422 matches
-
în dinamica comunităților locale, a persoanelor particulare și a unor grupuri obscure, diferite de interlopi. Pelerinajele și tot mai numeroasele procesiuni religioase la Locurile Sfinte, ezoterice, sunt mereu copleșite și de activități profitabile. Pentru justificare, este invocat un ideal mai lunecos: dacă o lume a apus, să întărim pe toate căile credința că va veni una mai bună. Fenomenul se desfășoară pe cele două planuri subliniate de Guénon: planul misterelor ce presupun inițierile cu ajutorul devotaților lui Dumnezeu și planul riturilor comunitare
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pe drept cuvânt nu va fi iertat cel ce-și încheie viața în necredință, pentru păcatul necredinței”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, rp. 26, în Filocalia..., vol. II, p. 217-218) „Nesimțirea pagubei ce o suferă virtuțile este cale lunecoasă spre necredință. Căci cel ce pentru plăcerile trupului s-a obișnuit să nu mai asculte pe Dumnezeu, va tăgădui și pe Dumnezeu însuși când se va ivi prilejul, prețuind viața trupului mai mult decât pe Dumnezeu, după ce a pus plăcerile
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
galerie"". Adrian Maniu ar fi parcurs drumul de la avangardă spre tradiție din considerente carieriste: "Am păstrat închisă în amintire pulberea acestor ani îndepărtați petrecuți în redacție cu Adrian Maniu, fără ca să am curajul a trece mai departe pragul greu și lunecos al carierei lui de mai tîrziu, de scriitor al neamului, al tradiției literare, națională și patriotică, - atîtea anticamere ale stilului de viață și de creație oficial și academic! Este, se spune, vîrsta înțeleaptă a poeților căreia Adrian Maniu trebuia și
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
remarce cu ironie: "Îmi dau seama că folosesc probabil termenii «modern» și «postmodern» cu totul altcum decît ceilalți. Și totuși, tocmai asta e o atitudine cu adevărat postmodernă, nu găsiți?". Mircea A. Diaconu ne oferă un conspect al atît de lunecosului postmodernism, pe care același Eco îl caracteriza drept "cel mai recent passe-partout terminologic", un termen "bun à tout faire", perfect avizat asupra labilității terenului pe care se situează. Și atractiv printr-o anume "sinceritate" speculativă care îl scutește de opțiuni
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
făcea secretarul. Produsele erau aduse la Cooperație de către președintele acesteia, care, deși era obligat să le distribuie la timp și după tabelele de la primărie, o făcea de cele mai multe ori după bunul lui plac. Președintele Cooperației era un om lingușitor și lunecos, cu puțină carte. Avea o diplomă de zece clase, cumpărată, pentru a putea ocupa funcția de președinte. Avea un talent înnăscut în a se descurca în orice împrejurare și multe relații la județ. Adeseori dădea aceste produse doar cui voia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dar mai ales foamea! Mă simțeam bine în compania celor doi. Cel care conducea mașina, Cotoi, președintele de la Cooperație, avea o spinare flexibilă, ca la mâțe, și un talent înnăscut de a le face pe plac șefilor. Era atât de lunecos încât, deși toată lumea știa că este plin de bani câștigați din afaceri dubioase, totuși felul lui de a fi lingușitor și săritor la orice chemare era pe placul tuturor. Îți ghicea întotdeauna dorințele, îți intuia gândurile cele mai ascunse și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
făcute nici prin memoriu nici prin memorand, că nu privesc ștergerea tributului, ci cer numai stabilirea unui modus vivendi mai convenabil între imperiu și România și o mai exactă definiție a condițiilor de reciprocitate între aceste două state. Limbagiul cel lunecos al diplomației, care îmblînzește toate espresiile c-o arte stilistică rară, nu e făcut pentru a ne lumina asupra cestiunei - sed relata referro. Totodată se dezmint știrile despre mobilizare și "Nord D. Allg. Ztung. " este autorizată a declara că neînsemnatele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
deși, după a noastră părere, în asemenea afaceri e de preferat zâmbetul cu două înțelesuri al principelui - cancelariu decât vorbareța pozare în apărător al libertății. După Cât s-ar părea situația e clară. Deși e greu să se cuteze cineva în lunecoasele saloane ale celor două adevăruri și nici nu se pot fixa marginele între care un diplomat merită crezare, totuși singurul fapt că asupra oceanului de vorbe războinice s-a ivit ieri - alaltăieri renumitul porumb cu ramura de măslin în gură
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
noastră părere, bine au făcut. Interesul febril pe care ni-l insuflă comediele franțuzești moderne, în care planul piesei se 'ntemeiază sau pe adulteriu sau pe încercări de adulteriu, făcând din păcatele femeilor și bărbaților picanterii dramatice, pipărate cu espresii lunecoase și situații și mai lunecoase, toate acestea Gogol nu le cunoaște. Ai într-o răsadniță deosebite semințe, cade o ploaie și toate răsar în plină lumină, fiecare în feliul ei. Ai și aici o răsadniță de oraș provincial, în care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Interesul febril pe care ni-l insuflă comediele franțuzești moderne, în care planul piesei se 'ntemeiază sau pe adulteriu sau pe încercări de adulteriu, făcând din păcatele femeilor și bărbaților picanterii dramatice, pipărate cu espresii lunecoase și situații și mai lunecoase, toate acestea Gogol nu le cunoaște. Ai într-o răsadniță deosebite semințe, cade o ploaie și toate răsar în plină lumină, fiecare în feliul ei. Ai și aici o răsadniță de oraș provincial, în care toți dormitează în păcate moștenite
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
politică, - totuși cenzorul Cato n-avea altă de făcut decât să predice cu și fără ocazie vecinica frază că orașul Cartago trebuie șters de pe fața pământului. Diplomația romană nu era întru nimic inferioară celei moderne, acelasi joc dublu, aceleași cuvinte lunecoase, aceleași trăgănări se făceau pe atunci ca și astăzi. Dacă prințul Muntenegrului s-ar putea asemăna cu Masinissa, regele Numidiei, atunci tabloul devine complet. Acest Masinissa avea numai rolul de a provoca vecinic pe cartaginezi, iar aceștia n-aveau voie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
toate, fie ele din orice partid ar fi. Căci scopul lor e banul și mijlocul minciuna". Dar, cum zic, această jurnalistică și-a pierdut efectul pentru orice om mai liniștit și mai cuminte, de aceea trebuie inventată o nouă formă, lunecoasă, cu tonul cel mai natural, în locul strigatului de piață și plin de fraze a șarlatanilor de rând și ecce homo! iată problema dezlegată prin Unirea democratică. Stil limpede, ton natural, ortografie corectă, amiciție cu gramatica românească, c-un cuvânt un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tu junge șmecher ce ești, îți place de bătrâna Bunică, preoțelul meu, cavalyer? Cine e băiatul meu? Știi tu prea bine cine te iubește, cine îți dă pipota și gâtul de la pui! Cine? Cine îți face tăiței? Daaaa. Tăițeii sunt lunecoși, greu de luat în furculiță și mai greu de prins între degete. Vezi cum scoate pasărea râma din pământ? Râma nu vrea să-și părăsească culcușul. Nu vrea să iasă afară. Hai, gata, imi umpli rochia de bale.“ Și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la ea și clipește din ochii ăia ai lui. Iar fetița se bâlbâie. Trebuie să fie o veselie! Și Cinci Proprietăți - acel Apollo - tot mai caută o fată americană să o ia de nevastă? Ăsta era felul ei viclean și lunecos. Cu osul mic și gălbejit ce-i servea de mână, mâna care fusese cu adevărat căsătorită în Odessa cu un om cu greutate, apăsa pe clanță, apa năvălea înăuntru și cei stângaci cădeau la fund - cu tot cu bani, putere, grăsime, mătăsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ne demonstreze cât de priceput e la mânuirea unui lasou sau cânta: „Iată suntem la Wenice, Unde dar parcăm mașina?“ Buza lui de sus o încăleca pe cea de jos și arăta posomorât și plin de răbdare. Era un tip lunecos, rece, ca mulți alții care trebuie să presteze și totuși să-și păstreze un colțișor numai al lor - ca un șef de sală sau de hotel - oameni care sunt angrenați într-un anume tip de joc al vieții unde știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Spiritul pe care-l întrezăream la el era cel al lui Șanticler, și când spun asta mă refer la vioiciunea și agerimea masculină, la mușchii tari și încordați, la sângele din creasta smucită, ostentativă, țanțoșă și strălucitoare, de deasupra penajului lunecos și splendid. Ah, însă mai sunt și altele de spus, după ce am făcut această comparație. Nu e un lucru rău, însă asta este. Omenirea nu are acel gen de simplitate - nu are linia aceea unică trasată pe pământ cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trebuia să continui. Nu, ceea ce o mâna era pasiunea cu care-și dorea ca el să prindă șopârle. Lângă ușa posadei ardeau două boțuri murdare de lumină de cherosen, asemeni unor prune de tuleu vrâstate cu negru. Lespezile caldarâmului erau lunecoase, însă nu de la rouă sau ploaie, iar mirosurile pe care nu eram încă în stare să le disting se ridicau puternic amestecate - mirosul de paie, de lut, cărbune, de fum de ocote, prăjeală, piatră, rahat și mălai, pui fiert, piper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o exprime, a continuat pe tonul ăsta și a lăsat restul deoparte. A spus, totuși: Mă vei căuta oare cândva? Sigur că da. Cum așteptam în soare taxiul, eram la marginea pieței, lângă tarabele cu flori, în picioare pe dalele lunecoase de la corolele aruncate pe jos ce răspândeau uleiurile lor slabe pe caldarâm. În fața noastră se aflau gheretele măcelarilor, iar în cârlige atârnau burțile, măruntaiele și stârvurile, pe care muștele aproape că dezlănțuiau un adevărat vacarm și zburdau asemeni primilor stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tot. Sunt vreo 30 de ani de atunci. Am uitat cum arăta maică-mea, abia dacă-mi aduc aminte de fața înspăimântată a tatii când m-a scos din apă, știu cum arătau valurile și ciotul acela de stâncă cenușiu, lunecos... dar cam atât. Pe ei însă n-am putut să-i uit: îi văd mereu în noaptea mea și ei sunt lumina, v-am spus doar ca mergeau în soare, nu?! Și erau atât de frumoși... și nici pe bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
personale. Vocea lui deveni aproape o șoaptă. ― Pat, ai înnebunit, ce-ți veni să spui toate astea cu voce tare? Eu n-am vrut decât să te avertizez. În Prescott nu mai am deplină încredere. De când a apărut Thorson, e lunecos ca o zvârlugă, nici nu mai știi de unde să-l apuci. Din fericire, nu l-am lăsat niciodată să înțeleagă care sunt adevăratele mele opinii despre non-A. Fata îi răspunse ceva ce Gosseyn nu înțelese. Se lăsă apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și John Prescott, comandantul secund, s-au convertit amândoi la non-A, abia atunci..." La care Crang îi replicase: "n-am vrut decât să te avertizez. În Prescott nu mai am deplină încredere. De când a apărut Thorson pe Terra e lunecos ca o zvârlugă". Cam asta vorbiseră ei. Era deci pe bază. Știa cine locuiește în vilă: John Prescott cel care ― din punct de vedere intelectual ― adoptase filozofia non-A, fără a reuși să o facă să devină parte integrantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ideile sale, oricât de bogată ar fi informația din domeniul psihanalizei, autorul acestor rânduri nu-și poate dezvolta raționamentul critic fără a recurge la citate și chiar la "efectul de citare". Instinctiv, el simte că terenul pe care avansează este lunecos și e obligat să-și caute noi repere teoretice, devenind scolastic dintr-un explicabil reflex de autoapărare. Frustrantă e și convingerea intimă că sondarea inconștientului creator al lui Camil Petrescu nu lasă loc comentariilor mediocre. Revenind la autorul nostru, să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fratele geamăn. Lupta permanentă cu neamul valah, cu originea sa valahă, se înscrie într-un model generic de care nu se poate să nu se țină cont. Este felul lui Cioran de a așeza înstrăinarea și integrarea într-o relație lunecoasă, ca într-o bandă Möbius, în care eu devine pe negândite tu, în care înstrăinarea devine integrare. Un Cioran întreg și integru este un Cioran străin sie însuși. În fine, înainte de a face apel la cuvinte din scrisorile lui Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Telescopul Fanteziei: / Și deși Fantezia poate ca să cadă sub biciul Rațiunii, / Totuși Fantezia în Religie e totu-n toate"; "Moartea e Soarta tuturor Muritorilor"; Geniul a murit"; "Geniul e mort"*; "Duhuri în miez de noapte"; "Ceasornicul Conștiinței tale"**; "epoca cea lunecoasă a-îndoielii"; "Preoții sînt Dușmani puternici"; Preoția-încătușează Dreptatea de Nas"; Femeia, cea mai bună dintre Fericirile toate, / Este întreg Cerul meu; Religia e-o glumă". [*the Genius dy'd; Genius dead: moartea geniului invocată de Chatterton aici pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
nimic. Că trebuie să fie tare adânc înăuntru, aia de apasă, și oamenii au făcut scaune așa de tari, care acum, unul după altul ies la iveală. Și numai ce simte deodată Mariedl ceva mai tare decât un scaun. Tare, lunecos, și, așa, cumva rotund. Apucă lucrul între degete... e o conservă, și încă, una care nici nu a fost deschisă. Și oamenii aplaudă atunci când Mariedl ridică conserva sus și closetul se golește gâlgâind. Acum zice preotul că conserva aparține lui
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]