268 matches
-
Înfipte pentru totdeaună în inima care plânge Între cuțite (Bern, 27 aprilie 2004) SOSIA (Kipci) În flacăra care mă-nfășoară Eu din nou mor Pentru a doua A treia Pentru a zecea oară Capul mi-l pun sub țintă Vânâtori lunatici Și trag doar umbra Care umblă în mine Fugind de sine (Bern, 22 mai 2005) SÂMBĂTA (E shtuna) Ai rămas în abis Sub frunze putrezite Sub mocirle de uitare Ieși din pielea-mi jupuită Și vino în cântecul meu Îți
SHAIP BEQIRI ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI (POEZIE) de BAKI YMERI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344155_a_345484]
-
singurătatea și-o mușc de buză cum te-aș mușca pe tine cel ce dansezi cu fragilitatea mea /licurici pe șaua nopților/ greieri amorțiți îmi cântă în piept într-un vibrato perfect dau drumul toamnei cal conabiu ce paște iarbă lunatic toamna dragostea doarme pe o frunză ca un păianjen în umbra poeziei /lună neagră în râu/ Referință Bibliografică: Vibrato / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1708, Anul V, 04 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angi Cristea
VIBRATO de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377439_a_378768]
-
Acasa > Poezie > Imagini > LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Of, ce iarnă nemiloasă, Gerul taie-n două zarea, Nu aud, nu văd nimica, Doar îmi arde-n piept văpaia. Dinții lunii mă
LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377461_a_378790]
-
-și vor lătra urâtul Iar eu râd... nu spun nimica. Fără de hotar e visul Și n-am mai căzut ispitei, M-au rănit pe cale colții Inerțiilor din tine. Și-am rămas la sânul iernii Doar un sloi căzut orbește, Un lunatic fără lună Rătăcit prin zloata rece. Referință Bibliografică: Lunatic fără umbră / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1877, Anul VI, 20 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377461_a_378790]
-
nimica. Fără de hotar e visul Și n-am mai căzut ispitei, M-au rănit pe cale colții Inerțiilor din tine. Și-am rămas la sânul iernii Doar un sloi căzut orbește, Un lunatic fără lună Rătăcit prin zloata rece. Referință Bibliografică: Lunatic fără umbră / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1877, Anul VI, 20 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377461_a_378790]
-
Ce vrei tu nu găsești nicăieri pe pământ Trebuie-ntâi să-l sădești ca pe-un sâmbure sfânt În al inimii lut, și să-l lași a-nflori... Să nu ceri împrumut ce nu poți dărui! ¤¤¤¤ La margine de viață Lunatic dans în muguri de alun Când ochii tăi mirați îngână Luna, În lacrima unui blestem nebun O șoaptă stinge stele câte una. Tăcuții pescăruși sărută valul. Un verde dor vestește primăvara. O doină murmură-ntristat cavalul Căci trenul tău a
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
Ziua Sfântă!Elisabeta IOSIFdecembrie, 2016... XII. ELISABETA IOSIF AURUL DIN RAI, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016. AURUL DIN RAI Fluturi-frunze trimite arzând iar pădurea Se-aprinde și versul adus de pasărea nopții. Poetu-i lunatic. Își caută veșnic menirea În toamna plăpândă, topindu-se-n jarul sorții. Își roagă cocorii, când trec peste grelele crengi Să-amintească de muguri, iscați în miezul de mai Septembrie-i greu, cântaru-i cu roadele verii întregi Doar toamna va pierde
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
mai Septembrie-i greu, cântaru-i cu roadele verii întregi Doar toamna va pierde din aurul trimis iar din rai. Septembrie, 2016, Parcul Herăstrău ... Citește mai mult AURUL DIN RAIFluturi-frunze trimite arzând iar pădureaSe-aprinde și versul adus de pasărea nopții.Poetu-i lunatic. Își caută veșnic menireaîn toamna plăpândă, topindu-se-n jarul sorții. Își roagă cocorii, când trec peste grelele crengiSă-amintească de muguri, iscați în miezul de maiSeptembrie-i greu, cântaru-i cu roadele verii întregiDoar toamna va pierde din aurul trimis iar
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
mormânt, printre cruci și morți. morții risipiți prin păduri de cruci, suflete de aur azvârlite-n cer, vin mereu spre mine cu lacrimi în ochi, intră în poveste, după care pier. parcă le văd ochii tragici și smeriți, ochii lor lunatici, din ce veac ne vin, să ne amintească din lumina lor, adunând amurguri pline de venin. peregrini prin viață, țăranii de lut au îngropat doina în comori de vise, satul de-altădată a murit de tot, drumurile lui sunt de-
SATUL DE-ALTĂDATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381093_a_382422]
-
stofă timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodita, Ea dispărea, pălind de dorul tău, Și în ninsoarea nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul meu, Pierea atunci și vaierul lunatic, Cum piere noaptea într- un hau, Adulmecând sărutul tantric. În finitudini stele reci îmi zbor, Captive sfere prins- au zelul Însomnoratului, ce ești, cu mult fior- La tine mi- am uitat penelul. Era o noapte, ca de piatră- ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
stofă timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși.Era amorul nevăzut de greu,În beznă, sclipea o Afrodita,Ea dispărea, pălind de dorul tău,Si in ninsoarea nopții era sfântă.Se întregea cu scrisul meu,Pierea atunci și vaierul lunatic,Cum piere noaptea într- un hau,Adulmecând sărutul tantric.În finitudini stele reci îmi zbor,Captive sfere prins- au zelulînsomnoratului, ce ești, cu mult fior-La ține mi- am uitat penelul.Era o noapte, ca de piatră-... XIV. DE DOR DE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ELISABETA IOSIF AURUL DIN RAI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului AURUL DIN RAI Fluturi-frunze trimite arzând iar pădurea Se-aprinde și versul adus de pasărea nopții. Poetu-i lunatic. Își caută veșnic menirea În toamna plăpândă, topindu-se-n jarul sorții. Își roagă cocorii, când trec peste grelele crengi Să-amintească de muguri, iscați în miezul de mai Septembrie-i greu, cântaru-i cu roadele verii întregi Doar toamna va pierde
ELISABETA IOSIF AURUL DIN RAI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380910_a_382239]
-
meandrele diavolilor ca să orbească pronia zeilor. -Eh! Uită ei, că cine sapă neîncetat Groapă altora, cade în ea Și moare. E aceasta legea și blestemul Lui Dumnezeu pentru Caini! -Milostivire doamne! Milostivește-te și luminează mințile acestor Efemere creaturi nebune, lunatice! Se cred nefericiții, arhangheli Când sunt de fapt Sărmane frunze moarte în vânt Clipe rătăcitoare pe cărările anilor Menite să se transforme în bălegar Și să-ngrașe viermii. Referință Bibliografică: ÎNGERII ÎN ICOANE AU FEȚE MURDARE / Maria Giurgiu : Confluențe Literare
ÎNGERII ÎN ICOANE AU FEȚE MURDARE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380958_a_382287]
-
exersau zborul masca temerar goliciunea parcă nu ne mai dezbrăcasem de cuvinte niciodată gura ta îmi spunea să apun ca o lună deșartă îmi parfumasem pletele cu scrum ochii i-am creionat cu artă fluturi hrăneau culorile cerului vedeam vârcolacii lunatici pictând îngeri pe față dorind să mă îmbrac cu somnul stelelor serile tavanul nopții risipea constelații piciorul tău stâng mi-atingea spatele curbat scrisesem cu rujul Dior pe oglinda mată cuvinte prolixe aveai umărul drept indecent tatuat lumina țigării îmi
NOSTALGIE CU NUD de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371298_a_372627]
-
roșu consecvent Iubita mea, prin cugetul tău tainic Analizezi eternul transcendent Și -am să devin al gândurilor crainic Căci în octombrie cel roșu sunt docent Iubita mea, prin harul tău măiastru În zori, când a cântat deștept, cocoșu' Am devenit lunatic, si sihastru Octombrie s-a îmbrăcat de tot în roșu. 03 octombrie 2015 Referință Bibliografica: OCTOMBRIE ROȘU / Daniel Bertoni Albert : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2100, Anul VI, 30 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni Albert
OCTOMBRIE ROȘU de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371399_a_372728]
-
Publishing House, 2013) LA MARGINEA CRÂNGULUI Mestecenii sunt îngerii pădurii Cum prelungește ziua coaja lor! Vin fluturi de-ntuneric să se-nchine Ca unui felinar ispititor... Prea-ntunecat pădurea se-ntinde Ai grijă, pădurare, lasă loc, Acestui lemn de lebădă lunatic Și nu-l privi cu ochiul dinspre foc! (Alchimie lirica, Operă Omnia, antologie, Editura TipoMoldova, Iași, 2012) AT THE EDGE OF THE GROVE The birch trees are the angels of the forest Aș the day light prolongs their bark Darkness
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de PAUL SÂN PETRU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373980_a_375309]
-
tăcerii precum sfintele moaște pre sfinți niciun gol adevăr nu doarme ca noi jucători la facerea lumii” Regula jocului “ Ci doar descheie-ți geana Și pleoapele, să curg În lava răscolitului tartar. Privirea să-ți cuprind, ca valul, Îmbrățișând adâncul Lunaticului far.” Când tu privești “N-am să uit cum, prin gemene glastre, Lunecau neștiute de noi, Flori de vis. Erau mâinile noastre. Țineam cerul cu umerii goi. Ce bizară poveste Lasă-mă să te-nfășor, Ca-ntr-o mantie, În
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
ridic la ceruri / Când pădurea-n suflet m-a primit. Și-am găsit la ea, atâta vară, / Soare-n triluri, zumzet, clipocit! / Și-am iubit atunci, întâia oară / Tot ce are viața de iubit: // Raza, floarea, drumul și înaltul, / Râu lunatic ce ridică nori de vis, / Curcubeul, foșnetul, cântatul / Din pădurea vieții-paradis”. Oprimismul, speranța nu scad nici atunci când corabia pleacă de la țărm spre alte zări. Precum Mica sirenă, poeta așteaptă la țărm și-i cântă iubitului un cântec de întoarcere menit
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
seara cu îngeri ce-o mistui în mine e-o veche misivă din vis călător. Cad cioburi de stele pe margini de vise și pletele ierbii m-adună sub cer, sunt apa ce curge prin maluri proscrise când îngerii apei lunatici mă cer. În ochi de amurg printre zboruri și frângeri, plutesc în deriva corăbiei-dor... Cad cioburi de stele cu aripi de îngeri și cu ielele apei sunt vis călător. Leonid IACOB Referință Bibliografică: apa ielelor / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN
APA IELELOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346013_a_347342]
-
16 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului noi, visătorii, în noaptea de toamnă, visăm o lume ireală în munții carpați, se scutură frunza prin vise de codru, suspină învinsă ca niște soldați. din ce veac am răsărit pe pământ în ochii lunatici ai acestei lumi orbitoare? umbra toamnei se pierde prin vânt, ne doare trecutul, dar și viitorul ne doare. am avut încă din timpuri o țară sfântă peste care treceau îngeri, cu păsări și sfinți, avem ciocârlia care și astăzi ne
NOI, VISĂTORII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 655 din 16 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345140_a_346469]
-
îi contorsionează acestuia până la destructurare fibra, încercând să îl răpună cu orice chip, ori că îi răpește fără discernământ vlaga, conducându-l, finalmente, până la miezul greu identificabil al Tainei. În lipsa durerii profunde, cu siguranță că Omul ar rămâne un simplu lunatic al statisticii, orbecăind într-o continuă mișcare haotică înspre nicăieri, legat fiind trupește și sufletește de vremelnicia sempitern înșelătoare a materialității. Septembrie 1936... HARICLEEA DARCLÉE, cu toată forța înțelepciunii sale definitorii, nu putea bănui în acel moment că întreaga sa
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
mâinile așezate în așteptare, câteva degete la tîmpla stîngă și gândurile duse undeva departe. Îmi caut cuvinte să îmbrac orele goale ca niște râpe, le voi umple cu sunete de cerneală scrise pe albul flămând din fața mea și a nopții lunatice. Paharul cu vin rubiniu, trupul tău întristat și lacom, ard așteptarea ca pe o lumânare și totul se termină într-un poem, pată de lumină pe întunericul în care iubim. Referință Bibliografică: Pată de lumină / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare
PATĂ DE LUMINĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376385_a_377714]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > OCHII TĂI... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ochii tăi cu jocuri și cu iz lunatic, îmi ațâță focuri și fior simpatic. Surâs necontenit picură din tine; ce flăcări ți-a menit sângele prin vine? Obrajii în contur freamătă visare; fărâmă de jar pur arde-n sărutare. Și patimi păgâne culege-o dorire, și-o rugă
OCHII TĂI... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376006_a_377335]
-
mult îmi placi,mă simt atât de binecă nu mai știu ce fac,uscată-i inima în mine!... XVI. OCHII TĂI..., de George Pena , publicat în Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016. Ochii tăi cu jocuri și cu iz lunatic, îmi ațâță focuri și fior simpatic. Surâs necontenit picură din tine; ce flăcări ți-a menit sângele prin vine? Obrajii în contur freamătă visare; fărâmă de jar pur arde-n sărutare. Și patimi păgâne culege-o dorire, și-o rugă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
fărâmă de jar pur arde-n sărutare. Și patimi păgâne culege-o dorire, și-o rugă anume, fără învoire. Ochii tăi cu jocuri freamătă visare; îmi ațâță doruri, grabă-n sărutare. Citește mai mult Ochii tăi cu jocuriși cu iz lunatic,îmi ațâță focuriși fior simpatic.Surâs necontenit picură din tine;ce flăcări ți-a menitsângele prin vine? Obrajii în conturfreamătă visare;fărâmă de jar purarde-n sărutare. Și patimi păgâneculege-o dorire,și-o rugă anume,fără învoire.Ochii tăi cu jocurifreamătă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]