94,332 matches
-
dintre tinerii noștri vor totul și, dacă se poate, pe loc. Eu am publicat prima carte la 30 de ani și mi-am luat prima mașină, o Dacie pe care o am și astăzi, la 39 de ani... N-am lucrat în presă până la 33 de ani, pentru că n-am putut să fac compromisurile necesare: Ștefan Gheorghiu, politica partidului... Și astea sunt prostii dacă te gândești la generația celor care au stat cu zecile de ani prin pușcăriile comuniste, ca să reînceapă
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
zilei), Testul Pomârla (Ziua, care aduce precizari chiar în subtitlu)"; Pentru a ocupa un loc de muncitor de întreținere, cu salariu minim garantat, românul de rînd are de trecut trei probe: practică, interviu și noțiuni de legislație. Ca să ajungă să lucreze la Liceul "Atanasie Bașotă" din Pomârla, aspiranții trebuie să cunoască zece legi și să treacă printr-un test grilă". Dacă o fi fost concurența mare?!
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
treaba istoricilor de meserie să sesizeze eventualele erori din argumentația lui Theodor Cazaban. Oricum, confesiunile sale au meritul de a da de gîndit. Ele pot fi acceptate sau respinse, dar un lucru este sigur: în istorie nu se (mai) poate lucra cu idei de-a gata. Principiul ascultării ambelor părți trebuie să funcționeze și aici. Altminteri riscăm să ne scufundăm într-o realitate orwelliană. De altfel, în spiritul aceleiași transparențe totale, Theodor Cazaban nu își ascunde nici slăbiciunea pe care a
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
expoziție, mobilizase astfel asistența: Aia-i artă, tovarăși, când faci un măr, să-ți vie să muști din el!... Recomandare neghioabă, canibalică. O dată, pe vremuri, un mare pictor român trecea cu un prieten prin Grădina Icoanei unde văzuse un amator lucrând ceva înaintea unui șevalet. Aplecându-se să vadă ce, pictorul îi spusese amicului pe franțuzește: Il a le don funeste de la ressemblance, - că are darul funest al resemnării, în sensul că amatorul copia ce vedea fără nici un simț artistic. Marea
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
al buletinelor de identitate clasice chemate spre audiere, ori confruntare cu omul modern atent mai mult la ce le lipsește capetelor ilustre... câte o ureche, nasul rupt, ochiul de marmură holbat, pleznit de cine știe ce lovitură. Fizionomii roase de timp, desfigurate, lucrate de timp ca de propozițiile scurte, nervoase ale lui Tacit înmuindu-și stiletul în apă tare, umanizând portretul printr-un defect, sau când singulariza caracterul printr-un verb picat în frază ca trăznetul, adăugându-i culoarea epatantă a adjectivului... Arta
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
În ADEVĂRUL din 23 septembrie au fost publicate fragmente dintr-o scrisoare pe care cunoscutul regizor Al. Dabija a adresat-o la fel de cunoscutului actor Horațiu Mălăele. Am primit și noi e-mai-lul cu pricina. Dl Dabija îi amintește actorului că au lucrat împreună, unul ca regizor, celălalt ca actor, la un spectacol după Molière la Teatrul Nottara. Scrie dl Dabija: "De foarte mulți ani publicul de șușe de prin diferite colțuri ale țării este fericit cu o producție numită fraudulos Scapino, încropită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
abilitatea cu care întoarce un defect, care i-a fost frecvent reproșat, acela de a merge din improvizație în improvizație, fără o strategie, în-tr-o calitate personală. Dacă n-ar fi fost urmat la conducerea guvernului de un premier care a lucrat cu aproximativ aceeași echipă și care într-un timp miraculos de scurt a produs o strategie economică în vederea preaderării la Uniunea Europeană, strategie din care trăiește și guvernul Năstase, dl Radu Vasile ar fi fost de crezut în interpretarea sa că
Precipitata memorialistică a lui Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14809_a_16134]
-
e de ajuns o hîrjoneală nevinovată în pat cu colega de cameră. Debutul Ceciliei Ștefănescu a fost foarte bine primit de critică. Este un tînăr intelectual activ (redactor la Editura Univers, la Paralela 45, predă în Facultatea de Litere, a lucrat cotidianul Independent) și o astfel de primire i se cuvenea. Mitul scriitorului descoperit de vreun critic abil, scos dintr-un maldăr de veleitari, trebuie să dispară. Cecilia Ștefănescu a făcut o școlă de literatură viabilă la Facultatea de Litere (și
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
în stadiul lor psiho-social. Năzuind înspre limanul barocului, poetul nu dezarmează în planul concret, nu-și predă insignele de personaj epic, fardat cu un pic de naturalism pigmentat cu ironie: "Voiajele, reveriile, amenințările/ visele urîte, camera de spital,/ forța necunoscută lucrînd în mine silitor,/ halatul murdar al sorei,/ acele, perfuziile, sîngele șiroind,/ cafeaua de dimineață,/ tabieturile de după prînz// în bucătărie,/ fiul meu se ceartă cu nevasta// pactul cu demonii/ sigilat în zori cu ceară din soare,/ rupt de cornul lunii pe
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
sau la marea trăncăneală pe care poezia modernă și postmodernă a promovat-o. Așa stau lucrurile, din păcate, și poeții care se sustrag acestei rostiri a sacrului dau dovadă de o lipsă de responsabilitate nu numai în fața cuvintelor cu care lucrează, ci chiar în fața Logosului, în fața Verbului care a stat la întemeierea lumii și a Cosmosului" (pag. 44). Chiar ignorând eticheta atât de radicală aplicată poeziei contemporane, nu se poate face abstracție de faptul că cel ce emite astfel de judecăți
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
filologia slavo-română, doamna Jiřina Smrčková, prietena de câteva decenii a țării noastre, împlinește 80 de ani. Dar, aici, în România, puțini sunt cei care mai cunosc acest nume! Noi, cei mai în vârstă, care - precum cel care semnează aceste rânduri - lucram în Facultatea, pe atunciðde Filologie", am avut ocazia, între 1952-1956, să fim colegi și prieteni, frecventând aceiași profesori și aceleași cursuri, cu o tânără studentă "cehoslovacă" (illi tempore), care studia româna și franceza cu o caldă pasiune, cu mult entuziasm
O pasiune pentru România by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14835_a_16160]
-
mult mai glorios. Î.: Cum ați devenit lectorul lui Borges mult mai înainte de a fi devenit un cititor al lui Borges? R.: Borges a orbit pe la 50 de ani. Începuse deja să-și piardă vederea de pe la 30, dar când eu lucram, la Buenos Aires, într-o librărie cu cărți englezești și germane, Borges era deja orb și venea de obicei însoțit de mama lui - care avea aproape nouăzeci de ani - dacă voia să cumpere cărți. Și obișnuia să se roage de multă
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
ziare independente, care se țin economic pe propriile lor picioare și care, în sfîrșit, sînt preocupate de statutul lor de a patra putere în stat. Nu aș avea nimic împotriva ziarelor cu tiraj confidențial dacă acestea ar încerca să răzbească lucrînd în interesul cetățeanului. Aceste cotidiane sînt însă, în marea lor majoritate, fie cîini de pază ai puterii lăsînd mesaje otrăvite în această calitate împotriva ziarelor care, chiar dacă mai greșesc sau se lasă păcălite, își fac datoria față de opinia publică, fie
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
mijloace de informare în masă care fac același lucru. Rostul lor curent pare a fi acela de a emite, azi, echivalentul zvonurilor de securitate de pînă în '90. Dar cu emitenți care nemaiavînd puterea de odinioară a Securității, de a lucra din gură în gură, au nevoie de un canal mediatic. Introducînd sistematic zvonuri, împotriva informațiilor din mass-media mai mult sau mai putin credibile, avortonii de presă care fac asta muncesc la ruinarea presei care se luptă din greu să-și
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
în prezent, în actualitate și, mai ales, în biografie. Eu, Luca și Chinezul este un roman al României anilor '95-'96, plin de nume abia alterate. O femeie tînără încă, cu un soț cvasi-inexistent, așa cum apărea și în primul roman, lucrează într-o redacție a unui cotidian cu un tiraj uriaș. Cotodianul se numește străveziu Știrea zilei, directorul e un Jack obsedat de senzațional, lumea politică e cea a unui președinte pe care îl cheamă Ilie Ionescu. Această femeie se îndrăgostește
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
așa cum scrisese mai demult foiletoanele despre balene, delfini sau cimpanzei). E o perioadă extrem de grea pentru el, după pierderea soției, a cărei cenușă fusese împrăștiată în ocean, așa cum ea își dorise. Kott mai scrie foarte puțin și cu mari pauze, lucrează jurnalul Piniei, debutând cu 3 octombrie 2000, când a luat-o de la adăpostul pentru câini și pisici de pripas și continuând cu meditațiile privind comportamentul Piniei (de fapt un motan negru cu botul alb și șosete albe) în diverse împrejurări
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
magice. Dacă "misterul e condiția esențială a poeziei", de ce să nu-i dibuim faza primară în conexiunile dintre magie, religie și știință, în acea zonă "nedeslușită" în care aceste domenii se interpenetrau, așezată la obîrșia civilizațiilor? În societățile străvechi, magii lucrau asupra primitivilor cu sortilegii sau descîntece, care nu erau decît străpungeri intuitive ale misterului înconjurător. Descîntecele magice se foloseau de vorbirea fără punți logice, dar străbătute de fire nevăzute. Primele potriviri ritmice au fost cu siguranță inventate de magicieni". Menționînd
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
criticului în raport cu poezia, antenele fine de care dispunea spre a o percepe și evalua, depășind etalonul strict cerebral, geometria rațională, într-o sferă a complexității inefabile. "N-are ce să caute aici cel ce nu e decît geometru! Dacă judecata lucrează cu trasee directe, gustul presupune o serpentină, o curbă vie" (Thibaudet).
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
instituția literară Capșa": aici se fac și se desfac gloriile scriitoricești, cine e prost la Capșa nu poate fi deștept în altă parte etc. (Camil Petrescu era dintre cei care doar lansau idei: surzenia a fost un handicap care a lucrat în favoarea lui). Orice cîrciumă sau cafenea postcomunistă e ridicată azi la rang de Capșa și orice criticastru crede că îl are pe Arghezi în el cînd se desparte de amici și se apucă de scris. Conversația de cafenea devine text
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
la București, venirile și plecările lui, atmosfera care se încingea din ce în ce mai tare, disputele fetelor. A fost un spectacol care s-a construit fără să ne dăm seama, fără să fim conștienți că se întîmplă ceva fundamental pentru cariera fiecăruia. Am lucrat ca în transă, a fost ca o stare de grație în care pluteam cu toții. - Ce n-ai știut, în 1996, cînd ai plecat la Limoges, la invitația lui Silviu Purcărete, proaspăt numit director de Ministerul Culturii din Franța, la Théâtre
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
lume. Au fost antrenați și prinși de propunerea lui Penciulescu, o propunere aproape de lumea în care trăim astăzi, o Antigona concretă, un Creon palpabil. Penciulescu a reușit să iasă de sub presiunea capodoperei, să o trateze firesc. - Radu Penciulescu a mai lucrat la Limoges un stagiu Shakespeare. Anul acesta a fost a doua colaborare. Hegel consideră Antigona cea mai înaltă și mai morală operă a umanității. De unde ataci o capodoperă cînd te afli pus în fața ei? Penciulescu spune că soluțiile nu vin
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
mai cunoscut plăcerea cu alte femei, după ea. Dar nu plăcerea asta îmi lipsește. Ci ea. De aceea, toată viața am desenat același trup într-o îmbrățișare la care am visat mereu. Negustorii de cărți de joc pentru care am lucrat la Toulouse numeau romanești cărțile în care figurile înfățișau eroi de roman. Antice, pe cele cu profeți din Biblie sau cu generali din Istoria romană. Erotice, pe cele cu scene care arată cum sîntem zămisliți. Acum trăiesc la Roma unde
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
să-ți spun, însă parcă am jăratec în pîntec." El îi răspunde: "Să nu te rușinezi. Și mie sexul mi se întărește de fiecare dată cînd mă gîndesc la privirea ta, chiar și pe stradă, chiar și în atelier, cînd lucrez." Încetul cu încetul, ea începe să-l cheme la orișice oră. Fără să țină seama de timp. Măcar pentru un minut. E atît de nesățioasă și de insistentă că i se face rușine, însă dorința de a fi cu el
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
În sfîrșit, în 1643 au urmat Roma, colina Aventino, terasa acoperită, stampele nocturne, albumul scandalos din 1650, cărțile de joc erotice în care visa că iubește. Pe stampe era gravată crucea neagră de Malta, însemnul negustorului de stampe pentru care lucra și care ținea prăvălie pe Via Giulia, lîngă Palazzo Farnese. Pînă acolo, gravorul avea de mers o sută de metri de-a lungul Tibrului, trecea prin fața sinagogii, traversa ghetoul evreiesc. Semna în stînga, jos, Meaumus sculpsit. Tatăl său fusese lumînărar
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
protestat, s-au făcut greve. Degeaba. Parcă vorbeau niște chiori în țara surzilor. Guvernanții își urmau, orbește, interesele, ignorând cu cinism problemele gravissime ale țării. Nu trebuie să ne mirăm, așadar, de situația îngrozitoare de azi. Cine mai vrea să lucreze în învățământ când salariul unui profesor universitar este de 120 - 130 de euro? Cine, înafara unor incapabili sau a celor care acceptă să intre în lanțul corupției, dezvoltând la nivel de masă practica micii șpăgi, iar la vârf vânzarea examenelor
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]