313 matches
-
frunzar stau gastropode 3, păianjeni, acarieni, formicide, miriapode 4 sau tisanoptere. 1Himenopter- ordin care cuprinde insecte cu metamorfoză completă, cu două perechi de aripi membranoase, femelele având la vârful abdomenului un ac cu venin. 5Vârșă - Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie. 6Dughie - plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori dispuse în spice, cultivată ca plantă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cer stolul de gâște sălbatice, Nikolai își dădu seama că, de câteva minute, adolescentul nici măcar nu-l mai asculta. Păsările se oglindeau în cursul neted al râului, iar Pavel le urmărea contururile care păreau să urce în susul râului, printre frunzele lunguiețe ale sălciilor și cele câteva bărci rămase pe uscat. Nikolai tăcu și, privind în aceeași direcție ca fiul lui, zâmbi: alunecarea limpede a aripilor peste apă era mai frumoasă decât zborul însuși. După faimoasa primăvară a acelor de cusut confiscate
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ce, în depărtare, se împreuna cu dunga vagă, ștearsă a cerului palid. Văzută astfel de sus, întreaga priveliște părea nemișcată ca o pictură; într-un colț stăteau înghesuite corăbiile ancorate; fluviul își rotunjea șerpuirea la poalele colinelor înverzite și insulele lunguiețe păreau, pe fața apei, ca niște pești mari, încremeniți pe loc. Coșurile uzinelor scoteau uriașe panașuri cafenii, cu vîrful luat de vînt. Se auzea vuietul turnătoriilor, laolaltă cu sunetul limpede al clopotelor de la bisericile ce se înălțau prin ceață. Copacii
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cele din urmă, domnul a ieșit în grădină. Temperatura corpului mi s-a urcat brusc și inima a început să-mi bată violent. M-am bucurat când am văzut că ținea în mână o greblă de grădină, îi deslușeam umbra lunguiață lunecând peste pajiște. Mă furnica o certă plăcere să-l urmăresc în obiectivul lentilelor mele pe Ben, care n-avea cea mai vagă bănuială, așa cum mă urmărise și el. Niciodată n-am mânuit vreo pușcă adevărată, dar mânuisem multe puști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu mâncare era o problemă. Aici, la Târgșor, l-am întâlnit pe Pușcaș, din lotul clujenilor... Acest copil a ajuns la o greutate de sub 30 de kilograme, cam așa... Parcă și-acuma-l văd, cu niște ochi mari, o figură lunguiață, slăbit din cale-afară, de toate oasele i se vedeau pe corp... Nu știu cum o rezistat în condițiile astea să nu dispară... Taica-său a aflat că e la Târgșor și-a venit și-a luat legătura cu directorul, cu Spirea Dumitrache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unde se adună moșii și babele ca să discute despre nepoți și despre boli: „Hai, mamă, ce mare scofală, dați-i moșului hapuri pentru bărbați. Că eu vreau din acelea maro, pentru stomac. Știți de care, nu-i așa? Maro și lunguiețe. Că luai cum mi-a zis administratorul de la noi, de la bloc, hapuri verzi. Or fi bune la alții, dar pe mine m-a tăiat pântecăraia“. Cele două farmaciste au zilnic de-a face cu moși și cu babe care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și să se zbată, dar nu știu ce mă face să cred că-n bătătura lui moș Victor, măcar că vine să-și ia dreptul, e singurul loc din teritoriu unde nu apare cu mâna goală. De astă dată venise cu un pachet lunguieț, căruia i se ivea capul dintr-o pungă de plastic, iar moșu’ nu ne-a mai trimis după spumos. Avea În birou niște cutii de bere nemțească. Eu și părințelul nu prea apucasem să vedem așa ceva până atunci și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vorbind între ei" (Criticism and fiction 10). Jurnalismul literar al lui Hearn prevede viitorul realism ficțional așa cum îl vom întâlni la Anton Cehov. Cehov scrie următorul pasaj în 1886: Și câinele Wriggles, care avea o blană neagră și un corp lunguieț ca al unei nevăstuici, îl urma cu capul aplecat... Acest Wriggles era extraordinar de exclusivist și demonstrativ. Faptul că privea cu ochi la fel de prietenoși la stăpânul său și la străini nu se bucura de prea bună reputație. Deferența și blândețea
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ai vrut să semeni neîncrederea în organele de execuție. Banditule! Dezbrăcați l! L-au dezbrăcat, l-au întins gol pe drevele patului de fier, l-au încălecat doi gardieni și un altul cu un sac de nisip de o formă lunguiață de cca. 70 cm lungime a început să l lovească: întâi pe fese, apoi pe picioare, apoi pe spate, l-au întors pe față și au continuat să-l lovească fără oprire. Spunea Tavi că a putut să numere până la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
interesat și anul acesta de marfa lui, eu spun că da, așa că scoate dintr-un buzunar mai ferit cele mai bune cute pe care le are, tip „păstrăv”, adică gresia mai gălbuie, presărate cu mici pete vineții. Așa cum este ea, lunguiață, aspră, tăiată cu forme drepte de mâna sigură a lui Vasile, cuta aceasta are ceva din perfecțiunea brâncușiană, un pește viu într-o apă de munte. Dacă s-ar fi găsit expusă în atelierul marelui Brâncuși de la Centrul Pompidou din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dar Dumitru folosea tot punga de tutun, amnarul și iasca. Făcea țigări numai din tutun vărsat căci "măi copii, plăcut este să fumezi, dar eu simt așa o bucurie cînd mă apuc să rup foița, scot tutunul, îl așez așa lunguieț, sucesc țigara și apoi o lipesc frumos cu limba. O fac cum mi-i pofta, mai groasă cînd o fumez pe îndelete și mai bicisnică atunci cînd oile sau cîinele mă cer la treburi". Maria, nevastă-sa, făcea două-trei drumuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adevărată comunistă, prea devreme sosită printre noi. Berbecul de la cruce Nu numai din cauză că avea șapte clase, Ion Topuz era considerat un om deștept. Nu, omul ăsta era un autodidact, adică a băgat în bostanul ăla al lui, ca o pară lunguiață, o mulțime de învățături de prin toată lumea. Cu atîta minte, reușea să țină piept la o mulțime de consăteni mai proști. Proști și încăpățînați. Un tontălău o ținea una și bună cu tîmpeniile sale și Ion era furios. Se adunaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era Întărâtat pe atunci de carnea albă și ațâțătoare, prin farmecul ei lenevos și lasciv, a prietenei și colaboratoarei noastre; eu mai păstrând și astăzi aci, În fața mea, ca un presse-papier În aten ția musafirilor mei de treabă, o piatră lunguiață și rotunjită În chip și măsură potrivită de phallus, pe care se mai poate Încă descifra scrisul de acum treizeci de ani al lui Emanoil Bucuța: Coram populo. Calambur ieșit dintr-o obsesie sexuală continuă și greu disimulată la acest
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu Oltea ne uitam mai mult la forma lor. Trecându-i din mână-n mână, pentru a-i așeza bine pe rânduri, Oltea s-a minunat. A găsit unul cu totul și cu totul deosebit. Avea formă de fus destul de lunguieț și siluet (strâns în talie). Bineînțeles că l-am dat separat. Am continuat alegerea și cu mai multă râvnă. Speram și eu într-o minune. Aceasta nu s-a lăsat mult așteptată. Am dat de unul ca formă de cozonac
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
învață La gât cravatei cum se leagă nodul, Și-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei își cască ochii săi norodul, Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând în dinți țigara lunguiață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Și-aceste mărfuri fade,ușurele, Ce au uitat pân
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Cred că vom zbura și deasupra Italiei și Franței. În orice caz, sigur deasupra Mediteranei. Iar este senin. E frumos, frumos, frumos. Altfel decât în Grecia. O fi Dunărea, șarpele mare ce-l văd acum? Cam tulbure. Un lac albastru, lunguieț și sugrumat la mijloc. Drumuri, multe drumuri șerpuitoare. Țara asta e plină de munți și drumuri ce-i străbat. Cred că mii de drumuri. Alt lac. Mai mare și tot curat. Iar caravana naturală este completată de umbra norilor care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
înconjurând un golf. Ce-o fi? Sub noi un avion. Al doilea. A dispărut. Din ce în ce mai senin. Poate o să avem vreme bună. Alt avion. Și alt desen al pământului e sub noi. Dedesubt, parcă ar fi o constelație de sate. Parcele lunguiețe și drepte, limitate de drumuri clare, iar din loc în loc, parcă azvârlite cu mâna, câte o îngrămădire de case. Totul este vesel și-mi vine să râd când le văd. Parcă ar fi nodurile unei plase pescărești. Da! Da! Chiar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de ajutor în timp de pericol. Doamne ferește!) Am întrerupt un „moment” până am ajuns sus. De acum pot scrie, suntem la o înălțime apreciabilă și datorită superbei zile (cerul e senin) soarele se oglindește în lacurile de pe pământ care par (lunguiețe, cum sunt majoritatea) niște virgule bizare, azurii, intrând într-un dialog zglobiu cu o geană la fel de strălucitoare de la orizont, astfel încât pare că micile întinderi de apă s-au urcat pe cer, pământul nemaiputând fi văzut din cauza luciului lor. Emoțiile sunt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
36 probabil bătăuș; 37 molcăuț fin; 38 ciucuri; 39 soi de ceapă cu cozi subțiri; 40 a tiohăi-a alunga un animal cu strigătul; 41 diminutiv, fluier scurt de lemn de paltin, trestie sau soc, având la capăt o deschizătura lunguiață; 42 bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; 43 boală cu o umflătură la gât datorată apei de băut fără iod; 44 formă de bâlbâit datorat repetării vocalei â; 45 crengi de spini; 46 intoxicație a organismului cu uree
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o femeie și un bărbat. Obiectul provoacă pe dinăuntru un pic de teatru pentru că el însuși nu se cunoaște exact. Ce devine crinul în două limbi aflate în desfășurare concomitentă? Un nas de femeie pe-o față de bărbat, un cerul-gurii lunguieț și verzui sau o mănușă albă sau un guler de cămașă. A ce miroase crinul acesta - a sosire și plecare, ori a zăbovire? Crinul încheiat al ambelor limbi s-a transformat prin întâlnirea a două priviri asupra lui într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fi fost forțat s-o facă, deși în clipa aceea suspectam că e din cauza infecției auriculare.) Amândoi au stat în mâini și s-au ghemuit în „poziția pietrei“. Iar pentru final Zoe și Ashton au ținut pe frunte niște perne lunguiețe până când adulții au început să aplaude. „Ce drăguț“, am murmurat chiar în urechea lui Nadine Allen, fără să fi realizat până atunci că stătea lângă mine, cu o mână pe spatele meu. Mi-a zâmbit generos (un rictus de la Klonopin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ucisese un cal.) Restaurantul era mic și avea o parcare cu pietriș pe jos, constând din maximum douăsprezece locuri, toate goale la ora zece în dimineața zilei de 6 noiembrie. Doar șase separeuri se găseau în dreptul ferestrelor, iar în fața barului lunguieț erau aliniate douăsprezece scaune înalte și rotunde, cu jițuri alb-albastre, unde se găsea singurul client: un om în vârstă într-o haină de ploaie, citind un ziar local. M-am lăsat moale pe scaunul separeului care părea a fi cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spusesem nimănui era ce-am făcut pe 9 noiembrie când m-am dus să iau cenușa. Când am deschis seiful în ziua aceea, interiorul era sur cu cenușă. Cutia care conținuse rămășițele tatălui meu explodase și acum cenușa tapeta pereții lunguieții al seifului bancar. Și în cenușă cineva scrisese, probabil cu degetul, același cuvânt pe care fiul meu îl scrisese pe peisajul lunar. Într-o barcă de pescuit care ne-a dus dincolo de valurile Pacificului l-am eliberat odihnei veșnice. Fulgii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de vanilie și câte o baclava. Crema de vanilie era o cremă obișnuită, dar baclavaua a fost foarte delicioaă și totuși nu era la înălțimea baclavalelor turcești. Foindu-ne prin magazinele alimentare tot vedeam la raionul cu fructe niște dovleci lunguieți și foarte, foarte galbeni. Curioase ne întrebam: ─ Ăștia seamănă a dovleci. Poate că asta și sunt. Să aducă ei dovleci printre banane, struguri, mere? S-ar putea să fie pepeni că sunt lângă pepenii verzi și lângă cei turchestani. De câte ori
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
a fost Iftimie Ignătescu, descrisă astfel de Marghioala Alex. Curteanu: „Era om voinic, purta plete ca în țara neamțului, Bucovina, lungi, pânăă la umăr, cum apucase de la tatăl său. Fruntea era înaltă cu două intrânduri, ochii erau negri, fața trasă lunguiață. Iftimie Ignătescu avea pământ al lui (partea lui, de la părinți moștenire) cam 40 prăjini. Era meșteșugar în ale lemnăriei: roate, poloboace, putini, căruțe etc. Avea scule personale. Era foarte curat și ordonat. Șura în care lucra era totdeauna curată, sculele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]