154 matches
-
percepută ca o moarte: „se-arată semnele morții pe trupul meu / Ca niște pete pe-o baltă de minereu...”, dar și ca o renaștere, devenind: „înviatul Dumnezeului Meu...”, prin binecuvântare ( Am trăi o vreme numai cu pâine, apă și amintirea luzi Dumnezeu). înveșmântarea trupului nou-născut e al mirelui, mângâiere diafană, „costumul de rugăciune” al purității (Costumul de mire). Firește că acel strigăt galateic, „naște-mă”, nu se putea finaliza decât printr-un triumf: „Primește-mă, Doamne, în poala Ta / Cea tihnită
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
întrebării, continuau să simtă acceptarea și dragostea totală care venea din partea ființei in diferent care era răspunsul lor. Mai mult, scopul întrebării pare să fie să-i facă să se gândească la viața lor, să tragă ei înșiși c onc luzii. Este, dacă doriți, un fel de întrebare socratică, întrebare pusă nu atât spre a aduna informație, ci pentru a ajuta persoana care este întrebată, să meargă singură de-a lungul căii adevărului.“ Iată că din nou, din alt unghi, revenim
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
după limbile lor, după țările lor, după neamurile lor. 21. Și lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber, și fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au născut fii. 22. Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacșad, Lud și Aram. 23. Fiii lui Aram: Uț, Hul, Gheter și Maș. 24. Arpacșad a născut pe Șelah; și Șelah a născut pe Eber. 25. Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit așa pentru că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
în română forma plod, înrudită etimologic cu rod. Prezența lichidei l/r în structura formelor arată confluența în stadiile precedente ale limbilor a fr. pomme „măr”, sl. jabloko, rom. măr (lat. melus), germ. Apfel, precum și a unor forme ca rom. lud, sl. liudi, vgr. laos, germ. Leute, apoi mladă, plantă, fruct; sl. plemea, vgr. phyle, lat. tribus etc. Strugure este cuvânt românesc cu rădăcini în spațiul autohton, în cel romanic și i.-e. Recunoaștem rădăcina în rom. rug, st/ruj/an
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a lega, 127 lemn, 104 lene, 44 leneș, 45 a lenevi, 45 lent, 45 leoarcă, 132 a lepăda, 45 Letonia, 48 limbă, 98 lin, 45 Lituania, 48 liurcă, 132 loază, 129 loc, 43 logodnă, 102 lozie, 131 a lua, 48 lud, 130 lujer, 130 lume, 48 maghiar, 67 mai, adv., 186 mal, 53 mană, 135 Maramureș, 74 mare, 53 Marea Neagră, 138 masă, 97 Masca, 57 Mastacăn, 57 măi, 69 mănunchi, 44 măr, 130 măre, 69 Mășcătești, 57 mâl, 43 mână, 44
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nou regia? Vizavi de mine ședea cineva de care nu te puteai apropia decât cu prudență. În trenul interzonal spre Berlin, mai mult gol, el sau eu am fi putut găsi loc și în alt compartiment. Ludwig Gabriel Schrieber, numit Lud, era cu două decenii mai bătrân decât mine. Ca pictor și sculptor, făcea parte dintr-o generație de artiști care, în 1933, erau încă prea necopți ca să fie interziși imediat. Iar când n-a mai avut voie să-și expună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
răsuceam din provizia mea țigări cam subțiri. Priveam unul pe lângă altul. În Düsseldorf, unde era cunoscut ca un singuratic irascibil și temut ca unul care lovea pe neașteptate, își vizitase iubita care nu mai era căsătorită decât pe hârtie. Și Lud trăia despărțit de soția sa. Când trenul s-a pus în mișcare, iubita va fi rămas în urmă, pe peron, așa cum și prietenii mei, care își luaseră bun rămas cu banjo, flaut și contrabas, rămăseseră în urmă. Lud ofta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hârtie. Și Lud trăia despărțit de soția sa. Când trenul s-a pus în mișcare, iubita va fi rămas în urmă, pe peron, așa cum și prietenii mei, care își luaseră bun rămas cu banjo, flaut și contrabas, rămăseseră în urmă. Lud ofta din când în când, tăcea. Eu aș fi vrut cu siguranță să spun ceva, dar nu îndrăzneam. El făcea naveta între Düsseldorf și Berlin, între atelier și iubită. Fața ei îngustă îmi era cunoscută din întâlniri fugare, iar profilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întâlniri fugare, iar profilul, din sculpturi mici în lemn. Cu siguranță că Itta, așa îi spunea el iubitei sale, îl însoțise la gară sau chiar până pe peron. Abia în ținutul Ruhr-ului, dimineața de ianuarie a început să se lumineze palid. Lud era prieten, încă dinainte de război, cu pictori care se numeau Goller, Macketanz, Grote. Anii stăpânirii naziste și războiul le blocaseră evoluția. În tablourile lui, compoziția severă era aceea care scotea în relief nuanțele cromatice delicate. Păzesc cu strășnicie două acuarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aluzii, să explice ceva ce ar fi putut să se refere la modificări corporale. Eu am bănuit că voia, adăugând ghips, să sporească volumul uneia din sculpturile sale. Până la urmă am ghicit că iubita lui era gravidă. Și dintr-odată Lud a început să fredoneze, pe urmă să cânte ceva catolic, un imn al cărui text aproximativ celebra venirea pe lume a unui Emanuel; dar, mai târziu, fiul său și al Ittei a fost botezat Simon. Și soția lui Lud avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
odată Lud a început să fredoneze, pe urmă să cânte ceva catolic, un imn al cărui text aproximativ celebra venirea pe lume a unui Emanuel; dar, mai târziu, fiul său și al Ittei a fost botezat Simon. Și soția lui Lud avea un profil sever, cu fața îngustă și ochii apropiați și exoftalmici. O văzusem în timpul unui vernisaj, părăsită și mută, în mijlocul pălăvrăgelii și înghesuielii generale. În Marienborn, controlul efectuat de poliția feroviară din RDG s-a desfășurat fără incidente, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ochii apropiați și exoftalmici. O văzusem în timpul unui vernisaj, părăsită și mută, în mijlocul pălăvrăgelii și înghesuielii generale. În Marienborn, controlul efectuat de poliția feroviară din RDG s-a desfășurat fără incidente, oricât de sumbru și de ezitant și-a scos Lud buletinul din buzunar. Amândoi călătoream cu bagaj puțin. În valiza de moașă cumpărată de la talcioc, între cămăși și șosete, se aflau și uneltele mele, iar printre ele dălțile de cioplit în piatră, un sul de desene, o mapă plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu voiau să-mi dea drumul. Palpabil, corporal și, de aceea, cert este cel care stătea vizavi de mine, Ludwig Gabriel Schrieber, cel pe care mai târziu, când ne-am împrietenit mai întâi prudent, apoi de nedespărțit, l-am numit Lud. Și, astfel prescurtat, dar și dezvoltat în Ludkowski, Ludström, în prelatul Ludewik și tovarășul de beție al acestuia, Ludrichkait, apoi în călăul Ladewik sau cioplitorul în lemn Ludwig Skriever și transformat de la un secol la altul, el a fost țesut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în lemn Ludwig Skriever și transformat de la un secol la altul, el a fost țesut în povestea istorisită și totodată copărtaș la romanul meu Calcanul, la care am trudit pe la mijlocul anilor ‘70. Unul dintre capitolele scurte al acestuia poartă titlul „Lud“, pentru că, în timp ce scriam, prietenul mi-a murit. De atunci lipsește Lud. De atunci, Lud trăiește în memoria mea, motiv pentru care nu pot să mă rup de el. Și, așa cum apare el în descrierea mea, l-am cunoscut în primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
el a fost țesut în povestea istorisită și totodată copărtaș la romanul meu Calcanul, la care am trudit pe la mijlocul anilor ‘70. Unul dintre capitolele scurte al acestuia poartă titlul „Lud“, pentru că, în timp ce scriam, prietenul mi-a murit. De atunci lipsește Lud. De atunci, Lud trăiește în memoria mea, motiv pentru care nu pot să mă rup de el. Și, așa cum apare el în descrierea mea, l-am cunoscut în primii ani berlinezi, pe când ne vedeam adeseori, iar câteodată ne apropiam prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
țesut în povestea istorisită și totodată copărtaș la romanul meu Calcanul, la care am trudit pe la mijlocul anilor ‘70. Unul dintre capitolele scurte al acestuia poartă titlul „Lud“, pentru că, în timp ce scriam, prietenul mi-a murit. De atunci lipsește Lud. De atunci, Lud trăiește în memoria mea, motiv pentru care nu pot să mă rup de el. Și, așa cum apare el în descrierea mea, l-am cunoscut în primii ani berlinezi, pe când ne vedeam adeseori, iar câteodată ne apropiam prea mult: „Ca și când mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pâinea cu chimen? Afară depășeam un peisaj care, sub un strat subțire de zăpadă, se întindea neted fiind: pustiu de oameni, era populat cu personaje imaginate. Începând de la Magdeburg, ale cărui rămășițe în ruine se puteau doar ghici, a vorbit Lud: despre fiul pe care, de asta era sigur, el îl concepuse și care, cântat în gura mare, urma să se numească Emanuel; despre arta hittiților și marea formă care s-a pierdut; despre Micene și voioșia artei miniaturii minoice. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a înviorat. Peronul plin de milițieni. Anunțuri saxone, traduse în germana militară. La cererea poliției de frontieră am mai prezentat o dată buletinele și la scurt timp după asta înaintam pe teritoriul vestic: păduri de pini, grădinițe de zarzavat, primele ruine. Lud tăcu îndelung, suspină ca din obișnuință, scrâșni din dinți brusc și fără vreun motiv aparent, devenind astfel, din perspectiva viitorului romancier, potrivit pentru personajul numit „scrâșnitorul“ și, pe când trenul intra în gara Zoologischer Garten, mă invită, parcă într-o doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cercul de cretă caucazian și Așteptându-l pe Godot, sau în cinematograful din Steinplatz, unde am văzut filme clasice franceze Hôtel du Nord, Fata cu coiful de aur, Bestia om. Eu urcam spre camera ta, tu spuneai „încă nu“. Cu Lud Schrieber rezistam la Leydicke pahar după pahar la tejgheaua cea lungă, până când tu, fiindcă băusem până n-am mai putut, a trebuit să mă duci de-acolo. Ai venit în vizită în atelierul studenților, unde Hartung te-a numit „muza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cutare sau cutare carte la Berlin, în timp ce mama suferea? Oare nu fusese Ludwig Gabriel Schrieber acela care mi-a vârât pe gât aventurile lui Ulenspiegel și ale camaradului său, Lamme Groedzak, ca lectura lui de trup și de suflet? Căci Lud, care când bea devenea tot mai catolic de la un pahar la altul, prilej cu care blestema, ca și când aceasta încă ar mai fi existat, Inchiziția ca operă a diavolului, striga, de îndată ce era luat, la tejgheaua cea lungă a lui Leydicke: tis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru mine, m-a rupt pur și simplu în două? Până atunci nu stătusem decât printre pictori și sculptori, la tejghea, la bere și țuică; acum puteam fi văzut cu literați, bând vin roșu până în zori. Tocmai îl ascultasem pe Lud Schrieber pe când își invoca încă o dată munca și existența, mizeria demodaților ptolemeici și totodată măreția arhaică; mai nou, aveam în urechi vocile unor scriitori la fel de tineri ca mine. Acrobațiile verbale ale lui Hans Magnus Enzensberger provocau uimire. De fluxul verbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
alții din Glodeni. Scrie Tiron fost pârcălab. Original rupt dar adeverit de Divanul judecătoresc al Moldovei în 1832. Totodată în 1660 Carp Lungul vinde lui Mecula o parte din ocină, din satul Olășei”. Din acestea și din alte documente (Condica Luzilor pe 1803) deducem că unele sate aveau ca formă caracteristică a rentei feudale claca, prin care sătenii aveau obligația să presteze gratuit an număr de circa 24 zile muncă, pe moșia boierului, dar existau și sate de răzeși. Astfel Condica
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
am revenit/să mă refac/în casa de sub pădure,/intrând în adăpostul copilăriei./ O cicatrice după alta/mi s-au așezat pe trup/ca niște dulci stele ale Ursei”. Meritorii ca inițiative culturale, traducerile din poezia lui Eugenio Montale, Mario Luzi ș.a. sunt totuși modeste. SCRIERI: Cloșca cu puii de aur, București, 1934; Attualità della cultura italiana, Milano, 1945; Columne, București, 1965; Poemele transhumanței, cu ilustrații de Val Munteanu, București, 1968; Poezii, pref. Șerban Cioculescu, București, 1968; Poezii, pref. Vladimir Streinu
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
trad., București, 1969; Dino Campana, Cânturi orfice, ed. bilingvă, București, 1970; Eugen Jebeleanu, Il sorriso di Hiroshima e altre poesie, Parma, 1970 (în colaborare cu Elio Filippo Accrocca), La porta dei leoni, Milano, 1970 (în colaborare cu Roberto Sanesi); Mario Luzi, Poeme, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1971; Carlo Bo, Moștenirea lui Leopardi, pref. trad., București, 1972; Marina Javarone, În urmă cu un noian de visuri, București, 1973. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VII, 31-32; Cioculescu, Aspecte, 498-508; Octav Șuluțiu, „Cloșca cu
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
30. D-Arrigo Cosimo, cetățean italian, născut la 20 iulie 1951 în localitatea Cătănia, Italia, fiul lui Carmelo și Eugenia, cu domiciliul actual în București, str. Doina nr. 18, bl. 17, sc. 2, et. 1, ap. 21, sectorul 5. 31. Luzi Anna, cetățean italian, născută la 11 aprilie 1935 în localitatea Pergola, Italia, fiica lui Angelo și Natalia, cu domiciliul actual în localitatea Tamaseni, județul Neamț. 32. Zanchini Elvira, cetățean italian, născută la 28 ianuarie 1936 în localitatea Pergola, Italia, fiica
HOTĂRÂRE nr. 942 din 23 decembrie 1998 pentru acordarea cetateniei române unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122708_a_124037]