423 matches
-
LCR Să cunoască principiile de tratament pentru meningitele și encefalitele infecțioase. 11.1 Introducere Afecțiunile sistemului nervos central (SNC) sunt generate prin diferite mecanisme: inflamatorii, vasculare, tumorale, traumatice sau iritative. Inflamațiile SNC pot avea cauze infecțioase sau neinfecțioase (sindromul Bechcet, lupusul eritematos sistemic). Clasificarea infecțiilor SNC se poate face după mai multe criterii: patogenice, evolutive, localizare. 11.2 Epidemiologie În contextul actual al patomorfozei bolilor infecțioase, meningitele și encefalitele continuă să reprezinte unul dintre cele mai dificile capitole de patologie infecțioasă
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Ac antiplachetari (test Coombs). Diagnostic diferențial PTI este un diagnostic de excludere. Este necesară eliminarea altor trombocitopenii de cauză periferică, în principal a CID, infecțiilor virale (frecvent HIV), sindromul hemolitic uremic, cauze iatrogene (trombocitopenia indusă de heparine), afecțiuni autoimune (ex. lupusul eritematos sistemic). Principii de tratament Tratamentul este nefarmacologic și farmacologic. Tratamentul nu este necesar în formele cu trombocite > 50.000/mmc, asimptomatice, situație în care pacientul este supravegheat periodic. Dacă apar hemoragii este necesar tratament. Măsurile igieno-dietetice cuprind: - evitarea strictă
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
i.m., administrarea de antiagregante plachetare și AINS. Singurul preparat acceptat este Panadol (conține paracetamol). Profilaxia este necesară în forma severă de boală și constă în administrarea de concentrat de factor de coagulare deficitar la fiecare 2-3 zile. CAPITOLUL IV LUPUSUL ERITEMATOS SISTEMIC Definiție, noțiuni generale Lupusul eritematos sistemic (LES) este o afecțiune inflamatorie cronică autoimună caracterizată prin interesare multisistemică, producere în exces de autoAc și depunere de complexe imune. LES este inclus în categoria colagenozelor, adică a acelor afecțiuni caracterizate
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și AINS. Singurul preparat acceptat este Panadol (conține paracetamol). Profilaxia este necesară în forma severă de boală și constă în administrarea de concentrat de factor de coagulare deficitar la fiecare 2-3 zile. CAPITOLUL IV LUPUSUL ERITEMATOS SISTEMIC Definiție, noțiuni generale Lupusul eritematos sistemic (LES) este o afecțiune inflamatorie cronică autoimună caracterizată prin interesare multisistemică, producere în exces de autoAc și depunere de complexe imune. LES este inclus în categoria colagenozelor, adică a acelor afecțiuni caracterizate prin modificări inflamatorii și imunologice ale
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
VHB, glomeruloscleroza din CH, boli tubulare renale), sau boli, sau agresiuni în care sunt afectate concomitent atât funcția hepatică cât și cea renală, determinând așa-zisul sindrom pseudo hepatorenal (boală polichistică hepato-renală, hemocromatoza, B. Wilson, amiloidoza, DZ, eclampsia, panarterita nodoasă, lupusul eritematos, leptospiroza, șocul, insuficiența cardiacă, arsuri, toxine, tetraclorura de carbon, halotanul, paracetamolul, tetraciclina etc.). În practica curentă cea mai importantă condiție care trebuie exclusă este insuficiența renală iatrogenă (produsă de diuretice, lactuloză, antibiotice aminoglicozide, substanțe de contrast). PROFILAXIE, TRATAMENT Prevenirea
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
se cunoaște aparent nicio sursă de infecție. Introducerea terapiei cu antibiotice a scăzut frecvența lor de la 10% la 2%. Frecvența lor este mai mare la copiii sub 10 ani cu teren nefrotic decât la adulți unde cirozele hepatice și prezența lupusului sistemic le favorizează. Ele pot să apară la copii cu sindrom nefrotic și ascită, care se suprainfectează ca urmare a unei imunități deficitare (hipoproteinemie, TBC, maladii congenitale, infecție HIV/SIDA). Infectarea seroasei peritoneale se poate realiza: - pe cale hematogenă post bacteriemie
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
apărare ale gazdei prin prezența unor tare organice (anemie, afecțiuni renale, insuficiență cardiacă, ciroză hepatică mixtă/toxică și/sau virală). Peritonita spontană este mai frecventă la copiii sub 10 ani cu sindrom nefrotic, comparativ cu adulții, unde cirozele hepatice sau lupusul sistemic le favorizează. De asemenea, pot să apară și în cazul persoanelor cu insuficiență renală cronică și care fac dializă ambulatorie continuă. Însămânțarea peritoneului se realizează pe cale hematogenă, prin translocație bacteriană, prin practicarea paracentezei (87, 287, 292). Peritonita secundară, pe
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Menționăm pe scurt cauzele non-ateromatoase ale bolii arterelor coronare epicardice. Aceste afecțiuni pot fi, în mare parte, ele însele cauze ale insuficienței renale cronice, putând persista/reapărea la pacientul dializat. Vasculita coronariană din granulomatoza Wegener, sindromul Churg-Strauss, purpura Henoch-Schoenlein și lupusul eritematos sistemic survine rar, dar este bine caracterizată. Anevrismele arterelor coronare au fost evidențiate în poliarterita nodoasă clasică, în boala Kawasaki la copii, sindromul Churg-Strauss, displazia fibromusculară și boala polichistică renală forma autosomal dominantă [Goldsmith și Covic, 2001]. Afectarea vaselor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
nefropatie obstructivă consecutivă. Afectarea cardiacă este rară (5%), fiind caracterizată prin disfuncție sistolică, aritmii și tulburări de conducere atrioventriculară. Răspunsul la corticoterapie este în general bun. Alte boli sistemice cu afectare concomitent renală și cardiacă sunt reprezentate de scleroza sistemică, lupusul eritematos sistemic, oxaloza primară și de sindromul imunodeficienței umane dobândite. Fiziopatologia insuficienței cardiace la pacientul renal Insuficiența cardiacă congestivă reprezintă un sindrom clinic caracterizat prin semne și simptome cauzate de suprasolicitarea de volum și/sau reducerea debitului cardiac. în termeni
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
apărare”. Ipoteza este în acord cu localizarea lor anatomică, la poarta de intrare în organism, în țesuturile nelimfoide (tegument, intestin), dar și în situsurile inflamatorii. Limfocitele T γ/δ se aglomerează în focarele inflamatoare cronice (membrana sinovială, leziunile asociate cu lupusul eritematos diseminat). 1.2.1.4. Dezvoltarea ontogenetică a limfocitelor În ultima parte a vieții embrionare, funcția hematopoietică este preluată de măduva osoasă, chiar dacă ficatul și splina mai păstrează o activitate hematopoietică, aceasta este limitată doar la un scurt interval
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alterat, a celulelor îmbătrânite sau modificate sau a celor care au fost infectate cu diferiți agenți patogeni etc.). Dacă intensitatea acestor procese depășește limitele fiziologice și sunt afectate și celulele proprii (self-ul funcțional) atunci se declanșează manifestări patologice (exemplu, lupusul eritematos sistemic). Uneori, aceste manifestări sunt precedate de existența unor alterări preliminare ale țesuturilor (exemplu, colita ulcerativă). Incidența și impactul asupra societății. Bolile autoimune considerate individual au o incidență redusă în populația generală (tabelul 11.1). Cu toate acestea, numărul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
osoasă și sistemul circulator (arterita temporală, sindromul antifosfolipidic, boala Bechcet), tubul digestiv și glandele anexe (exemplu, boala celiacă, boala Crohn, colita ulcerativă, cirozele biliare primare, hepatitele autoimune), tegumentul (exemplu, psoriazisul, dermatitele herpetiforme, vitiligo) . Cele mai cunoscute boli autoimune sistemice sunt: lupusul eritematos sistemic (sunt afectate: tegumentul, articulațiile, rinichii, inima, hematiile etc.), bolile reumatice sistemice, sclerodermia (scleroza sistemică), polimiozita, sindromul Sjorgren (exemplu, glandele salivare, lacrimare, articulațiile), poliartrita nodoasă clasică, sarcoidoza, criopatiile, boala grefă-contra-gazdă etc. În unele boli autoimune anticorpii nu par a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sunt între infecțiile cu Klebsiella pneumoniae și spondilita ankilopoietică și între virusurile coxsackie B și diabetul zaharat de tip I. Relația dintre compușii chimici și bolile autoimune este în general mai bine cunoscută și mai ușor de analizat. Spre exemplu, lupusul eritematos indus de medicamente, denumit DILE (Drug-induced lupus erythematosus) este asemănător clinic cu însăși condiția patologică LES, doar că el este indus de administrarea cronică de medicamente (exemplu, hidralazină, procainamidă, isoniazidă). Din această cauză, utilizarea acestor medicamente este tot mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
medicamente (exemplu, hidralazină, procainamidă, isoniazidă). Din această cauză, utilizarea acestor medicamente este tot mai limitată în practica medicală. B.Sexul și factorii hormonali. Unele boli autoimune prezintă o distribuție de câteva ori mai frecvente la unul dintre sexe. Astfel, sclerodermia, lupusul eritematos sistemic, sindrom Sjögren, tiroidita Hashimoto sunt mai frecvente la femei decât la bărbați. Explicația pentru distribuția preferențială a bolilor autoimune pe sexe ar putea consta în nivelul diferit al hormonilor sexuali la bărbați și femei. Observațiile clinice nu susțin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
arătat că există mai multe regiuni de susceptibilitate pentru bolile autoimune studiate. O parte dintre regiunile de susceptibilitate pot conferi predispoziție pentru mai multe boli autoimune (exemplu, regiunea 6q25-27 cunoscută ca IDDM8 conferă risc pentru DZ1, spondilita ankilopoietică, artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, iar regiunea 3q21-25 cunoscută drept IDDM9 poate crește riscul pentru DZ1, artrita reumatoidă sau scleroza multiplă);- studiile de linkage și de asociere. SNP (Single Nucleotide Polymorphisms) sunt polimorfismele utilizate cel mai frecvent pentru confirmarea asocierii/linkage-ului dintre regiunile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
este considerată valoare de referință. A. Un marker genetic este asociat cu mai multe boli autoimune. La specia umană o serie de markeri din regiunea HLA au fost asociați cu mai multe afecțiuni. Astfel DRB1*0301 a fost asociat cu lupusul eritematos sistemic și cu DZ1, iar riscul de boală conferit de această alelă pare a fi similar în ambele cazuri. A fost descrisă și situația în care un marker genetic conferă risc pentru o afecțiune și protecție pentru altă boală
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prezenți și alți markeri de risc pentru această boală. În unele cazuri, doar combinațiile de markeri genetici pot explica predispoziția pentru mai multe afecțiuni autoimune. Spre exemplu, combinația HLA B8, HLA DR3 și HLA A1 conferă predispoziție pentru boala Graves, lupusul eritematos sistemic, boala celiacă, DZ1, hepatite autoimune etc. B.Heterogenitatea bolilor autoimune. La modularea riscului de boală participă un număr mare de alele sau haplotipuri. Riscul de apariție a T1DM este crescut de prezența mai multor alele și haplotipuri din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în regiunile codificatoare sau reglatoare ale acestor gene sau de mutații în factorii trans- activatori. C.Dependența riscului de apariție a bolilor autoimune de structura genetică de bază a populației studiate a fost observată pentru diferite afecțiuni umane. Spre exemplu, lupusul eritematos sistemic are o incidență mult mai mare la femeile americane de origine africană și hispanică, decât la femeile caucaziene din Europa. Un alt exemplu este tiroidita Hashimoto care a fost asociată cu HLA clasa I (A2, B16, B35, B46
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
INFLAMATORII: pneumonii bacteriene produse de unele virusuri sau germeni gram negativi; histoplasmoza; patologia infecțioasă asociată cu infecția HIV. 3. BOLI IMUNE: alveolitele alergice extrinseci (cauzate de contactul cu alergene de origine animală sau vegetală); unele colagenoze (poliartrita reumatoidă, sclerodermia sau lupusul eritematos); unele vasculite (periarterita nodoasă); granulomatoza Wegener; sarcoidoza. 4. BOLI TUMORALE: metastazele miliare; boala Hodgkin în stadiile III-IV; carcinomul de tip bronhiolo-alveolar. 5. BOLI RARE: histiocitoza X; fibroze difuze pulmonare idiopatice sau secundare; microlitiaza alveolară; hemosideroza pulmonară. 6. BOLI PROFESIONALE
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
sistemelor bicamerale și optimizarea intervalului atrioventricular sunt o resursă generoasă pentru ameliorarea prognosticului și îmbunătățirea calității vieții (28). Blocul atrioventricular congenital este o entitate relativ rară la vârstnici, secundară dezvoltării embriologice anormale a nodului AV sau este rezultatul embrionic al lupusului eritematos matern (29,30) . Bolile cardiace congenitale cum ar fi transpoziția de vase mari corectată, ostium primum atrial și defectul septal ventricular pot fi asociate cu bloc atrioventricular (BAV) de gradul III. În prezent este posibilă depistarea acestor probleme la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91948_a_92443]
-
autoimune cum ar fi tiroidita Hashimoto (Awata et al., 1998), boala Graves (Buzzetti et al., 1999), boala Addison (Donner et al., 1997, Blomhoff et al., 2004), boala celiacă (Djilali-Saiah et al., 1998), ciroza biliară primitivă (Agarwal et al., 2000) și lupusul eritematos (Ahmed et al., 2001), ceea ce pledează pentru implicarea acestei gene în patogenia bolilor autoimune în general (Kristiansen et al., 2000, Ueda et al., 2003). Toate aceste studii au furnizat dovezi importante privind existența unui locus asociat diabetului pe cromozomul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
mexicani-americani (Onengut-Gumuscu et al., 2004; Ladner et al., 2005). De asemenea, locusul a fost asociat cu mai multe boli cu patogenie autoimună, printre care boala Graves (Velaga et al., 2004), poliartrita reumatoidă (Begovich et al., 2004; Orozco et al., 2005), lupusul eritematos sistemic (Kyogocu et al., 2004; Orozco et al., 2005), precum și cu sindroame de autoimunitate poliglandulară multiplă (APS) (Criswell et al., 2005). În ceea ce privește mecanismul prin care mutațiile genei LYP/PTPN22 intervin în patogenia T1DM (și a bolilor autoimune, în general
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
de adeziune pe suprafața macrofagelor și a celulelor dendritice (Van Etten et al., 2004). Toate aceste acțiuni al vitaminei D pot explica efectul benefic al administrării ei în unele boli cu patogenie autoimună (Nagpal et al., 2005) cum ar fi lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă, scleroza multiplă, boala inflamatorie colonică, encefalomielita alergică și, bineînțeles, diabetul de tip 1 (Mathieu et al., 2002; Mathieu et al., 2005). Este interesant de menționat că există multiple date privind rolul protector al 1,25(OH
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
limfă. 3. Țesut fibros 4. Neoformații 5. Țesut granulomatos 6. Depozite de calciu 7. Depozite de colesterol. Chirurgia cardiacă este probabil cea mai importantă cauză a pericarditelor. ETIOLOGIA PERICARDITELOR 1. Infecțioase; - virale; - bacteriene; - fungice; - parazitare. 2. În cadrul bolilor sistemice autoimune; - lupusul eritematos sistemic; - poliartrita reumatoidă; - spondilita anchilopoetică; - dermatomiozită; - periarterita nodoasă. 3. Tip 2 (proces autoimun); - reumatismul articular acut; - sindromul postpericardectomie; - post infarct miocardic acut. 4. Pericarditele în bolile organelor vecine; - miocardite; - anevrism de aortă; - infarctul pulmonar; - pneumonia; - bolile esofagului. 5. Pericarditele
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
Diabetul zaharat este asociat afecțiunilor endocrine și în cadrul altor sindroame poliglandulare autoimune, întâlnite cu o frecvență mult mai scăzută, respectiv: - Sindromul insulinorezistenței tip B este determinat de prezența anticorpilor antireceptor insulinic. O treime din pacienți prezintă asociat suferințe autoimune ca lupusul eritematos sistemic, afecțiuni tiroidiene autoimune. Deși valorile glicemiei sunt crescute secundar insulinorezistenței extreme, cetoacidoza nu este caracteristică; pacienții pot prezenta remisii spontane și hipoglicemii severe (secundar efectelor insulin-like ale anticorpilor antireceptor insulinic, efecte demonstrate in vitro). - Sindromul POEMS cuprinde diabet
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]