MĂ PLEC ADÂNC ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384546_a_385875]
-
nu știu unde, despre rostul mantiei. Ocrotește și trup și suflet, adăpost îi dă purtătorului la ceas de-ncercare... Parc-așa era! Dar vai, ochii mă uimesc. Filamente de bec am acum pe retină. Deschiși ori închiși totuna-mi arată! Sârmulițe gălbii, lucitoare cu forme atât de curioase! Mișcătoare, mai lent, mai rapid, se trădează. Litere sunt! Câteva. Aaa! Patru la număr! Iar a cincea e dublată. Sunt asaltată de ne-nțeles. În noapte strada-i pustie. M-așez repejor. O bucată de
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
Primăvara iar tresare... Cum soarele ciugulește Spuma iernii-n minutare! Vine-o dulce sărbătoare Schimbă și leagă cu fire Frageda, firii, suflare Ce... aduce nemurire. Clocotul sângelui e foc, Albul este puritate, Împletite-aduc noroc Cu simboluri fermecate. Podoaba-i anunț lucitor: Nou anotimp strălucește, Și,..vrăjitor?..e-un mărțișor- Firul vieții-l îndulcește. Referință Bibliografică: VRĂJITORUL-MĂRȚIȘOR / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VRĂJITORUL-MĂRŢIŞOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383357_a_384686]
-
abanos. Își înveli picioarele cu un pled de nourași albi și din două coșuri începu să arunce peste noi cu beteală. Râdea cu hohote dolofana și arunca cu beteală, încât toți pomii, florile și viețuitoarele sclipeau sub încărcătura de fire lucitoare. Ba câteva fire ne-au agățat unul de altul încât, atunci când se scărpina vițelul între cornițe, cădeam buluc peste el și nu ne reveneam până nu ciulea urechile iepurașul. Si râdeau în hohote cu toții, iar dolofana arunca mereu cu beteală
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
îl caută mafioții și sigur n-o să-i fie moale că le-a rostogolit monarhii umflați forțat la burtă, iar pe cealaltă, a distrus mașina și marfa dinăuntru ,în care așa inopinant,mai răsăriseră și niște droguri albe,impresionant de lucitoare. Și nu de la neoane ! Îi era rușine să mai dea ochii cu Răzvan . „ Gândește repede ! Ce naiba ai învățat în facultatea aia,nu să găsești soluții ? ” Multe probleme le rezolva din prima,dar mai existau și unele, care-i dădeau bătăi
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului 2. Aventura fatală Timpul trecea...mă apropiam de treizeci de ani...începusem să mă-mplinesc...fundul mi se lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
nu sta după sobă! Hotărât, pun bățul pe umăr și plec la colindat cu miraculosul „unu, unu!” Eram bucuros, optimist, mai ales că burnița se oprise, iar printre norii răsfirați își făcea aloc zâmbetul lunii, care învăluia băltoacele cu pânze lucitoare. Mulțumit, după fiecare bolindete primit, mângâiam traista care se umplea încet, încet. Preocupat cu urătura și bolindeții, nu am observat că în urma mea, la vreo douăzeci-treizeci de pași, se tot profila o umbră mătăhăloasă. La început, am crezut că este
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
2211 din 19 ianuarie 2017. 2. Aventura fatală Timpul trecea...mă apropiam de treizeci de ani...începusem să mă-mplinesc...fundul mi se lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
un raport ce ... Citește mai mult 2. Aventura fatalăTimpul trecea...mă apropiam de treizeci de ani...începusem să mă-mplinesc...fundul mi se lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Florenței se suprapusese peste mișcarea mlădioasă a șoldurilor dansatoarei. Acum avea, În sfârșit, ocazia de a privi de aproape trupul acela statuar care Îl stârnise Într-o asemenea măsură. Picioarele goale se iveau de sub tivul turcoaz al mantiei, Împodobite cu lucitoare inele de aur. Pe chipul ei, pe lângă ochii cum nu se poate mai negri, se distingeau pielea arămie și dinții mari și albi. Culoarea roșiatică a carnației amintea de eleganța unei statui antice. Clătină Încetișor din cap, scuturându-și cerceii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ne este dat, acea ordine pe care crima o corupe. — Se pare că pui mare preț pe ordinea a ceea ce se consumă pe Pământ, cu toate mizeriile sale. Și totuși... Cecco d’Ascoli Își depusese cupa pe masă. Fixa metalul lucitor, luminat de reflexele torțelor, ca și când obiectul acela scânteietor i-ar fi captivat Întreaga atenție. Tot În tăcere, Își sprijini un deget de baza pocalului, făcându-l să alunece Într-o Înceată mișcare circulară și urmărindu-l din ochi. Dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vieții lui. Mai lămurit spus, ca să dăm un exemplu, înainte de a se adresa sau răspunde unei femei, Iovănuț încerca să țină seama nu numai de felul cum reverberau în el privirea limpede a respectivei, gropițele ei buclucașe din obrăjori, glezna lucitoare, fină, balansându-se într-un dolce far’ niente picior peste picior, eventualul mic neg poznaș de pe năsucul în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le trezeau în el trecerea molatecă și rău prevestitoare a motanului negru al gazdei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
catadicseau să apară, erau așa de vechi și uzați, că păreau mai curând relicve din timpuri foarte îndepărtate decât bani adevărați în circulație. Acum însă, în adâncurile „Peșterii gazelei“ se ascundea un sac de culoare țipătoare burdușit cu bancnote noi, lucitoare și îmbătător de mirositoare, cum nu mai circulaseră niciodată în toată istoria vestitei piețe de la Sidi-Kaufa, așa încât părea logic până la un punct ca imohagul Gacel Sayah să se simtă atât de dezorientat, încât să aibă serioase îndoieli asupra atitudinii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
deja înălțate, dar știam că aveau doar câțiva pereți gata, fără acoperișuri. Înainte să ajungem la casa bunicului, Jo Lynne s-a oprit și mi-a strâns tare mâna. M-am uitat la ea. Ea privea în sus la acoperișurile lucitoare de pe deal. — Hai să mergem să vedem ce case construiesc acolo, David. Mi-a strâns mâna atât de tare, că am crezut că o să mi se oprească sângele în ea. M-am uitat la buzele ei purpurii. Erau tot umede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
energie. - Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei care cască tot timpul, adăugase știrbul. Toți râseseră din nou, dezgolindu-și dinții vechi alături de cei noi din porțelan lucitor. Rudi căsca tot timpul, obosit de drumurile lui în oraș ca să vândă cărți și obiecte vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din inima lui. - Unde ai întâlnit-o pe tinerica ta? întrebase din nou știrbul. - Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ploaie. Pădurea străveche trăia în pereții casei. Era de ajuns să asculți tăcerea ca să simt cu alte organe decât cele cunoscute, poate cu întreaga suprafață a pielii, că nu eram deloc singură. Într-o zi plină de ceață deasă și lucitoare ca un porțelan, mi s-a dăruit un papagal pe care l-am botezat Sucki - el îmi amintea de zeul iubirii, Kamadeva, care avea ca pasăre adorată un papagal exact ca al meu. De unde venea? Băiatul care mi-l dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui. Era vesel, arătând căldură, scântei din adânc, din nucleul pe care nimeni nu putea să-l vadă din plin, ci numai sfărâmat. Am luat un taxi de la Arlanda până la apartamentul nostru din Solna. Era o zi rece cu soare lucitor - o zi de primăvară, tipică nordului, care mă făcea să cred că frumusețea și sentimentul puteau exista separat. Coțofenele din pinii înalți îmi aminteau deodată de Sucki. Când am ajuns în apartamentul nostru am aruncat valizele și l-am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
him, you filthy human beings. Vulvae. Vulvae nascando der copilaes von stelae von gefraigebauer angesangebot pulae. Firio blenove destupando del magnificiare dembindice. Acestea erau cuvintele în care ajunseseră să se preschimbe semnele arabe, șerpuind și sâsâind ucigaș, în sunetele săbiilor lucitoare ale oștirilor astrale. Deodată, Michael Clossettino explodă într-un orgasm stelar, terifiant, puternic și intens, prelung, nimicitor, covârșitor, căcător, pentru a folosi epitetul cel mai potrivit pentru acest val uluitor de lichid seminal. Spiritul i se ridică în numai câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pășeau șapte fete purtând torțe mari, aprinse, urmate de șapte bătrâni Încununați, În veșminte grecești. Și apoi alți șapte bărbați, cu straie lungi, acoperite cu semne cerești, precum și doi cavaleri În armură de luptă. Unul ducând În mână o spadă lucitoare, În care se oglindea văpaia soarelui, celălalt cu o frânghie În brațe, strâns Încolăcită Într-o mie de noduri. Cortegiul era Încheiat de cinci femei cu văl, purtând În mână cinci lămpi stinse, care Înconjurau, lascive ca niște prostituate, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]