413 matches
-
Stimați Concetățeni sau Dragi Compatrioți, ca unul care se pregătește să anunțe că începând de mâine va scădea la cincizeci la sută prețul benzinei, pentru ca imediat după aceea să arunce în ochii audienței străbătute de spaimă un organ intern însângerat, lunecos și încă palpitând. Ceea ce avea să comunice președintele republicii, adio, adio, la revedere, era deja cunoscut de toți, dar este de înțeles faptul că oamenii au avut curiozitatea de a vedea cum avea s-o facă. Iată, prin urmare, discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de cel nou care, cu excepția unei singure posibilități de intrare, îl înconjoară complet. Noi stăteam la hotelul Deutscher Hof, unul dintre cele mai vechi și mai bune din oraș, iar camerele noastre aveau priveliști excelente peste zid către acoperișurile ascuțite, lunecoase, și regimentele de coșuri de fum care se întindeau în depărtare. La începutul secolului XVIII, Nürnberg era cel mai mare oraș din vechiul regat Franconia, și, de asemenea, unul dintre principalele centre de comerț dintre Germania, Veneția și Est. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
miresmei și alege-ți Pat neted în plocadul de ierburi și pământ. II Așa am pus deoparte și munca migăloasă, Și trândăvia iernii, și grijile de ieri. Ca singur, în șoptirea născândei adieri S-o iau pe cărăruia de humă lunecoasă. Curând în miezul luncii, un neștiut fior Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire și pături moi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Din raiul plin de lacuri cu lapte și cu miere, Am preferat să aflu, ca-n ține e, muiere, Acea eternitate ce m-a făcut să sper, Că ai între picioare scarul vieții mister. @EU VIN CĂ ZEUL Ce curbe lunecoase și amare Se-nscriu în trupul tău cu miez de floare Eu vin că zeul să mă risipesc În iarbă ta cu iz de măr ceresc Și vreau să te cutreier că un flutur Polenul în adîncuri să ți-l scutur
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
așa că s-a lăsat cam greu convins să vină la dans, fiind o fire mai temătoare. Valentinei îi plăcea de flăcău. Spera să se logodească într-o zi cu el. Se mai aventurase ea cu băieții din sat, pe tărâmul lunecos al amorului, dar, ca la țară, se mai auzea câte ceva despre aventurile fetelor, că, de, băieții dacă nu se lăudau cu ce a mai trecut pe lista succeselor sexuale, nu se considerau bărbați, așa că ar fi preferat să se mărite
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
de la grătare. - Lăsa-ți-l că-i beteag... - completă vocea răgușită, pe care o auzise și la tarabă. - Beteag pe mama dracului - mârâi alt hăndrălău, cel cu un picior de lemn, de undeva, din spatele lui Solomon, scuipând des printre dinți lunecoși, de cositor - Când se dădea mare scriitor nu îl durea nimic... - Auzi cu cine să se pune el? - reluă pițigăiatul firul - Să-l învațe el pe Șefu ce-i aia scriitor... - Tu auzi, băi ciumete? - hârâi vocea răgușitului - Cu tine
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
și molfăia cuvintele-n dinți. Apoi, plătind consumația Barmanului ce stătea la taclale cu îngerii, a chemat Gioconda-n surâs și i-a dăruit firele de nisip ale clepsidrei ce murea îmbătată de dor... Iar noi ne târam încet pe zidul lunecos al amintirilor într-un balet nesfârșit. Referință Bibliografică: pe zidul / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 210, Anul I, 29 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PE ZIDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367153_a_368482]
-
la o simplă privire, la o dorință ne exprimată, sau la un simplu vis într-o seară de toamnă. Tot vrea, mereu vrea ! Lupta aceasta cu sine a dus la închiderea ispitelor înt-un cavou al sufletului și al minții lui lunecoase. Singura care l-a mai potolit a fost inventarea unei celule a societății, familia. Un fel de minciună a sexelor, pentru că omul, bărbat, sau femeie, tot visează, tot privește spre alceva, tot are dorinți imposibile, viziuni cu băieți și fete
IUBIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368676_a_370005]
-
prozator Nicolae Breban ia cca 8.000 de lei pe un roman la care muncește ani de zile. Și atunci cum să nu fi acceptat să se prostitueze cu Puterea !? Sau valorosul Manolescu sau cerebralul Pleșu sau lucrativul Liiceanu sau lunecosul Patapievici sau ... ? Meseriile scriitorilor români ? Dintre cele mai diverse. Poate de aici, bogata inspirație în realizarea unor adevărate capodopere. Vezi I. L. Caragiale, Tudor Arghezi, Eugen Barbu, Paul Goma, Augustin Buzura ... Costurile unei cărți de cuvinte este, acum, mai mult decât
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
nici rugăciuni nu mai clădesc, Dumezeu fiind, ca niciodată, părăsit, singur, vândut și dincolo de speranță. Țipă pădurile și apele și pietrele, ca niște copii loviți fără noimă, căci nici o cruce și nici o stea nu mai pot uni cu trăinicie mâinile lunecoase ale oamenilor și nimeni nu mai este, să urce pe munte... ------------------------------------------ Poeme din volumul „Soldat în războiul final” Ion IANCU VALE Târgoviște, februarie 2016 Referință Bibliografică: Ion IANCU VALE - SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME / Ion Iancu Vale : Confluențe Literare
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
așa că s-a lăsat cam greu convins să vină la dans, fiind o fire mai temătoare. Valentinei îi plăcea de flăcău. Spera să se logodească cu el într-o zi. Se mai aventurase ea cu băieții din sat, pe tărâmul lunecos al amorului, dar, ca la țară, se mai auzea câte ceva despre aventurile fetelor, că, de, băieții dacă nu se lăudau cu ce a mai trecut pe lista succeselor sexuale, nu se considerau bărbați, așa că ar fi preferat să se mărite
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
lume. „Ah, zic, asta căutam!” Treptat cobor în adâncimile mai limpezi ale gândurilor, mai spre esență. Acum urmează etapa în care sunt absorbită cu totul și mă rup de prezent. Recitesc și descopăr idei înghiontite ori așezate pe un teren lunecos, nedeterminat, ca cel aflat între namol și nisip. Dau trânta ca să îmi șlefuiesc ideile și să nu obturez poteca spre lectura plăcută a cititorului. Îmi ascut mintea și verific dacă e clar acel “ceva” ce am vrut să spun cititorului
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
VULNERABIL Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012 Toate Articolele Autorului A nu fi vulnerabil A nu fi vulnerabil - să-mbraci o armură de fier, A nu fi vulnerabil - să fii o creatură cu solzi lunecoși, A fi vulnerabil - să te acoperi cu petale, să scrii versuri, Să iubești , să mori în fiecare clipă, Să aștepți când nimic nu este de așteptat, Să nu minți, să fii naiv ca un copil, A nu fi vulnerabil - să
A NU FI VULNERABIL de BORIS MEHR în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356717_a_358046]
-
umbrit eram, iată, de gleznă cuiva care mult mai puternic prin toate pășea; astfel, oricât de tânăr, cu oricâtă pripeala orice drum băteam a doua oară. Ce spui tu despre sufletul meu Tu-mi spui: sufletul tău este foarte ciudat; lunecos că o frunză, mult ca un pat, mut că o frunză dintr-un pom lunecos și din care se face un pat; că o neîmpăcata silaba de gand într-o limbă în care ostateca sunt, uite, rană adâncă pe care
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
de tânăr, cu oricâtă pripeala orice drum băteam a doua oară. Ce spui tu despre sufletul meu Tu-mi spui: sufletul tău este foarte ciudat; lunecos că o frunză, mult ca un pat, mut că o frunză dintr-un pom lunecos și din care se face un pat; că o neîmpăcata silaba de gand într-o limbă în care ostateca sunt, uite, rană adâncă pe care ți-o fac se inchide-ntr-o clipă, cât vârful de ac! nimeni nu-mi
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
tocmai cuplul fericit”, mi-am spus uitându-mă la ei cum spate-n spate lâncezeau. „Ce le lipsește ăstora îndată eu am să le dau: Nițică variație în liniștea încremenită, ca să-și astâmpere aleanul cu seva-n vrere priponită ... ” Și, lunecos precum un șarpe cu chip de-arhanghel ipocrit, m-am furișat lângă femeie - chitind c-acolo-i de lovit de vreau ca zidul șubrezit al ascultării să-l străpung - și i-am șoptit c-o patimă mai verde ca mireasma
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
desenat o floare Și-ai creionat apoi din umbra mea pistil, Din iarba oglindită-n ochii mei, culoare În frunza verde ce schimbase al meu stil. Din rozul de pe chip creat-ai fluturi vii Cu mici steluțe din privirea-mi lunecoasă Și firav m-ai convins în nopțile târzii Că în alb-negrul tău, eu, azi sunt mai frumoasă. Din albul pielii mi-ai furat c-un strop mai mult Și-n jurul meu tu ai creat frumos un univers Să nu
TU EȘTI CEL CE MI-AI FURAT CULOAREA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370871_a_372200]
-
și Așchiuța”, „Răzbunătorii”, ,,Sfanțul”, „Baronul”, „Linia maritimă Onedin”, Teatru TV și pe Toma Caragiu și Alexandru Giugaru sau chiar pe Birlic ... „ Sînt dulce-amare aceste amintiri învăluite în candoarea frazei în care înfloresc cuvitele ce desenează amintiri precise, si nu vagi, lunecoase. Citez copios, pentru ca aceste amintiri încep să structureze un român în cele din urmă, un român în care personajul principal alunecă pe fluxul amintirilor, pentru a structura „avatarurile” generației noastre. „Noi am invatat poezii în românește la grădiniță, nu în
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
spini fericit că numai o săgeată bine-ascuțită mi-a rămas înfiptă între coaste mândru că n-am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola himerei vrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
marginea nopții... În gând, anihilat-am tot ce părea himeric. Prin cercul clipei am ajuns în dreptul porții! Sclipea timpul întâmplări mici și uitate... Am părăsit furtuna care m-a alergat Cu dune de zăpadă-n adânc spulberate Ca o umbră lunecoasă ce m-a speriat! Curgea singurătatea peste chipul lumii Praful alb fâlfâia. În ansamblu sufletesc Măreția -simplității si-a rugăciunii- Egala impulsurile... De-atunci te iubesc! Referință Bibliografică: IUBITE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1879, Anul VI
IUBITE de LIA RUSE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370789_a_372118]
-
foșnet, În șoaptă vântul îi mângâie verde, Ridică-n vârf de crengi lumânărele; Mirosuri amărui văzduhul cerne. Ciute cuprinse de miresme Înalță botul umed; înspre seară Frământă-auzul de cântarea vremii Un vuiet lin de dor ce se presară. Se scurge lunecos peste pădure Sonetul cu acorduri de durere Să-ți fure adormirea-ascunsă-n sânge și-un strop sărat ți-alunecă-n tăcere. Înghesuită-n mrejele din vene Eterna dragoste dormea uitată; Acasă! Lasă drumul, hai acasă! Turbată ca un câine-acum te latră. Referință Bibliografică
MIRESME DE CETINI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369696_a_371025]
-
curajoși din fire, mi-i opresc pe căișori înainte să se mire. Ce mai coama măiestrita, împletită-n șapte cozi, si ce coadă potrivită, mâna-n ea să ți-o înnozi. Și ce greabăn, si ce crupa, si ce glezne lunecoase parcă-s zmei ce se întrupa să fure fete frumoase. Caii mei, măi verzi că marea tulburata de furtună ce inundă toată zarea când se zbuciuma și tuna, Si mai verzi decât smaraldul ocrotit de mâini străbune și purtat azi
CAII MEI de DORA PASCU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354508_a_355837]
-
sucul de lemn și alte culori. Mâinile îi jucau cu iuțeală împletind linii, planuri, volume... Capul, grumazul, corpul arcuit... Mușchii i se încordau, își strivea buzele, degetele îi sângerau deschise. Acum labele cu gheare de calcar, blana ca o spumă lunecoasă... Fixa pe stâncă fiara, parcă vie, o ucidea acolo: în jurul gâtului fragil, două brațe puternice, sugrumând-o... Un cap cu barbă în gura cu colți, sfârtecat... Ochii animalului și cei ai făpturii zugrăviți în agonia morții... Ai săi, acum, și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
Trecut de jumătatea lui Gerar. Norii iuți și lunecoși începu să învăluie ziua de zici că-i toiul nopții. Clipă după clipă, ei trec vibrând peste chipul orașului. Privesc în dreapta și în stânga mea și mi se creează o dispoziție expansivă. Un cârd imens de ciori zboară deasupra capului meu
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
privi. Devenise incandescentă în lumina soarelui Nordic iar vocea îi suna ca o chemare din adâncurile mărilor agitate de venirea furtunii. Era primul,, fest,,la care noi participam ca studenți. El m a invitat la dans pe melodia unui tangou lunecos. Să nu cad mi am agățat brațele de umerii săi. Era așa cald și plăcut că am ațipit lipindu mi obrazul de finețea gâtului său. Știu doar că mă plimba plutind deasupra perechilor de dansatori și că de atunci nu
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]