658 matches
-
Doar cheile de pe uriașa verigă din mâna unui străjer clincăniră de două‑trei ori, alandala. „Amin“, șopti tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de celălalt. Mâna lui fermă încerca s-o susțină iar ochii verzi căutau zadarnic să întrevadă capcana următoare. Căldura mâinii care o susținea și apropierea tainică a trupului de băiat îi provocă o senzație necunoscută. La intrarea în ogradă, foșnetul lugubru al frunzelor de păpușoi îl făcu, chiar și pe Renar, să tresară. Fără vreun cuvânt, o luară la fugă amândoi deodată, ca și cum hoarde de tătari i-ar fi gonit din urmă. La lumina becului din camera modestă, întâlnindu-și privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bule mici de aer, pe o apă invizibilă. Suntem ce-am fost: inconfundabile lumini într-o lume de catifea. Viața noastră nu e decât un ocoliș de care ne ferim pentru a nu ne sparge. Gâze mici, într-un infinit lugubru. Călătorim într-un tunel țesut de o mână invizibilă, curgem pe o muzică nemaiauzită, noi, ciudate note ale identității. Un drum pavat cu verde, roșu, negru. Acesta e ceva care după starea de negru va muri. Vise. Asta suntem... Ciudățenii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
după ce o Împătură cu grijă, o puse la locul potrivit, fără să agreseze vreun personaj. Asta ca să nu o porți creponată, zise ea, mulțumită de propria-i Îndemânare. În secunda următoare, privea prin geamul prăfuit, cu o curiozitate tristă, instalațiile lugubre ale fabricii de acumulatoare. Din pricina plumbului, fagii, carpenii și castanii comestibili rugineau mai repede decât ar fi trebuit. La fel și oamenii. VI. Revelion cu vânzare 1. Gheretă era fericit. Un revelion În societate e cu totul altceva! Lume bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Aceeași cameră de hotel. Damiel îi aduce azi un ziar Aceeași cameră de hotel. Amiel îi aduce un ziar. Scrie despre omul tău din Ouro Prieto. S-ar putea să te intereseze. E vorba de numele lui. Anunțul are tonalitatea lugubră a unui obituar. "Jorges A. Jorges a făcut ieri ultimele ieșiri somnambulice în prezența publicului. De altfel, de mult anunțase, mai spune articolul, că se simțea de la o vreme foarte obosit și că va mai da curs numai programărilor deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
librăriei către o zonă în care spațiul se reorganizează: corpurile de bibliotecă se reașază pe o dimensiune verticală, rafturile foarte lungi se îngustează și urcă ca o viță-de-vie, culoarea lor de lemn natur devine subit neagră. Dintr-o dată, suple și lugubre, rafturile adăpostesc cărți de colecție, monocrome, îmbrăcate în piele, cu încrustații. Din loc în loc, au apărut scări metalice și mobile ce facilitau accesul la rafturile de sus, inaccesibile. Și librăria mi se înfățișă dintr-o dată mai degrabă ca un muzeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o bătea acum pe spate, cu o curea de ceas și când nu înceta din plâns îi înfigea andrele în palme, în pulpe, în gât, în laba piciorului, în cap, în ochi. Murind, plânsul înceta. Plângea acum tăcerea. Un plânset lugubru, îndepărtat, ca un scâncet de pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că e făcută să fie noapte, să poarte acest nume, să se aștearnă adânc peste o lume moartă. Tăcerea e cioclul nopții. Noaptea-cioclu, noaptea-sicriu, noaptea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
va explora trupul ca o lamă de cuțit: „cu o plăcere sadică / reiau călătoria prin / trupul tău precum o / lamă de cuțit pe vena care / dă în clocot“. Dar nu este vorba numai de sadism, ci și de masochism. Autorul lugubrelor versuri mărturisește că el însuși este o victimă: „femeia care și-a înfipt colții în carnea mea/ mă va devora mai târziu“. Și, mai mult decât atât, chiar îi cere femeii să-l chinuiască: „ascunde-ți ghiarele în pielea mea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prost, din cauză că îi lipsește o serioasă cultură poetică. El confundă poezia cu gimnastica aerobică. Poeme horror Persoanele care fac greșeala să citească versurile lui Vlad Neagoe la miezul nopții riscă să sufere un atac de inimă. Autorul are un ton lugubru, ca și cum n-ar fi un contemporan de-al nostru, ci spiritul tatălui lui Hamlet. Trebuie precizat însă că Vlad Neagoe nu și-a făcut un scop din a-l îngrozi pe cititor. Poemele din volumul pe care îl avem în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vreme în desuetudine. Poate tocmai de aceea se chinuiește să imagineze tot felul de situații imposibile. Speră că astfel își modernizează stilul. Nu și l modernizează. Reușește doar să ne amuze și, uneori, să ne sperie cu câte o imagine lugubră, de genul: „Ceas de seară, / castanele ochilor / pe nimic nu mai lunecă.“ Ne închipuim, cu groază, că înaintea ceasului de seară a fost și un ceas când castanele ochilor lunecau. Cum? Ca niște bile?! Mai bine să nu aflăm. Oricum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și lugubră și să mă înspăimânte, fiindcă mă aflam într-o minunată stare de echilibru: să mă știu închis și, în același timp, să fiu încredințat că merit pe deplin să fiu închis... În astfel de momente ale vieții, cel mai potrivit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună seamă că nu sunt tocmai bine familiarizați cu ele. Atmosfera rece și lugubră de prin aceste locuri știe să nască cele mai teribile istorii, înconjurate toate doar de intrigi bine țesute și de mister, ce au puterea de a schimba în întregime fața lucrurilor, dar care, în cele din urmă, ajung să se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui nebun în parte. Victor intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de delir spasmodic, dar întoarse imediat capul și grăbi pasul. În adâncul firii sale, el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o recunoască, mai târziu, de multe ori. Totul aici i se păru o corvoadă fără margini. De aceea, este de prisos a mai nota că, dezamăgit peste măsură, părăsi destul de repede, fără a mai privi deloc în urmă, și această lugubră și ordinară ocupație. Și iată că, acum, el iarăși se găsea în situația nefericită, în care, deși era tânăr, se mai găsise de atâtea ori... Orice, dar numai fără bani de mâncare nu! Simțea, astfel, cum îi pătrunde grabnic descurajarea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tavanului jalnic, la care se uita! Iar, atunci când, totuși, închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
auzise sunând grăbit. Clienții ceilalți începuseră să cânte, mai întâi încet, pe urmă, treptat, mai tare până ce totul se transformă într-un soi de viscol vocal. Nu era numai jale. Era mai mult decât jale. O tristețe, cu niște urlete lugubre, crescând, din ce în ce mai amenințătoare și, - am observat - fetița zbanghie, pe post de patroană, asculta cântecul acela nemișcată, cu o atenție nepotrivită vârstei sale. Și când am ieșit, asurzit, m-am uitat la clopoțelul de deasupra ușii. Care trebuia să sune, - acela
Nu cu orice preț... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6888_a_8213]
-
Totul pare că vine dintr-un trecut nebulos, dar, în același timp, foarte apropiat, care ne este, cu certitudine, cât se poate de familiar. Imaginile și situațiile se succed cu repeziciune, ca într-un drum cu trenul, început în peisajul lugubru al anilor de agonie ai regimului Ceaușescu și continuat cu o viteză din ce în ce mai mare printre momentele de referință din primii ani ai tranziției. Privind pe fereastră, se derulează în ritm de Intercity imagini cu pionierii epocii de aur, apoi cu
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
sînt fripți în cuptor și mîncați"; rău e și Cățelul Pămîntului (numit Țîncul Pămîntului sau Orbetele Pămîntului), trăiește sub pămînt, mai ales în preajma cimitrelor din afara satelor, crucilor și troițelor de hotare sau la răspîntii de drumuri, glasul lui strident și lugubru, un fel de lătrat a pustiu, auzindu-se în noapte pînă în zori, tulburînd somnul oamenilor și odihna veșnică a morților: Cînd noaptea urlă cîinele la casă, e semn că va muri cineva din casă sau cei din casă au
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
deserviciu, uitînd că, dacă a avut un motiv să scrie cartea, el a constat în interesul pe care druizii îl stîrnesc tocmai prin misterul pe care îl emană. In schimb, dezbrăcăți de ritualuri și desfăcuți din taine, curățați de picanterii lugubre și absolviți de bănuieli criminale, dimensiunea lor capătă o micime anodină. Dar cum orice generalizare este periculoasă printr-o ilicită deschidere a valabilității unor constatări punctuale, nu poți afirma că explicarea rațională a oricărei teme istorice în numele adevărului duce inevitabil
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
lumea tuturor asprelor judecăți. S-a păstrat, în anecdotă, schimbul de epigrame dintre Codreanu și Păstorel la prăbușirea Hotelului Carlton, unde locuia cel din urmă, la cutremurul din '40. Scrie, ironic cum nu l-ai bănui, Codreanu: Când a pornit lugubrul zvon/ Cum că murit-ai la Carlton,/ Mi-am zis atunci: - cu-adevărat/ O fi el mort, însă mort beat." Șăgalnic-lezat, replică Păstorel: "La Carlton eu ca dintr-un vis/ Lugubrei morți scăpat-am trenul/ Insa aflai ca m-a
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
cum nu l-ai bănui, Codreanu: Când a pornit lugubrul zvon/ Cum că murit-ai la Carlton,/ Mi-am zis atunci: - cu-adevărat/ O fi el mort, însă mort beat." Șăgalnic-lezat, replică Păstorel: "La Carlton eu ca dintr-un vis/ Lugubrei morți scăpat-am trenul/ Insa aflai ca m-a ucis/ La Iași, Codreanu cu catrenul". E-adevărat, pe confratele Păstorel, fie și-n glumă, l-o fi ucis, însă pe-atîția alții, scuzînd ce e de scuzat, și remițîndu-le vremurilor tipicul
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
o lectură superficială, atmosfera sumbră, puzderia de ființe mărunte - neputincioase sau hidoase - populând o lume "de beton și spaimă", sugerează închisoarea (am avut parcă înaintea ochilor acea gravură de Van Gogh cu deținuți mărșăluind în cerc, fără scăpare). Dar dincolo de lugubra aparență, scandarea versurilor latine și-a imprimat armonia, fiindcă totul e măsură și ordine: "măsură și ordine/ văd în toate gunoaiele/ pe care cineva/ le tot aruncă/ în drumul meu către cer". Leitmotivele tenebroase poartă hașurări de lumină, așa cum sunt
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
nouă părți deodată. Zbaturile cu capacele verzi bine închise sub podul rulant ce le poartă încoace și-ncolo glisând fără zgomot nu mai sunt gropile puturoase încărcate cu piei în jurul cărora oamenii se strâmbau cu fața schimonosită, trăzniți de vedenii lugubre și de duhori... Ele par coline odihnitoare pe lângă care poți umbla în voie... Nimic fără uzura pustiitoare pe care o aducea efortul fără nădejde... Peretele mov din fund are culoarea liliacului... Celălalt, gris-bleu întrerupt de poieni albe este un aer
Tăbăcăriile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5948_a_7273]
-
dea admitere la Teologia din Iași și apoi la Facultatea de Filozofie și Jurnalism. Le-a abandonat pe amîndouă, din neputința de a împăca răgazul studiului cu munca menită a-i întreține familia (soția și două fiice). Ca o culminație lugubră a unor tribulații fără deznodămînt, tensiunea adunată i-a pricinuit o depresie persistentă, pe o durată de șase luni, la capătul căreia, renăscînd prin ajutor chimic dat creierului (providențialele antidepresive din familia Prozacului), Dan Iacob a început o nouă viață
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]