1,124 matches
-
strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista din buzunarul de la piept, cizmele lustruite cu meticulozitate militară, eternul păr pomădat. Începuse să semene c-o nevăstuică. S-a mutat la mine, desigur; ziua dormea În patul meu și noaptea pleca. Însă, după câteva săptămâni, doamna Andersen descoperi aranjamentul nostru. Gazda mea observase sticlele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
verzuie, ca un fel de umbră, dar În afară de astea doar buza, Încă umflată, trăda că am fost implicat Într-o bătaie. Am Înlăturat o crustă care mi se Încurcase În păr și apoi m-am pieptănat. Câteva minute mai târziu, lustruindu-mi pantofii cu o bucată de perdea, mi-am propus să nu uit ceea ce tocmai am trăit. Mi-am găsit pantalonii pe care-i băgasem sub saltea și mi-am mai vârât câteva lucruri În buzunar. Anton nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Între două coroane de trandafiri, am făcut demersurile necesare pentru un loc În cimitirul din spatele fostei mele locuințe, pentru Anton. Am reușit să-mi repar și Torpedo-ul. Ce bucurie pură, copilărească, să ung lanțul și să umflu roțile, să lustruiesc apărătorii și să ung ghidoanele de lemn. Mi-am aranjat chiar și șaua, ca să nu mai scârțâie. Eram pe puctul de a Închide magazinul când sună telefonul - cinci țârâituri lungi Înainte să răspund. Numele nu au nici un rost, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu-s cuminte, sunt scos din casă și mi se-ncuie ușa-n nas. Stau și bat și iarăși bat în ușă până când jur c-am să mă schimb. Dar ce-am făcut, la urma urmei? În fiecare seară îmi lustruiesc cu grijă pantofiorii pe-o foaie a ziarului de seară din ziua precedentă întinsă frumușel pe linoleum; apoi, de fiecare dată închid bine cutia cu cremă de ghete și pun toate ustensilele la locul lor. Tubul cu pastă de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un rând, când am avut o bronșită, dar mai târziu învățătoarea i-a mărturisit maică-mii că zău a ieșit un spectacol de mâna a doua. Vai, cum, cum poate să-și petreacă în bucătărie acele superbe după-amieze în care lustruiește argintăria, toacă ficat, îmi pune un elastic nou la pantalonașii scurți - și, în tot acest timp, îmi dă replicile de pe copia scenariului, jucând-o pe regina Isabella când eu sunt Cristofor Columb, pe Betsy Ross când fac pe Washington, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prind în nări pudra cu care s-a dat după baie - și ca să văd mai bine elasticul complicat al portjartierului de care îndată vor fi prinși ciorapii (cu surle și trâmbițe, fără doar și poate). Miros uleiul cu care a lustruit cele patru picioare ale patului cu tăblii de mahon, unde doarme ea cu un bărbat care locuiește la noi noaptea și duminica după-amiază. Cică ar fi taică-meu. Pe buricele degetelor, deși mi-a spălat fiecare purceluș în parte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vadă. Nu existau colțuri Întunecate În Încăpere și n-aveai unde să te ascunzi de lumina blândă și generoasă, dar Dna Eckman făcu tot ce-i stătea În putință să se ascundă după pianul care se Întindea ca o platformă lustruită Între ei. Era mică și cenușie, Îmbrăcată modern, dar hainele nu i se potriveau. Îi amintea lui Myatt de o cameristă vârstnică, care poartă rochiile de care s-a lipsit stăpâna. Sub braț avea un maldăr de cusături și șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Camera Albă. Că doar nu sunt Maria Antoaneta... Încă. Milton este atât de extravagant, mormăi ea. Dar eu tot Îl ador. De exemplu, pardoseala aceasta pe care m-a făcut să o pun, zise ea arătând spre podeaua din lemn lustruit de pe coridor. Parchet de Versailles veritabil. Vă dați seama? Jaf la drumul mare. Am ajuns În dreptul unor uși batante și Lauren le-a Împins ca să intrăm În camera albă unde nu se intra Încălțat. (Camerele complet albe sunt atât de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
țestoasă. Se asorta perfect cu barca, așa cum se asortau și cei șase membri ai echipajului. Fiecare scaun și șezlong era Împodobit cu un material de aceeași culoare ca pantalonii lui Antonino, iar lemnăria era fie lăcuită În alb lucios, fie lustruită Într-o culoare Închisă, precum coaja de nucă. Practic, nu te puteai mișca pe vas fără să vezi cafeniu și alb: era ca și cum ai fi fost În interiorul unei Înghețate cu cafea. Erau și halate din prosop cafenii care aveau monograma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la cei din jur. Jos, venind în fugă dinspre stația de tramvai, ducînd din greu geanta plină cu afișe, Lazăr s-a oprit o clipă lîngă mașina cu care a venit profesorul, aruncîndu-i peste umăr o vorbă celui de la volan: Lustruim, lustruim... Poftiiim?! tresare bărbatul de la volan. Lazăre, ce-i cu tine? Corneluș Vrabie, fiecare în felul său o freacă; lustruiește adică; pantofi mai mari, mai mici... face el un gest de lehamite și urcă în cursă. În urma lui, impiegatul aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cei din jur. Jos, venind în fugă dinspre stația de tramvai, ducînd din greu geanta plină cu afișe, Lazăr s-a oprit o clipă lîngă mașina cu care a venit profesorul, aruncîndu-i peste umăr o vorbă celui de la volan: Lustruim, lustruim... Poftiiim?! tresare bărbatul de la volan. Lazăre, ce-i cu tine? Corneluș Vrabie, fiecare în felul său o freacă; lustruiește adică; pantofi mai mari, mai mici... face el un gest de lehamite și urcă în cursă. În urma lui, impiegatul aduce diagrama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a oprit o clipă lîngă mașina cu care a venit profesorul, aruncîndu-i peste umăr o vorbă celui de la volan: Lustruim, lustruim... Poftiiim?! tresare bărbatul de la volan. Lazăre, ce-i cu tine? Corneluș Vrabie, fiecare în felul său o freacă; lustruiește adică; pantofi mai mari, mai mici... face el un gest de lehamite și urcă în cursă. În urma lui, impiegatul aduce diagrama, întinzîndu-i-o șoferului: Drum bun, Andrei! Șoferul mulțumește printr-o înclinare a capului, pune diagrama pe bord, lîngă cutia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lector? Iertați-mi indecența; plus pantalonii. Sec. Ați cam pierdut, domnule profesor zice Lazăr încet, cu calm, aruncînd pe masă un ful turbat. Știi mata, tăticule, cine-i turnătorul? face el un gest larg, teatral. Cornel Vrabie. Cel ce vă lustruiește pantofii... neam de traistă! Consătean, prieten din copilărie. Vorba vine, că nu prea eram prieteni; era răutăcios, din nimic sărea la bătaie. Am învățat împreună pînă într-a patra. Pe mine m-au dat mai departe, pe el nu. Internatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a dus, pentru că, imediat după plecarea lui Ted, a făcut vânzarea vieții ei. Carol se plimba încoace și încolo pe linoleumul cu pătrățele al prăvăliei, strângând de peste tot doze și sticle. Le punea pe tejghea - care fusese spălată și lustruită cu Flash, pentru a șterge urmele succesului ei violent și dulceag -, în ordine: întâi cutiile de Pilsner, apoi berile cehoslovace, nemțești, austriece și locale; urmau cele ezoterice: Elephant din Danemarca, Wildebeeste din Africa de Sud, Simpatico și Sol din Mexic, niște Gulder
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pendule și clipocitul apei ce picura dintr-un robinet lăsat deschis. Aripa aceasta trebuie să fi fost cîndva destinată servitorimii; pe podeaua de piatră, papucii lui stîrneau un nouraș de praf. Totul era În paragină aici. Lemnăria scării nu fusese lustruită de multă vreme, iar macheta subțire care-o acoperea era uzată și pe-alocuri ruptă. CÎtă deosebire Între aripa aceasta și eleganta casă de sănătate de dincolo de ușă! Aici toate lucrurile erau lăsate În părăsire, de parcă spuneau, dînd din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de enervare și buzele i țuguiară cu un aer agresiv. — Lucrez pentru bărbatul ăsta de mulți ani, șuieră ea. În fiecare zi n-am făcut altceva decât muncă, muncă și iar muncă. I-am gătit mâncare gustoasă și i-am lustruit podelele. L-am îngrijit bine. Nu sunt de aceeași părere, Mma, replică Mma Ramotswe calmă. Dacă l-ai hrănit bine, de ce-i atât de slab? Un bărbat îngrijit se îngrașă. Bărbații sunt exact ca vitele. Asta o știe toată lumea. Menajera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Makutsi. Nimeni, niciodată n-a obținut peste 10 în istoria Școlii de Secretariat din Botswana. Pur și simplu nu se poate. N-aveau mare lucru de făcut în dimineața aceea. Mma Makutsi își curăță mașina de scris și își lustrui biroul în timp ce Mma Ramotswe citi o revistă și îi scrise o scrisoare verișoarei din Lobatse. Orele se scurseră cu încetineală și, pe la ora douăsprezece, Mma Ramotswe era gata să închidă agenția pentru pauza de prânz. Dar exact când era pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
J.L.B. Matekoni se uita în pământ și își aminti, pentru o clipă, ce a însemnat copilăria lui acolo, în sătuc, cu mulți ani în urmă. Își aduse aminte cum se bucurase de bunătatea mecanicului auto local, care-l lăsa să lustruiască camioane și să-l ajute să vulcanizeze roți și care, prin bunătatea lui, îi scosese la iveală și-i nutrise vocația. Era ușor să schimbi viața celor din jur, atât de ușor să schimbi ambianța în cămăruța în care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
el începu să-i explice cum să tragă piedica, dar ea îl întrerupse. Nu mă interesează, zise ea. Tot ce vreau e arma și gloanțele astea. Îi dăduse separat nouă gloanțe butucănoase, masive. Gloanțele străluceau de parcă fiecare ar fi fost lustruit anume, iar ei îi plăcu senzația pe care i-o dădea atingerea lor. Și-ar putea face un colier drăguț din ele,își zise în sinea ei, dacă le-ar găuri la mijloc și le-ar înșira pe o ață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
curte, vreau acasă... - Ba ai să stai aici și-ai să taci! Vezi c-o cauți cu lumânarea... Și unchiul Mișu mi-arată diplomele din sufragerie și ordinele legate cu panglică tricoloră primite de la fabrică, le scoate din cutiuțe, le lustruiește cu mâneca, „muncă, tată, muncă, nu glumă, că altfel n-aveam eu de toate în casă, nici frigider, câți mai au?, nici covor, nici somieră, nici lustră cu brațe și cinci becuri și tapet... Cu palmele astea țin casa, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Alexander. Capitolul 21 Sari la o dată, nicăieri în mod special, eu și Brandy în biroul logopedei, unde Brandy mă prinde cu mâinile pe sub văl, atingând cochiliile și fildeșul molarilor mei expuși, împungând pielea gofrată a țesutului meu cicatrizat, uscat și lustruit de respirația mea care trece încolo și-ncoace peste el. Ating saliva acolo unde mi se usucă lipicios și crud pe laturile gâtului, și Brandy zice să nu mă privesc prea de aproape. — Scumpo, zice, în vremuri de-astea, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Apoi i-a ieșit în întâmpinare, în prag, fără să-l lase să aștepte cumva, așa cum se întîmpla în mod obligatoriu cu oricine ar fi venit la Vilă din Vladia. Mozaicul era de un roșu-sîngeriu stins, literele salutului "Salve" erau lustruite cu grijă într-o nuanță mai vie. Oricine venea avea vreme să-și dea seama de inscripție, să o salute la rîndu-i și să se simtă ca în fața intrării într-o altă lume. Așa era Vila Katerina pentru tîrgoveții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tale. Pe masă, într-adevăr, totul era pregătit, dulceața de struguri, cafeaua, sticla aburindă eu apă rece, știa că este un răcitor grozav în pivniță, totul pe o tavă de argint vechi, frecat cu îndîrjire. Oare K.F. l-o fi lustruit în așteptarea lui? Și-a dat seama că dorește prea mult și încurcă situațiile, el a fost cu adevărat cel care a vrut să o vadă și apariția celor doi ofițeri în rezervă mai mult decît l-a îngrijorat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o pungă de plastic Mylar. Zicea: — Să dăm în vileag marea surpriză ca să terminăm odată cu ea. Pământul, zicea, e doar o mare mașinărie. O mare uzină. O fabrică. Ăsta e marele răspuns. Marele adevăr. Gândiți-vă la o mașină de lustruit pietre, dintr-alea cu tambur, care se tot învârte, se învârte douășpatru de ore din douășpatru, plină cu apă și nisip și pietriș. Pe care îl tot macină învârtindu-se. Așa-i pământul. De-asta se învârte. Noi suntem pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pământul. De-asta se învârte. Noi suntem pietrele. Și ce ni se întâmplă - domnișoaramele și chinul și bucuria și războiul și boala și victoriile și abuzurile - astea-s doar apa și nisipul care ne erodează. Care ne macină. Care ne lustruiesc bine de tot până când strălucim. Așa vorbea domnul Whittier. Neted ca sticla, așa e domnul Whittier. Întărit de suferință. Lustruit și strălucitor. De-asta iubim conflictele, spunea. De-asta iubim ura. Ca să oprim un război, îi declarăm război. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]