310 matches
-
cer stolul de gâște sălbatice, Nikolai își dădu seama că, de câteva minute, adolescentul nici măcar nu-l mai asculta. Păsările se oglindeau în cursul neted al râului, iar Pavel le urmărea contururile care păreau să urce în susul râului, printre frunzele lunguiețe ale sălciilor și cele câteva bărci rămase pe uscat. Nikolai tăcu și, privind în aceeași direcție ca fiul lui, zâmbi: alunecarea limpede a aripilor peste apă era mai frumoasă decât zborul însuși. După faimoasa primăvară a acelor de cusut confiscate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
erau aruncate tot felul de cutii de mâncare și sticle. ― Treaba ta e să mă ții treaz, spuse camionagiul. Când a văzut că nu răspund imediat, s-a Întors spre mine. Avea ochii roșii. Și mustața de tătar, și perciunii lunguieți Îi erau roșcați. ― Să vorbești Întruna, spuse el. ― Despre ce vrei să vorbim? ― Să mor dacă știu! țipă acesta, furios. Dar apoi spusebrusc: ― Despre indieni! Știi ceva despre indieni? ― Indienii americani? ― Îhî. Iau o grămadă de indieni când merg spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de nu se gândise la asta Înainte? Ce naiba era cu el? Era prea stresat... Totuși tatăl meu nici nu ajunsese bine pe peron, când Împietri. La mai puțin de douăzeci de metri de el, o siluetă Întunecată, cu o căciulă lunguiață, băga mâna În pubela de gunoi. Lui Milton Îi Îngheță sângele În vine. Nu știa dacă era cazul să se retragă sau să avanseze. Răpitorul Încerca să scoată servieta, dar aceasta nu Încăpea prin capacul rabatabil. Se duse În spatele pubelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
umflături paralele, asemă nătoare cosițelor, împletite cu panglici multicolore. Păr natural, sau postiș? îl fulgeră prin minte lui Paterculus. Se rușinează imediat de frivolitatea gândurilor sale în prezența fecioarelor vestale. Toate șase își ridică în același timp de pe față vălul lunguieț, prins pe piept cu o fibulă, și încep să arunce grăunțe de tămâie în focul aprins de rex. Începe sacrificiul. Tiberius Nero le cercetează atent chipurile. Una dintre ele ar trebui să fie Asinia Galla, fata cea mare a Vipsaniei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
magistri, aleși de localnici anual rostre - pinteni de corabie; templul lui Iulius Cezar din for a fost decorat pe latura unde se afla tribuna oratorilor cu rostrele luate de la una dintre corăbiile lui Marcus Antonius capturate la Actium rython - vas lunguieț pentru băut Samaria - regat la nord de Ierusalim, în partea centrală a Palestinei, cucerit în anul 721 î.Hr. de asirieni Saturnalii - sărbătoare în onoarea zeului roman Saturn ținută anual între 17 și 25 decembrie; 25 decembrie coincidea cu solstițiul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și altele de un galben ca tutunul, de la buștenii care erau transportați pe acolo. Schiorii o ținură pe fâșia de zăpadă de lângă drum. Drumul se subția când se Întrepta spre un pârâu și apoi urca direct dealul. Văzură o clădire lunguiață și joasă, bătută de vânturi și ninsori. Așa cum o vedeau printre copaci părea de un galben pal. De mai aproape se putea vedea că ramele ferestrelor erau vopsite-n verde.Vopseaua se cojea. Nick Își deschise clemele cu unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Apoi, scoate dintr-un sertar al biroului, câteva caiete pe care le pune în ghiozdanul cel nou. Pe urmă, ia niște creioane, o gumă și-un stilou (care strălucește de-ți ia ochii!). toate își găsesc locul într-o cutie lunguiață, pe care Sorina o închide cu fermoarul. Acesta este penarul care nu trebuie să lipsească din ghiozdanul nici unui elev, îi explică ea. Pendula de pe hol bate o oră. Sorin îi privește săgețile ajunse în dreptul cifrei șase. E cam devreme pentru
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
uriașă, din vârful “omului” aproape de culmea dealurilor care îi ascund temeliile. Ce a mai rămas din tablou, umple-l cu un cer dulce luminos, pe care aruncă vreo două trei pale de nori. Și pe munți poți întinde o umbră lunguiață care să se verse pănă la jumătatea lor. Iar dacă vrei tabloul mai viu, ascultă un cotcodăcit de găină, fâlfâitul grăbit al unei perdele de vânt și respiră mirosul abia simțit de grâu ofilit de soare...” (George Vâlsan) Cerințe: 1
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ajutor de la oameni? sugeră Pată Neagră. Să telefonăm? Se scrântise? — Am uitat spus voi. Este atâtea miracole. Pată Neagră s-a Îndreptat spre marginea taberei În desișul de bambus, iar când a ieșit, a scos dintr-un sac un obiect lunguieț de plastic albastru: telefonul lui Glick. În entuziasmul lor, din dorința de a scăpa de acolo În orice fel cu putință, americanii nu s-au mai Întrebat cum apăruse acel telefon. — Pe cine ar trebui să sunăm? Întrebă Marlena. —Bear
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Atila nu se discută. Taci din gură și întoarce-te la locul tău. Negru la față, în vreme ce auzea iarba foșnind sub pașii prietenului său ce se îndepărta, întoarse încă o dată privirea către regele său: călare pe magnificul roib, pe culmea lunguiață, ieșise din cercul preacredincioșilor săi și scruta cu o privire întunecată câmpul de luptă. Balamber își zise că el, părintele întregului neam Hiung-nu, știa, desigur, ce trebuia făcut și, cu siguranță, avea să-și conducă oamenii la victorie - o splendidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Trebuie să mă Îmbrac. Fugi din cameră. Sammler coborî Întrebându-se unde dispăruse Wallace. Soneria Începu să clincăne și continuă să clincăne. Margotte nu știa cum să sune, când să ia degetul de pe buton. O vedea prin geamul Îngust și lunguieț al ușii, cu pălăria de paie, și profesorul V. Govinda Lal o Însoțea. — Am Închiriat o mașină de la Hertz, spuse ea. Profesorul nu mai avea răbdare. Am vorbit cu părintele Robles la telefon. Nu o mai văzuse pe Shula de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
banii jos. Bucătarul Își puse țigara pe un colț al mașinii de gătit și chicoti. I-am urmărit privirea, care i se Îndreptase undeva În jos, spre șasiu. De unde stăteam eu, vedeam foarte bine Întreaga albie oglindită Într-un reflector lunguieț. Cele cinci umbre priveau tăcute și nemișcate focul... Parcă erau prinși Într-o fotografie. Bucătarul spuse ca pentru sine: — Nu, nu-i rău deloc. Uite, fetele astea sînt niște lepădături și cei ce lucrează pe șantiere n-au o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
printre buchete de trandafiri aduși de la Marsilia, tronau vase pline cu mâncare și cupe de aur pe care sclavii continuau să le umple cu vin de Falerno. Antonius nu se uitase nici spre arena unde provocatores luptau cu scuturile lor lunguiețe, cu care încercau să taie capul adversarului. Nu privise nici spre mirmillonul care, ascuns în spatele scutului său asemenea țiparului între stânci, evita atacurile tracului ce mânuia o sica de forma unui cioc de vultur, executând lovituri circulare, menite să învingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sfinte, fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte... Măcar ați... se bâlbâi brigadierul în chip de răspuns. Măgari analfabeți! N-o să îngăduim așa ceva, îl întrerupse o femeie dură de la Societatea pentru Protejarea Maimuțelor și-și strecură capul lunguieț în încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să înghițim așa ceva. Serios, domnule, șopti domnul Gupta la urechea Colectorului Districtual, e un plan prostesc, domnule. „Oamenii se vor împrăștia prin tufișuri“, scrie în plan. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
calmau cu de la sine putere. Brusc Începu să bată vântul și fețele clienților fură acoperite de ziare. Iar când ziarele fură măturate de o altă rafală de vânt, În locul chipurilor apărură niște litere și cifre care ieșeau ca niște mușuroie lunguiețe dintre omoplați. Pentru o clipă apărură, stând una lîngă alta, femeia-sicriu și femeia-girafă, femeia-pâlnie, femeia-beschie și femeia-capră, confecțioate din litere și cifre, care, după ce scoaseră niște mugete ambigue, se topiră În apa din havuz. Apăru și Olivia, trăgând În urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai violent mamifer, din creștet până-n tălpi. După cum ziceam, admir gustul asasinului tău. Danny găsi un unghi însorit, o porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se uită, apropiindu-se de plasa de sârmă. Înăuntru o creatură lunguiață se învârtea în cercuri, lovindu-se de pereți. Colții îi luceau. Ghearele îi zgâriau podeaua. Părea un mușchi contorsionat care nu înceta să se contorsioneze până când nu ucidea și adormea sătul - sau murea. Danny se uită, simți puterea bestiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
le spunea, pentru că știau prea bine că băiatul speculantului de butelii de gaz era prea prostănac ca să poată minți. Cu mulții lui bani, Însă, Își cumpăra Întâmplări și lucruri care celorlalți le erau oprite. Acuma le arătă niște balonașe alburii, lunguiețe, cu pielița de cauciuc gingașă și moale, cu un soi de moț În vârf. Se dezbrăcă și le arătă cum se pune balonașul și-i lămuri la ce era bun. Băieților nu prea le venea să creadă, Însă faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aripile aproape de luciul bălții. Se așezau pe câte o frunză de trestie ori pe vreo buruiană ieșită din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau și, din când În când, căscau guri imense, rozalii, săreau scurt, apucau și frângeau trupurile lunguiețe și viu colorate. Croitorul, căruia i se cam uitase numele și i se spunea Cap de Șobolan, era primar de câtăva vreme În Satul cu Sfinți. Oamenii Îl aleseseră pentru că se arătase curajos În lupta cu jandarmii și Încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aurie și netedă, domnul Vasile Musaca, albit ascuțit, ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat în ea. Chipul copilăros al bătrânului pacient dispăru instantaneu, odată cu flacăra. Domnul Vasile s-a apropiat, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște, fereastra deschisă, papucii. Intrase, până la urmă, în baie, apoi zăcu, epuizat, pe fotoliu, apoi se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se oprea, amâna. Pe masă, plicul lunguieț, cu ștampile și timbre. Îl văzu, îl recunoscu, începu, parcă, să se zorească. Se grăbea, da, grozav se mai grăbea. Dintr-odată, începu să se grăbească, năuc, și iar se opri. Concediu, dada, era în concediu, dar unde s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
podețul de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit, de necrezut. Să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Dominic alb, ascuțit, misiunea prea aspră pentru puterile lui. Coloanele de torțe subțiri, poate doar niște mari lumânări lunguiețe. Aliniate în lungul taluzului, deasupra colectorului de canalizare al orașului, lângă râu, lângă gura de vărsare în râu. A luat torța lumânare din mâinile primului dinrând. Nimeni nu-l vedea, doar el se vedea. Zâmbea când a luat torța. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sfinte, fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte... Măcar ați... se bâlbâi brigadierul în chip de răspuns. Măgari analfabeți! N-o să îngăduim așa ceva, îl întrerupse o femeie dură de la Societatea pentru Protejarea Maimuțelor și-și strecură capul lunguieț în încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să înghițim așa ceva. Serios, domnule, șopti domnul Gupta la urechea Colectorului Districtual, e un plan prostesc, domnule. „Oamenii se vor împrăștia prin tufișuri“, scrie în plan. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aia. Întotdeauna e greu la Început... Ah, nu-ți face griji. Ea exagerează mereu. Eu știu mai bine ca oricine, pentru că e cea mai bună prietenă a mea. Eu am convins-o să vină la sală. Cath avea o figură lunguiață și ascuțită, cu o urmă de lovitură pe nas. Nu era machiată, iar genele și sprâncenele păreau niște umbre vagi, maro deschis, lăsate pe pielea albă. Își făcuse cărare pe mijloc și Își Împletise părul În două cozi, legate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
brațe. În spatele meu se făcea cald de la apa care curgea. În fiecare duminică, tata îmi pregătea o baie, controlând temperatura din timp în timp. Eu aveam voie să torn spumantul în apă. Spumantul de baie se afla într-o sticlă lunguiață, cu flori pe ea, pe care ne-o făcuse cadou signora Maria. Când curgea din sticlă, era vâscos și verde, dar în apă se transforma în nori. Tata și-a spălat cu apă rece ultimele urme de spumă de pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu și-ar putea recunoaște acum nici măcar propriul copil, are venele tăiate, iar sângele îi curge în cascade, cum ar putea să-și recunoască ea copilul pe care o altă mamă l-a crescut în locul ei, micuțul Daniel, cu fețișoara lunguiață și totul din pricina mea. De câte ori nu a amenințat, dacă îl luați de lângă mine, mă sinucid, fac salată din venele mele, dar îl vedeam pe copil înnebunind, slab și ușurel ca un fulg, acoperit cu vânătăi albăstrui. Era geloasă ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]