190 matches
-
ei, însă o știu și sufăr pentru asta". Cabotinajul, simulacrul, clovneria sunt soluțiile de moment ce se absolvă prin regia lor dramatic lucidă: "S-o faci pe saltimbancul în situația mea, nefericit și trist pînă la depravare!". În consecință, o lunecare pe toboganul "decadenței", ce-i provoacă nostalgia unei vîrste netrucate, cea a tinereții, singura care-i păstra identitatea. Pe cînd scria Cartea amăgirilor, îi era teamă să sfîrșească drept ... "întemeietor de religie": "La Berlin, la München, am trăit extazuri frecvente
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
care e supus materialul sonor. Într-un fel avea dreptate Cioran când afirma că "abia după Beethoven muzica a început să se adreseze oamenilor: înainte nu se întreținea decât cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. Încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avântul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărând cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. Înainte vreme, păcatul
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
literare și, în sfîrșit, al coordonatelor spațiale și temporale. Nu am făcut decît să enumăr titlurile celor șase părți. Deschiderea la ambele capete permite structurarea textelor dinspre prezent spre trecut (ca într-un CV) și invers, ca în cazul unei lunecări în cyber-space sau ca într-un joc în lumea imaginată, în care literatura nu mai este joc secund, ci quadruplu. Am remarcat deplina libertate metodologic-narativă a autorilor articolelor și, din acest punct de vedere, Istoria este un ospăț postmodern, nefiind
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
posibil dialog: "când orele sunt sfărâmate, marele/ curaj e să oprești arătătoarele" (Semnal) - "mai întâi dispar cifrele,/ în timp ce limbile pipăie/ greoaie și oarbe cadranul,/ nevenindu-le să creadă/ că nu mai au ce arăta" (Cadran) sau "Ars moriendi, înțelepciune/ a lunecării încete/ pe lungile pante ale serii,/ te-am învățat pe îndelete/ ca pe o rugăciune/ din copilărie/ ca să nu mă sperii/ când vine timpul" (Arta de a muri) - "M-am gândit la ea relativ des/ și la vârste diferite/ fără
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
Cel putin 20 de persoane și-au pierdut viața și alte 12 sunt date dispărute în urma unei lunecări de teren provocată de precipitațiile abundente. O alunecare de teren a afectat 27 de case în localitatea Escazu, la șapte kilometri sud-vest de San Jose. "În prezent, se înregistrează 20 de morti", a declarat Reinaldo Carballo, purtătorul de cuvânt al
O alunecare de teren a făcut cel puțin 20 de morți în Costa Rica () [Corola-journal/Journalistic/61737_a_63062]
-
Liviu Dănceanu Emil Cioran aprecia undeva că "abia după Beethoven muzica a început să se adreseze oamenilor; înainte nu se întreținea decît cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avîntul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărînd cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. înainte vreme, păcatul
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
mai constant căutător de culmi ale creației se vădește G. Călinescu. Aproape că nu este număr al revistei ,,Studii și cercetări de istorie literară și folclor", în care el își trece rezultatele cercetării ulterioare Istoriei literaturii, să fie lipsit de lunecările sale în pământul reavăn al descoperirilor, imprimând multe adevăruri pregnanței date de el destinului lecturii cu alți ochi a scrisului cu semnătura lui Ioan Slavici. Fără a eluda înfășurarea dreaptă a operei de lovitura finalului care, fără a elimina semnalează
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
univers poetic care se articulează și capătă sens pe "spirala timpului", unde se reunesc un "odinioară" mitic al originilor, un "ieri" al strămoșilor, un "astăzi" deziluzionant și un viitor previzibil, al eului emitent, într-un mod care permite transgresiuni temporale (lunecări, suprapuneri, alternări), cuprinderea eternității și a intemporalității. În volumele de poeme, Julio Llamazares inaugura un univers liric și un ton poetic ale căror particularități aveau să devină constante ale întregii sale opere, indiferent de genul abordat ulterior. Romanele apărute pentru
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
vede tumultul dionysiac urcînd Orientul pe acest drum al Istrului, căruia de altminteri anticii îi bănuiau o întoarcere în Adriatica: pe unde ar fi plutit fugara din Colchida, smulsă Caucazului, Medea. Mai mult motiv de reverie conținută, decît program tenace, lunecarea artistului printre mari entități culturale nu se soldează vreodată, la Vasile Gorduz, prin spasme livrești, prin vreo crispare pedantă. Asta nu-l împiedică să detecteze, cu un magnetism sigur, ponderea de poezie a unei teme, încărcătura secretă din care se
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
putea bănui la suprafață, nu numai miriadele de pești vii, dar și toate vitele moarte, toți înecații, toate sfărâmăturile de piatră și de fier pe care le aduceau răbdător la starea de pietriș, apoi de nisip. Neagră în negrul nopții, lunecarea lichidă a straturilor suprapuse de apă avea loc nu departe de casă și totuși împrejur domnea o ciudată tăcere." Aici nu este o simplă descriere de natură, ci și portretul interior al unei adolescente de atunci. Ce legătură există între
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
aidoma vîntului te lași de iubire de prietenie cum de tutun. A ști A ști să cazi să treci de la ceea ce e nou la ceea ce e tînăr de la graffiti la sunetul în care geme secunda lor voluptuoasă de la metonimie la lunecarea Soarelui de-a dreptul pe limbă de la pliurile curcubeului la veșmîntul văzduhului pur și simplu de la pavăza ușii la casa în care căldura ei ospitalieră nu se mai poate apăra. Semn de carte Întreaga eternitate în tine cum prînzul pe
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
un unchi de-al meu care avea o cafenea cu două mese de biliard! Acolo m-am îndrăgostit pentru prima dată de bile! Erau albe, de marmură, galbene, de fildeș, roșii. Mă fascinau ultimele, le doream, le pîndeam ceasuri întregi lunecarea pe postavul verde. Ce zvelți, ce cavaleri, mi se păreau cei sprijiniți galant în tacurile lungi, subțiri, pudrate cu delicatețe, ca niște lănci, pe vîrf. Mirosul de cafea turcească mi-a învăluit de-atunci, ca un nor dulce-amar cerul gurii
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
o apă ce se scurge fără de noimă-n adâncuri sau ca o avere căzută pe mâna părăduitorilor? Începusem să mor prea vizibil. Vorbeam cu mult prea ocupatele celule, cu sinapsele, cuarcii, leptonii, gluonii și-i rugam să oprească un timp lunecarea de nesuportat pentru cei care chiar în acel moment mă acuzau de pierderea clasicei demnități a minimei decențe sociale. Dar totul căzuse în autism și totul lucra în defavoarea mea și nici scepticismul nu-mi mai era biserica sfântă a rugăciunii
Topirea (Începusem să mor prea devreme) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/2959_a_4284]
-
trăiam într-o mătrăgună nu într-un nufăr, eu mă gândeam la o ancoră nu la o vâslă, eu eram prea departe ca să pot vedea urcușul imperceptibil al iederii. Cine vâslește în ceață și tulbură apa? Mi-e teamă pentru lunecarea inocentă a peștilor, ar putea sări în incendiul ierbii, să moară, ar putea să se izbească unii de alții, speriați de târzia trecere; Nimic din toate acestea: mă învinovățește singur precum călătorul numărând închipuitele vămi prin care a trecut nevăzându
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
o împărțeau sfințită credincioșilor drept leac universal. Spiritele științifice, invocînd analogia straturilor arcului subcarpatic, demonstrau că ceea ce era vizibil la Pucioasa exista de mult și la Sinaia, dar invizibil pînă ce apele nu și-au croit drum spre suprafață, printre lunecările de pămînt provocate de ultimele ploi. Firesc, protagoniștii acestei teorii erau Yong și Gogueschor Fromage. între o sfredelire și un pansament, augustul pacient gustase din apa dentistului, declarase că așa ceva nu există nici în Thuringia și, ca un bun soț
Krenoterapie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10644_a_11969]
-
-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc pe pânze lumea viselor. Când pun culorile, ele încep să cânte. Un tablou trebuie să atragă spectatorul, dar să-și păstreze misterul. Culoarea, muzica și poezia se împletesc în lunecarea suprafețelor, în jocurile licăririlor. Trebuie să privești ca să auzi. — Pui atâta lumină în tot ce pictezi... — Albastrul este dominant în tablourile mele. Ames tec culorile cu cerul, abstractizez, am impresia că pătrund prin albastru în alte lumi. Apoi, nu te
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Lohanul își schimbă direcția îndreptându-se spre Sud, iar valea lui devine ușor subsecventă. Odată cu schimbarea aceasta de direcție, și profilul transversal al văii se modifică, malul stâng devenind din ce în ce mai accentuat, până la transformarea în coastă cu caracter normal, frământată de lunecări de straturi și acoperită cu pâlcuri de tufari spinoși. În profilul longitudinal deasemeni se observă o accentuare a pantei, albia majoră a Lohanului având în dreptul Dobrinei - Huși, o altitudine absolută de 170 m. față de 303 m. cât avea la Vest
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
pildă, rămas probabil în manuscris. Lecturat de mine, în urmă cu mai bine de un deceniu, textul acelei ample narațiuni relevă în autorul ei un observator atent al cadrului social transfigurat, adică omul care știa să accepte, cu detașarea înțeleptului, lunecarea iritantă a mizerabilului în sublim. Cât privește ediția de acum, a cărții intitulată, duios, Sorin și Sorina (prenumele minunaților săi copii) - este o culegere de schițe și povestiri, al căror univers exaltă actul pur al vieții. Destinată copiilor, cartea cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Germaniei naziste și postbelice. Abia sugerat, de asemeni, dar audibil, zumzetul agresiv al prezentului pragmatic și „global”, din care ne tragem oboseala și energia de fiecare zi. Structura sincopată a narațiunii, cu modificări de registru stilistic, cu necesare reprize de „lunecare” dedesubtul epicului potențează impactul scrierii. Nu mai puțin, observațiile acute despre rescriere, din finalul cărții, dând seamă, psihologic și estetic, asupra acumulărilor cognitive și creatoare ale noii vârste. Supratema dintotdeauna a literaturii durabile: iscodirea sufletului omenesc, Înstrăinat și exilat oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
străinei pe care o contemplă În sine Însăși, fugara nu uitase, s-ar zice, „minunata, primejdioasa intensificare a sentimentului care Însoțea minciuna și infidelitatea În iubire”. Nu mai rămâne, În cele din urmă, decât o ultimă fracțiune până la ambigua eliberare. Lunecarea, adică, „Într-un teritoriu unde nu ajungea nimeni, teritoriu interzis, descompunerea singurătății absolute... golul care se cască uneori timp de o secundă dincolo de orice ideal.” Cerebrala, pasionala Claudine nu poate evita, desigur, sordidul, În aceste clipe de emulație frenetică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de mult din noi Înșine vedem În ceilalți”. Se consfințește, astfel, mutarea obiectivului narativ dinspre exterior spre interior. Aneantizarea lui Carlito prin moarte, În afara spațiului și timpului, chiar și a memoriei celor vii, Spino o resimte, treptat, ca propria sa lunecare În abis și Încearcă să Încetinească venirea nopții. Orânduite „ca niște păpuși mari, supradimensionate marionete ale unui spectacol Încheiat, Într-o magazie de vechituri”, cadavrele de la morgă ordonaseră deja, Într-un fel, realitatea În jurul misterului morții. Criza provocată de cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
că asta era cea mai intimă și mai sinceră discuție dintre ei de când locuiseră în casa asta. N-a fost doar, știi tu. Că voia să mă mângâie pe cocoșel. Tipul chiar mă iubea sau de-astea. Ochii ei surprinseră lunecarea norilor și simți cum o apucă un început de greață. Frecușul explicațiilor. Tipul chiar... Dar n-avea cum să fie așa. Nu în felul în care o spusese Mark. Cred că e posibil să fi făcut sex și cu animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a esprima liniștea și claritatea unei naturi ideale. E greșala naturală a tuturor începătorilor de-a lăsa să-și urmeze vorbele repede una după alta și de-a se prea grăbi, e un defect care întîi are adesea de urmare lunecarea peste silabele finale scurte și anume peste silabele flexiunii, prin urmare o ștergere a referințelor gramaticale din propusăciunea, dar după aceea prin împingerea cuvintelor, care se face în urma unui fel de putere naturală, se mai produce și o dispozițiune chinuitoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
altul, încît nostalgia se conturează organic într-o funcție vegetativă. Dorința de altceva, din simbol spiritual, devine natură. Expresie a avidității de spațiu, nostalgia sfârșește prin a-l anula. Cine suferă numai de pasiunea Absolutului n-are nevoie de această lunecare orizontală pe întinderi. Existența staționară a călugărilor își are sursa în canalizarea verticală, spre cer, a acestor doruri vagi după veșnic alte locuri și alte depărtări. O emoție religioasă n-așteaptă consolare de la spațiu; mai mult, ea nu-i intensă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu le pătezi infinitul cu obiectul prezenței tale. Privirea pură a melancoliei este modul cel mai ciudat prin care femeia ne face să credem că a fost cândva tovarășa noastră în Rai. Melancolia este o religiozitate fără nevoia Absolutului, o lunecare din lume fără atracția transcendentului, o slăbiciune pentru aparențele cerului egală insensibilității la simbolul acestuia. Posibilitatea ei de a se dispensa de Dumnezeu - deși îndeplinește condițiile inițiale ale apropierii de el - o transformă într-o voluptate, care se satisface creșterii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]