173 matches
-
cu patimă, afundîndu-și gura și bărbia în scobitura claviculei ei, așa cum văzuse doar la cinematograf că fac bărbații cu fetele pe care le iubesc. "Nu-ți fie frică, micuțo, ah, mi-e dor, mi-e dor de tine", suspina actrița, lungită toată deasupra ei și mîngîindu-i cu o mână fesele. Fata o respinse doar când încercă s-o sărute pe gură. Atunci cântăreața sări gâfâind în genunchi și începu să smulgă hainele de pe corpul fetei, scoțîndu-i afară sânișorii aproape fără sfârcuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care am pus-o sub cap, în chip de pernă. Stăteam întins cu capul pe ea. Era foarte frig. Cu toate astea, transpirația îmi curgea șiroaie. Îmi era iar greață. După această hartă mă aflam la prima ieșire. Stăteam lungit acolo. Nu știam ce e cu mine, de ce mi-e așa de frig. Mi se păreau niște lucruri prostești. Îmi amintesc că cerul era învăluit de nori. «Astăzi ar fi trebuit să fie senin.» Mirosea a ploaie și credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
limpezească, străduiește-te, umilește-te, întărește-te. Cât de greu e să nu te îndoiești; toate se întâmplă spre binele tău. Privindu-l în ochi pe omul din fața lui, parcă s-ar fi căznit să vadă cerul prin el. Rafael lungit și aschilambicul în picioare, străduindu-se parcă dar neputându-și stăpâni cu nici un chip pornirea de a se răsti, șuierând înveninat, ininteligibil, ca și cum s-ar fi ferit să fie înțeles. Ia vino încoace! — Ce? — Vino nițel cu mine. Oh, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ultima vreme, și peste toate astea, nu mai putea de bine. De atâta bine și fericire se prostise și se tâmpise. Zi după zi amâna... 13. Era ca și cum ar fi vrut să țină timpul în loc și să rămână veșnic așa, lungită și contemplându-și buricul și pielea întinsă peste umflătura burții, ca un cearceaf sub care simțea zbenguiala aia și o vedea: niște umflături apărând și dispărând precum valurile și clipocelile unei ape sub care înota copilul, iar pe lângă ăsta îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tocmai de aceea e o lectură emoțională și, prin urmare, parșivă, riscând răstălmăcirea. Este adevărat că nu am o poziție anume a corpului de întâie ori a doua lectură a unei cărți. Cel mai mult îmi place să citesc stând lungită în pat: dar nu din lene, ci pentru că astfel pot uita întru totul de corp (răsfățat în poziția lui preferatăă, concentrându-mă pe ceea ce îmi dăruie cartea pe care tocmai o (reăparcurg. Titlurile cărților care se publică astăzi sunt fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
lor aventură repetată fără niciun progres, fără schimbări și fără țel, de la începuturile pământului. - Viața este un joc oribil, o invenție de coșmar! murmură el. El evocă măcelurile, omorurile, toată drama cumplită ce se ascunde sub iarba pe care stăm lungiți și gustăm ceea ce se cheamă dulceața naturii... Călugărița care își devorează masculul în vreme ce acesta o fecundează; păianjenul care prinde musca în plasă și pompilul care îl vânează pe păianjen... Tot acest măcel pe un colțișor de pământ, și de la un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Intrările. Ajungeam, tot vorbind, în valea plină de flori. Ne tolăneam între flori, în aerul verde, și continuam discuția, care devenea tot mai dezlânată. Până la urmă fascinația acelui loc de o frumusețe ireală ne paraliza și rămî-neam multă vreme tăcuți, lungiți unul lângă altul. Trăiam o tulburare liniștită, acceptam firescul unui erotism inocent, ca și cum ființele ar fi fost de trei sexe și nu de două, dar sexele lor ar fi încă înmugurite, încă în stare embrionară. In acea vale gândirea trecea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
unui drog, nu-și mai țese plasa lui perfectă, ci una cu găuri și bucle dispuse haotic, creatorul lumii noastre (și, după el, scriitorul) , deformează materia, o tulbură sub influența vântului nebunesc al inspirației. Legile, schemele, firele rămân aceleași, dar lungite, strâmbate. Dantelăria capătă viață." Apoi: Nu mi-ai povestit nimic despre jocul vostru de-a Reginele, nu te porți frumos. Dar eu îl cunosc mai bine decât voi și-ți spun că totul acolo are un înțeles și că visele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai bună. Și atunci, normal ar fi fost să se vadă mereu. Dar Olga evita. Intuise ceva și probabil o apucase gelozia. Atunci am întrebat-o de Riri al ei. A tăcut și a simțit săgeata. Stăteam într-o după-amiază lungit pe canapea, când a sunat telefonul. Mama m-a chemat: Petre, vino, te caută cineva. M-am ridicat alene și m-am dus. Sunt la Cireșica, am auzit o voce mică. Mănânc o înghețată. Vrei să vii și tu? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
găsim cuvenit să spunem despre un lucru prost făcut : treabă românească ! Cu acea inimitabilă intonație, cu acel inimitabil zâmbet batjocoritor... Făcând să-i scârțâie botinele de lac, Margot se ridică de pe canapeluță. Ce rost are să mai rămâie la această conversație, lungită ca o peltea ? Blague ennuyeuse ! Doar vorbe goale, printre care nu ai voie să plasezi niciun cuvânt ! Sophie se conduit toujours comme en pays conquis - și toate trebuie să iasă numai pe a ei, dar curaj, pauvre Cendrillon ! Cine știe cine îți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
clipă lîngă Mihai, apoi se întoarce și intră în curte. * Discuțiile cu un interlocutor pe măsură, vibrînd la atingerea acelorași probleme, riscă să devină interminabile. Pentru Mihai, unul dintre puținii de acest fel este Petre Graur. Soțiile, Ana și Cezara, lungite și ele la soare, stau mai departe. Iar în vale, pe loc drept, copiii joacă fotbal. Duminica aceasta pare să fie una dintre cele mai frumoase. De la întîlnirea cu Tamara în sîmbăta liberă, Mihai a traversat o săptămînă de zbucium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
peste măsura și putința sa pe silabele singuratice și dă într-o mișcare tremurătoare. Portamentul adevărat împreună totdeuna deodată elementele vorbirei care se cuvin la un loc și e totdeuna în consonanță cu cerințele simțireișiale adevărului natural. Declamațiunea trăgănată, târâită, lungită care derivă totdeuna dintr-o concepțiune falsă și neartistică poate să devină adeseori și o manieră nesuferită și să stăpânească până și pe niște artiști talentați și cuminți, cărora apoi le răpește orce efect. O măsură anumită pentru purtarea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că ritmul versului, pentra că ne transpune într-o dispozițiune 407r mai naltă, produce și el, deși fără s-o știm, un tempo mai încet, drept ton fundamental, decât ritmul prozei. Numai actorul să nu caute cu intențiune o recitare lungită, pentru că atuncea e prea aproape pericolul de-a cădea într-un ton nenatural și târâit. Cine va lua seama bine va vedea că lângă [o] recitațiune egal amăsurată și pe lângă un caracter cam asemenea a unei tragedii în versuri și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
parcurs revista: nu mai văzusem niciodată pînă atunci un portjartier, ca să nu mai vorbesc de un corset pentru talii de viespe, veșminte care pentru mine țineau de domeniul science-fiction, singurul la care mă puteam gîndi contemplînd acele făpturi ademenitoare. CÎnd, lungit fiind pe canapeaua unui psihanalist, mă voi lăsa În voia unui istoric minuțios al măreției și servituților masturbării, voi avea plăcerea să aud spunîndu-mi-se că noțiunea de auto-erotism nu se aplică aceluia care se masturbează uitîndu-se la poze, ci, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mic foșnet, nici cea mai mică răsuflare. Persoana culcată avea capul acoperit cu un cearșaf alb, dar contururile ei erau vizibile, deși foarte vag; după felul cum i se reliefa trupul în așternut, nu se vedea decât că acolo doarme, lungit, un om. În dezordine, peste tot, pe pat, la picioare, pe fotoliile de lângă pat, chiar pe dușumea, erau aruncate veșmintele dezbrăcate, o rochie luxoasă din mătase albă, flori, panglici. Pe măsuța de la căpătâi străluceau briliantele scoase de la gât și aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el cuprinși de febră. Degaja un miros ușor acru, asemeni picioarelor Încălțate În ciorapi vechi. Dar Kay se obișnuise cu el, și nu-l băga de seamă. Pentru ea, camera nu era decît un loc În care dormea sau stătea lungită fără să Închidă ochii. Pereții erau goi, fără personalitate, așa cum Îi găsise. Nu atîrnase niciodată vreun tablou, nu adusese cărți - nu avea nici cărți, nici tablouri; nu prea avea mare lucru. Într-unul dintre colțuri fixase o sîrmă; acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bătrân, dârdâind în gerul sfârșitului de februarie. Pereții, îmbibați de gemete și dureri, își amestecau respirația cu mirosul apăsător de spital și cu căldura sobei de teracotă din dosul ușii. În paturile curate cei doi ofițeri, în halaturi cenușii, stăteau lungiți, cu ochii în tavanul înalt. La căpătâi, în perete, pe tăblițe negre, albeau numele lor: Locotenent Bologa, Locotenent Varga... Pe mescioarele de noapte foile de febră se pierdeau printre sticluțele de medicamente, arătând că suferințele cele grele au trecut peste
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
femeile care-și mușcau buzele și plângeau în continuu, și noi ceilalți, proști și rușinați, și, în plus, e oribil, dar trebuie s-o spun, mulțumiți, plini de o bucurie violentă și nesănătoasă, că ei și nu noi sunt cei lungiți, trăgând să moară pe tărgi. Toate astea se întâmplau pe 14 septembrie. Primii răniți au fost răsfățați peste măsură. Vizitele nu se mai terminau, primeau tarte, brioșe, lichioruri, cămăși elegante de batist, pantaloni de catifea, carne de porc și sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ochii deschiși. — Ușor somn ai, Măria-Ta - șopti spătarul. — N-are ce să mi-l împovăreze - șopti și Barzovie. Am fost un domn bun: ce-am făcut, aia visez. — Da’ văd că nu vă prea iau visele - zise șăgalnic țigăncușa lungită. — Mirosul acesta de pește... Nu sunt obișnuit... - răspunse Barzovie. Degeaba mă visez eu în Grecia lui Pericle, dacă deasupra mea atârnă eminamente pești din Dunăre. în plus aceste mici viețuitoare provenind din paie îmi dau mâncărimi pe care nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de bucurie, ca la nuntă - și iar Împușcături. Înfrigurat de somn, cu toate că afară-i cald și bine, cobor În curtea pustie: unde-or fi gazdele? Dar mama? Mama, unde-i? Străbat ograda prin troscotul gros și gras, răcorit de umbra lungită a asfințitului; trec pe lângă o căruță fără cai, cu hulubele puse pe umeri, aducând a tunurile gemene de sub sălcii de la noi, de la Mana; ocolesc un stog de fân dolofan și bineparfumirositor. Și mă opresc. Drept În fața mea: poarta larg deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zise Barnes. Spune-i să plece imediat. Respirația lui Edmunds se auzea Întretăiată. — Petele... nu mai văd bine... simt... doare... brațele Îmi ard... doare... mănâncă prin... — Jane! Întoarce-te! Jane! Mă auzi? Jane! — A căzut! exclamă Harry. Uite-o colo, lungită... — ...Trebuie s-o salvăm! strigă Ted, sărind În picioare. — Nu mișcă nimeni! ordonă Barnes. Dar ea... Nimeni nu mai iese afară, domnilor! Respirația lui Edmunds era mai accelerată. Tușea și icnea. — Nu pot... nu pot... oh, Doamne... Edmunds Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mi-a răspuns Pavel, stai, am citit destul... Și m-a prezentat prietenei lui. M-a întrebat ce-am mai făcut? Femeia a pus cartea deoparte și Pavel s-a ridicat în capul oaselor pe patul lui de fier. Stătuse lungit. M-am așezat pe un scaun și i-am aruncat femeii o privire rapidă. Nu era frumoasă, nici bine îmbrăcată, dar era tânără, cu un chip expresiv, cu privirea însuflețită, deși puțin turbure... Pavel semăna cu tinerii de pe afară, deși
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ei nici n-au vrut să mă asculte. Noi știm mai bine ca tine", mi-au zis iritați, închizîndu-mi gura și trimițîndu-mă într-o cămăruță cu pereții goi, cu fereastra zăbrelită și cu două paturi. În cel de lângă fereastră stătea lungit un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar fi putut găsi pentru ideea că sculptorul este omul aflat într-o relație privilegiată cu spațiile de altundeva și cu moartea? Viitorul artist proiectează o operă în care vrea „să apară o femeie tânără. Soția unui marinar, care doarme lungită... Doarme straniu de neliniștit... Și visează”. Lângă ea, Lyngstrand imaginează „conturul cuiva... care ar fi soțul ei... Soțul ei pe care l-a înșelat, când era plecat departe, pe mări... Și el s-a înecat. ș...ț Dar ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întinde mâna. Stă pe o pătură, cumva absent, cu o cutie metalică în față. Nu te agasează, nuțți cere nimic. Dar îi dai pentru că e imposibil să nu te oprești lângă el. Și asta întrucât, pe aceeași pătură largă, stau lungiți leneș patru câini aproape identici, imenși, flocoși, albi și extrem de blânzi. Care, practic, fac toată munca. Nu poți trece fără a sta puțin lângă ei. Nu trebuie săți mângâi neapărat, deși mulți o fac. Dar fie și dacăți privești câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]