448 matches
-
trezește în zori și am simțământul ciudat că se întâmplă ceva. Propagată în tonuri calde, ca o mângîere, vocea bunicului îmi încântă auzul și curiozitatea mă împinge în tindă. Un mânz roșcat, cu stea în frunte, cu picioare ca niște lujeri, susținut de mâinile puternice și protectoare ale bunicului, încearcă să se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se clatină o clipă, apoi voincește pare că se înfige
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
credinței dă-mi-o și-un dram de fericire! Femeia-ndrăgostită În dimineața lină, pe mal de lac cu nuferi E sufletul o barcă ce-n liniște plutește Visând cu ochi deschiși, femeia ce iubește Privirile-și afundă în minunații lujeri Ce năzuiesc speranța unei iubiri sublime Și risipesc neliniști ivite dintre umbre O sete de lumină și dragoste pătrunde În universu-i pur și-atât de plin de tine... Se-apleacă peste ape și-și oglindește fața Petalele de nufăr în
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
noastră umană. Pentru că adorăm să ne erijăm toate acțiunile prin intermediul unei singure forme de manifestare, elaborată din cele mai vechi timpuri. Inserția de trivial, într-un context pur ideatic, a început să capete nuanțe din ce în ce mai pronunțate de non-sens. Când un lujer tânăr caută să găsească lumina soarelui care îi conferă șansa la viață, însuși pământul îl ajută să caute tiptil o cale de iesire spre propria lui rațiune de a exista. Animalele, la rândul lor își ajută puii, să înțeleagă noul
JURNALUL SINGURATICULUI-SUPERFICIALITATE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367278_a_368607]
-
femeie minunată, pe nume Ilena. Era amețitor de frumoasă, se mișca pe ringul de dans precum o felină în călduri, era îmbrăcată într-o rochie neagră sclipitoare, mulată pe trupul superb, evidențiindu-i curbele unduitoare și mijlocul subțirel ca un lujer de crin și dezvelea niște picioare lungi cu piele ca de satin. Apariția aceea era ca o flacără a pasiunii cu trup de femeie, de o perfecțiune demnă de opera celor mai desăvârșiți artiști. Ochii hipnotici de un verde intens
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
Acasa > Versuri > Iubire > LA CAPĂT DE TOAMNĂ Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat
LA CAPĂT DE TOAMNĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368677_a_370006]
-
crește-n aer Dintr-un alai de raze pe aburi moi adus, Înfloresc sălcii, cu puful smuls din caier Catifelează zarea în pacea ei de sus. Legenda toarce lin un fir de nea rămasă Și-l răsucește c-un rubiniu lujer de foc, Leacuri de lumină peste lume lasă -Un mărțișor- cu irizări de-aprins noroc Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Ruse : Toate
MĂRȚIȘOR de LIA RUSE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368770_a_370099]
-
Trece cântând în urmă-i stelele de gheață se aprind Păpădia zorilor se transformă în fulgi albi de lapte Pe ce cărări departe departe l-o fi purtat Un nor azi-noapte? privind peste umăr Își vede frații dormind într-un lujer Își vede părinții într-un sat liniștit Visează că iarna-i vioară și îi cântă în strune Până la vară . Copilul doarme liniștit Toți plâng. El nu s-a mai trezit. De atunci O femeie bătrână colinda prin nămeți Cu o
ALTĂ POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349579_a_350908]
-
flora părându-i-se mult mai frumoase decât smalțul șters al icoanelor vetuste. Senzația pe care ți-o lasă este că cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor de rândunici, de silueta chiparoșilor băștinași și de lujerul irișilor împodobind incinta schiturilor. Toate aceste detalii - descrise mustos cu o limbă senzuală, grație acelui lexic pitoresc de care Dan C. Mihăilescu știe să fac uz ca nimeni altul, toate aceste detalii dau carne și farmec cărții, atâta doar că
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
cer...”( De dragul tău). Stilul artistic, adevărat meșteșug, scoate în evidență frumusețea cuvintelor și profunzimea trăirilor. Însetată de dezmărginire așterne pe hârtie versuri ce transformă poezia într-o surpriză continuă: „ Să fi fost vultur, aș fi vrut, // Dar aripile mele sunt lujeri de rouă; // Să fi fost un fluture, mi-aș fi dorit, // dar aripile mele sunt petale // străvezii // de roze; se ofilesc la căderea zilelor... // se risipesc odată cu visele... Să fi fost un bob de tămâie, // mi-ar fi plăcut; // Să
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
tăcut! Prin strune noi de iarbă se-avântă ca un cântec, zambile fără seamăn clipind albastre zări, vin clopoțeii veseli cu tolba prinsă-n pântec, văzduhul prinde viață sub ropote de flori! Se-așează sus pe-naltul al florii mândru lujer, un greiere rapsod și-alaiul lui de seară, pornește blând arcușul pe sub clipiri de cer, cu ochi senini zambile se-aprind în primăvară! Referință Bibliografică: ZAMBILE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016
ZAMBILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365987_a_367316]
-
Și legate numai De părinții mei. Vreau să-i strâng în brațe, Să-i strâng cu-adevărat Și părul să mi-l mângâie, ușor. Iată-mă-s copilă, și tata Îi spune mamei: „Uită-te La ea! Parcă e un lujer!" Ochii lui cei verzi Prin ochelari mă privesc Cu blândețe, iar eu Aproape că-i ating Urechile mari pe care În copilărie adesea, Încercam să i le-apropii Dar în zadar... de cap, O, Doamne, de -aș putea iarăși Să
A VISA CU OCHII DESCHIŞI (POEZIE TRILINGVĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365523_a_366852]
-
mâinilor, le lasă în gest uman, firesc, să se-ntâlnească, că-n ritual de seară-s învățată să-nchei o zi de trudă și de viață nu doar într-o anume zi de Vineri. Și...lemnul crucii fă-mi-l lujer ca nicio zi de Vineri să nu fie zi de răstignire. Referință Bibliografică: Să nu mai fie mâine zi de Vineri / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
SĂ NU MAI FIE MÂINE ZI DE VINERI de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366580_a_367909]
-
noapte în strigăt de lună nouă se ’nalță perdele de aburi dansând grațios înspre nouri iar eu, răstignită-ntre vise le-admir năucită splendoarea. leneșe flori trezite de coruri de greieri își ridică-amorțite petalele fine, despletindu-și corole pe fragezii lujeri dăruiesc tot nectarul spre harnice, neîntrecute albine. Din liniști se naște un murmur sub umăr de deal preludiu de viață ce prinde alene contur prin frunza de-alun răzbate un cânt de caval scăldându-mi întreaga ființă în aerul proaspăt
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
mâinilor, le lasă în gest uman, firesc, să se-ntâlnească, că-n ritual de seară-s învățată să-nchei o zi de trudă și de viață nu doar într-o anume zi de Vineri. Și...lemnul crucii fă-mi-l lujer ca nicio zi de Vineri să nu fie zi de răstignire. Citește mai mult Mi-e greu și doare ghebul vieții dintre umeri,umeri roșii, umeri goi de-atâția maci ucișiși-atâtea ploi venind povara să mi-o poarteîn fiecare zi
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
ce nu pot avea niciodată. Mi-e dor de cineva fără nume. Fiecare zi e pentru mine o tristețe imensă... Apoi se ridică pornind încet spre șirul de sălcii. Subțire, în costumașul verde, mulat pe corp, se confunda cu un lujer de iarbă pe care vântul îl mișcă pas cu pas până la trunchiul unei sălcii bătrâne ale cărei ramuri spanzurau deasupra râului. Se agăță sprintenă de o ramură în timp ce Beran o urmărea cu ochi speriați. “Sărmanul, tremură pentru mine!” îșî spuse
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
Gânduri > ÎNVESTITURĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 402 din 06 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Toamnă Merele se coc... Aud viermii sfredelind Miezul parfumat Clopot Câți enoriași Asculta dangăt plângând Regretând faptă ? Precauție Simt primejdia: Când cultiv lujer de mur Mormăie ursul Învestitură Imperiul slovei- De-a pururi rege și sclav Pe tron, poetul... Recolta inedită Banc cu pești Pescar cu icre de somn Prinși în năvoade Creație Cu truda multă Periaj de imagini Haikul perfect ! Referință Bibliografica
INVESTITURĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346691_a_348020]
-
de câmpie, Când seara dă în mugur și-ndeamnă către vis, Voi împleti culcușul din flori de iasomie Și ochiul meu spre tine mereu va fi deschis. Apoi cu mâna-mi tandră voi mângâia-n neștire Corola ta plăpândă și lujerul firav Și-nfrigurat voi strânge atâta fericire Fiindcă-s flămând de tine, de dragoste-s bolnav. Și unul lângă altul, vom colinda prin vise, Vom da lumină lunii și cerul va zâmbi... Te-aștept să vii , iubito, mi-s brațele deschise
TE-OI AŞTEPTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345748_a_347077]
-
din cer jura oniric: la-al morții mistic - unic schit s-a vindeca - pururi sfințit... ...prefața iernii - oarba vară mătăhăind - prin spini - spre Scară... ÎN TEMPLUL PĂDURII pe sub podìri de verde înfrunzit strecoru-mi fìrava făptură de tăciune iar clorofile grase - lujer îmbulzit trezesc în mine grave - scumpe strune șerpii-copaci se-mbuibă toți de umbră și mă privesc cu nepăsare sumbră s-a fost clădit pădurea ca un turn în cari se lăfăie un rege taciturn așa minuscul și dorit de raze
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CUVÂNTULUI Verde și dulce, ca o rădăcină, să se sperie de atâta lumină, să se întindă iedera eternă pe zidul virgin, de peșteră caverna - suplu și cald, ca un lujer sugă și lapte din al Caprei uger și, sibilinic, să urce în zbor clipă să-l plângă de dor - rotund și bogat în coroană, să semene cu ultima-mi toamnă, să-l miruie ploaia și vântul să-l nemureasca Pământul
ELOGIU CUVÂNTULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356143_a_357472]
-
leagă marea și pădurea, Talazul,foșnetul de frunze. În ele ne-ascunde durerea Și-n tainicul sărut pe buze. Ne leagă râul ce aleargă Spre marea de nuferi întinsă Gingășia lor s-o culeagă, S-o dea inimii...aprinsă. Și lujeri de nuferi ..ne leagă. Plutind către noaptea albastră, Iubirea...tristețea să șteargă Cu nuferi din dragostea noastră! Referință Bibliografică: Nuferi din dragostea noastră / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1904, Anul VI, 18 martie 2016. Drepturi de Autor
NUFERI DIN DRAGOSTEA NOASTRĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368935_a_370264]
-
ea! Stătea „la arlechin” (culisă laterală a scenei) când cânta în spectacol Mina Pâslaru, o asculta, o urmărea, prinsese o admirație mare pentru ea, pentru că maestrul Benone Sinulescu, a fost și este asemenea florarului căruia-i râde sufletul zărind pe lujer energiile, culorile și frumusețile florii care palpită în boboc, stând să explodeze în miracol! Iar când buzele morții își dau sărutul lor neîndurător oamenilor remarcabili, nimeni nu-i pomenește și regretă atât cât maestrul a cărui memorie rămâne neconsolată și
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
Autorului Vin ploi, iubirea mea... Vin alte ploi... Or să se stingă macii și-o să-i doară Devremele din țipăt... Pentru noi N-au încolțit semințele de vară Decât timid, în lut de frământări... N-au timp să-și scrie lujerii-n lumină Poveștile și se ascund sub zări Atâtea stări cu aripi de rugină... Vin ploi, iubirea mea... Vin alte ploi... Balanța iar mă-nclină către moarte... Mă prăbușesc cât pentru amândoi În ochi de timp... Și totul ne desparte
ALTE PLOI de AURA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369794_a_371123]
-
nu mi-l cumpără.Mă întorc acasăcu timpul meu la mine,cu speranța că-l voi vinde cândva,bucuros însăcă mai am încă timp.... VERDE CRUDPeste atâtea zăpezi și albDoar verdele crud mai are voință,Să nască din el un lujer nealb,Izvor de trăire-n dorință.Dorință de viață,dorința de-a fiNăscute din verdele scos la luminăDin albul zăpezii,ce într-o ziTopitu-sa ca sunetul într-o surdină.Verdele crud irumpe peste noiîn suflete și-n gând,în
FLORENTIN DUMITRACHE [Corola-blog/BlogPost/369671_a_371000]
-
Autorului înălțarea timpului pe altarele cuvântului iată ce ne poate lăsa tăcerea apelor în fluidele trupului în fluidele gândului care ca un radical ne învelește trăirile și toate celelalte fire de iarbă din tâmplele argintii ale anilor trăiți câte un lujer crește rătăcit printre plantele devenite adulte recită poemele copilăriei din timpul unui Crăciun și-n toate aceste dezbateri aprinse asupra cuvintelor rostite și ale celor nerostite cineva ne spune că este... Fericit cel în care se trezește conștiința Jocului, însă
NAŞTERE ŞI ÎNĂLŢARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370123_a_371452]
-
pe care le mai pot aprinde pe malurile mele. Sunt același fluviu anonim oglindit în singurele aripi ale salciei peste care-am pășit, spumegând, în liniștea dureroasă a talazurilor. FLOARE-DE-COLȚ Desculță de gânduri, desfrunzită de vise îmi cresc rădăcinile pe lujerul ploii, și-mi legăn ramurile pe creștetul pământului. FLOARE-DE-LOTUS Arșița nopții cade osândită de miezul grâului copt. Frunzele crescute în primăvara morții mă dor... Flori de lotus orbecăiesc prin sufletul meu într-o goană nebună... și cântă. protejat copyright/versuri
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]