283 matches
-
Așa că la tunuri rămînem doar trei craioveni. Marius e un lungan cu un aer placid, e ultimul aterizat În această adunătură bizară de soldați. Din motive doar de el știute, nu are o disponibilitate de comunicare prea mare, ca orice lungan, privește lucrurile de sus, mijindu-și un pic cam disprețuitor ochii - sper să-și dea seama pînă nu e prea tîrziu cît de dăunătoare e atitudinea asta, mai ales aici. Călin stă pe bordura de beton a biutei În care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și frumoase pînă am descoperit unele inconveniente: ciorba de fasole cu afumătură. Asta pentru că după un astfel de festin, seara, În micuțul dormitor din pavilionul de vară, am cunoscut clipe de oroare. Mațele lui Jordache ne-au vorbit limba morții. Lunganul slăbănog din Constanța rînjea tăcut, urmărind ușor amuzat cum faptele curului său otrăvit ne stîrneau o panică oribilă. S-a ales cu o serie de porecle care să reflecte această calitate pe care s-a dovedit că o are: Dr.
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
regulat a se înființa din nou școală în cotuna Horleștii din această comună, însă în cotuna Horleștii școală n-au fost niciodată pe când încă acea cotună forma comuna Horleștii. Că școala desființatei comuni Horleștii au fost și este în cotuna Lunganii, care cotună și școală la desființarea ei au trecut în comuna Voineștii. Cotuna Lunganii este chiar în apropiere de cotuna Horleștii și copiii au frecuentat la acea școală mai înainte de desființarea ei în anul 1871 și frecuentează chiar și în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în cotuna Horleștii școală n-au fost niciodată pe când încă acea cotună forma comuna Horleștii. Că școala desființatei comuni Horleștii au fost și este în cotuna Lunganii, care cotună și școală la desființarea ei au trecut în comuna Voineștii. Cotuna Lunganii este chiar în apropiere de cotuna Horleștii și copiii au frecuentat la acea școală mai înainte de desființarea ei în anul 1871 și frecuentează chiar și în prezent. Cotuna Lunganii este foarte mică și numai cu copiii din Horlești se poate
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și școală la desființarea ei au trecut în comuna Voineștii. Cotuna Lunganii este chiar în apropiere de cotuna Horleștii și copiii au frecuentat la acea școală mai înainte de desființarea ei în anul 1871 și frecuentează chiar și în prezent. Cotuna Lunganii este foarte mică și numai cu copiii din Horlești se poate complecta numărul trebuitor pentru o școală. Locuitorii din cotuna Horleștii n-au necesitate de școală, că copiii lor merg la școala din cotuna Lunganii, care este cea mai apropiată
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
chiar și în prezent. Cotuna Lunganii este foarte mică și numai cu copiii din Horlești se poate complecta numărul trebuitor pentru o școală. Locuitorii din cotuna Horleștii n-au necesitate de școală, că copiii lor merg la școala din cotuna Lunganii, care este cea mai apropiată, dar este necesitate de școală a se înființa în cotunele Lițcanii-Noi și Lițcanii-Vechi (Bogonos) și cotuna Cojasca-Nouă, în care cotună este un însemnat număr de copii fără a frecuenta la vreo școală încă de la înființarea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
d-voastre direct și fără concurs pentru ocuparea posturilor cerute de ei înșii, prin suplicele cuprinse în dosariul alăturat; și anume: pe d. Gheorghe Bantăș, pentru cotuna Șipotele, comuna Șipotele, plasa Bahlui; pe d. Teodor Cateliu, pentru cotuna Goieștii, comuna Lunganii, aceiași plasă; pe D. Anton Dobrea, pentru cotuna Cristeștii, comuna Cristeștii, plasa Braniște. Titlurile ce le-au adus acești candidați înaintea comisiei sânt însemnate în dosul suplicelor respective. În privirea d-lui Anton Dobrea observ însă că a fost destituit
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ale școalei normale, cel dentîi și proponimente de cinci ani, comisia au decis a-i propune direct și fără concurs aprobărei Ministeriului, și anume: pe d-nul Teodor Cateliu pentru școala vacantă de gradul 1-i din cotuna Goieștii, com. Lunganii; pe d-nul Gheorghe Bantaș pentru școala de gradul I-iu din cotuna Șipotele, com. Șipotele; pe d-nul Anton Dobrea pentru școala de gradul al II-lea din cotuna Cristeștii, com. Cristeștii. Iară ceilalți concurenți, d-nii Ștefan Filioreanu și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
escrierea catedrei la concurs. Domnule Ministru, Reamintindu-vă raportul N-o 181, din 16/28 april a. c., privitor la concursul ținut pentru ocuparea școalelor rurale vacante din jud. Iași, am onoarea a vă înștiința că aspirantul pentru cotuna Goieștii (com. Lunganii, pl. Cîrligătura), d. Teodor Cateliu, au renunțat de-a ocupa postul de învățător pe care-l solicitase. Fiindcă aceasta era de prevăzut, subsemnatul 174 {EminescuOpXVI 175} însărcinise verbal pe fostul suplinitoriu, Gr. Celus, ca să funcționeze mai departe până la hotărârea deplină
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a chestiunei. Prefectura de Iași, prin adresa N-o 5007, din 12/34 mai c., mă anunța, în fine, că renunțarea d-lui Cateliu a rămas definitivă. Drept care am onoarea a vă ruga: 1) ca școala din cot. Goieștii (com. Lunganii, pl. Cîrligătura) să fie din nou pusă la concurs; 2) ca până la ținerea acelui concurs să binevoiți a recunoaște din nou ca suplinitor pe d. Grigorie Celus, și aceasta cu începere de la 15 april anul c., căci de atunci și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să se sprijine,în drumul către casă. Nu se scutură îndestul, când, se pomeni cu dese și puternice bătăi în ușa garajului și cu apostrofări de tipul: deschide! Ușa, deschide-o, repede, că suntem poliția, jandarmeria și pompierii! Deschise. Șase lungani, cu mască pe figură, pătrunseră, ca vandalii, peste el. Hai cu noi! Am fost chemați să te luăm și să te ducem unde trebuie.Să te salvăm de la moarte. Sunteți nebuni,ori, nu știu eu pe ce lume mă aflu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pălăriei așezată cu fundul în jos, aproape plină cu bani. Ei,?, behăi, acela, din nou.îți pare bine că te-am găsit? Cerșetorul sări drept în picioare și era gata să o rupă de fugă. N-a putut,însă, din cauza lunganului. Acesta-l apucase, cu o mână, de beregată, și îl strângea, cu putere,încât, Călin Ciolca începu să facă ochii, ca broasca, atunci când zice mioarc. Stai pe loc, măi domnișorule Buză de iepure, că, după negul de la ceafă, după buzișoara
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
picioare, și-i cerșetor, gata, de-acum, să-l omori? Tu, măi beteagule de minte, ce treabă ai cu noi? Cu care noi? Cu el și cu mine. Vezi-ți de drum! N auzi? Mai repede! Ăla se lasă păgubaș. Lunganul reluă. Unde-i vițelul, măi, netrebnicule, unde i? De ce nu mi l-ai cerut, mă, dacă ți-a venit a mânca pulpă de vițel? Unde-i? Ce-ai făcut cu el? Dacă-l mai ai, hai cu mine, unde-i
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și le-a măturat din cursă. "Fii atent!" a strigat un David furios. Nu către mine, ci către barca de lîngă noi. Barca portocalie se apropiase periculos de a noastră. Nu era David, producînd mai multă putere decît mine, era lunganul care fusese abătut de la curs, de pasăre, atacantul său. Aproape și-a izbit lama de a mea. Am privit înspre el, i-am văzut panica din privire și m-am bucurat. Nu mai putea evita următoarea baliză, portocaliul a lovit
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe pielea mea lașitatea bravilor mei colegi. Nu vreau să intru acum în amănunte. Trec de aceea direct la scandalul datorită căruia în cele din urmă am scăpat ― e drept că numai eu gândeam astfel ― de școala de corecție. Un lungan, căruia îi mijise mustața și își mângâia puful negru de sub nas cu mândrie, mi-a șoptit într-o zi batjocoritor la ureche că auzise o discuție care mă privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la școală
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca un stăpân. Auzindu-mă plângând, bărbatul din patul de la fereastră a scos capul de sub pătură și s-a răstit la mine: Ia mai încetează cu smiorcăielile, că nu pot să dorm". Istoria pe care mi-o vârâse în cap lunganul a avut și un alt efect, încă și mai curios. Acel preot închipuit, al cărui păcat l-aș fi purtat, chipurile, în sânge m-a pus într-o relație ciudată cu Dumnezeu. Ca s-o explic, trebuie să mă întorc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul ca de lebădă și cu o gușă vizibilă, mi-a aruncat din mers: "Ține-te după mine". Însoțindu-i, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe pielea mea lașitatea bravilor mei colegi. Nu vreau să intru acum în amănunte. Trec de aceea direct la scandalul datorită căruia în cele din urmă am scăpat - e drept că numai eu gândeam astfel - de școala de corecție. Un lungan, căruia îi mijise mustața și își mângâia puful negru de sub nas cu mândrie, mi-a șoptit într-o zi batjocoritor la ureche că auzise o discuție care mă privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca un stăpân. Auzindu-mă plângând, bărbatul din patul de la fereastră a scos capul de sub pătură și s-a răstit la mine: „Ia mai încetează cu smiorcăielile, că nu pot să dorm”. Istoria pe care mi-o vârâse în cap lunganul a avut și un alt efect, încă și mai curios. Acel preot închipuit, al cărui păcat l-aș fi purtat, chipurile, în sânge m-a pus într-o relație ciudată cu Dumnezeu. Ca s-o explic, trebuie să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul ca de lebădă și cu o gușă vizibilă, mi-a aruncat din mers: „Ține-te după mine”. Însoțindu-l, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ea, așa cum o rugase. Apoi Înțelese că și ea auzise desigur comunicatul de la radio. Simțea fără Îndoială nevoia de a fi singură. Simți decepția de a nu-i putea Împărtăși tristețea, dar și gelozia că suferea pentru altul. Tehnicianul, un lungan cu părul căzut pe umeri, Îl toca la cap cu detalii tehnice despre noile camere cu infraroșii pe care tocmai le instalase la sit. Îl bruftui pe bietul băiat și se Îndepărtă ca să răspundă unui apel. - Fersen, ascult... OK... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
menhir, i-o trînti Lucas. Armelle Își luă bărbatul de-o aripă și, după ce le confirmă celor doi polițiști că PM se afla Într-adevăr cu ea, așa cum afirmase, Îl trase după sine cu energie, dar fără mare dragoste, pe lunganul bleg și ciufulit care era soțul ei, la sfîrșitul orelor de interogatoriu. - Fără intervenția procurorului l-am fi făcut pînă la urmă să clacheze, era la capătul puterilor... Dar Marie nu-l asculta pe Lucas. Și ea sfîrșită de puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
știam că-s așa de mulți. Cică sunt câtă frunză și iarbă. Sunt din patru sau cinci neamuri. Uriași ce poartă coarne de cerb, femei cu sulițe și ierburi de leac, slăbănogi cu părul creț care vorbesc prea mult și lungani cu părul blond și piele albă, din cei ce trăiesc numai prin păduri. Laolaltă cu ei sunt și oameni din munții tăi de acasă. Dacă o să pună mâna pe tine, o să-ți spună ei ce e cu Siloa și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]