1,217 matches
-
și duse cu ea parcă toate durerile la care se adăuga cea mai cumplită dintre toate: pierderea mamei sale. Refuzul tatălui său de a-i îngădui să o însoțească pe mama ei pe ultimul drum îi sporiră și mai mult mâhnirile. Ajunse în sfârșit la garsoniera ei, care părea acum mai tristă și mai întunecată ca înainte. Frânt de oboseală, Răducu adormi așa îmbrăcat cum era. Îl dezbrăcă de hăinuțe, îl așeză în culcușul patului, îl sărută pe frunte, îl mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Să găsim o soluție. Te voi spriji în cazul în care îmi vei cere ajutorul... Trebuie să-ți cauți un drum care să te facă fericită. Și eu, la rândul meu, să mi-l urmez pe-al meu, cu toate mâhnirile pe care mi le-ai adăugat tu, grație prostiei, inconștienței, rătăcirii mele din seara aceea nenorocită. Teo, nu am venit să negociez. Ce mai vrei? Tu ți-ai satisfăcut plăcerea, dorința cum spuneai, de a avea un copil. Acum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
învățat!... Era fericită și în același timp nefericită! Era fericită că avea băiat mare, putea discuta cu el o sumedenie de lucruri, dar n-o părăsea nici o clipă senzația că în fiecare zi, se adăuga câte o picătură amară de mâhnire în paharul suferințelor sale. Evita însă, pe cât îi stătea în putință, să-i dea copilului explicații ample despre obsedanta lui întrebare: Dar tăticul meu când mai vine, mi-ai spus că e plecat departe. Cât de departe?" * Nici ultima discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întrebare mai grea decât toate întrebările. Timpul poate!? Dacă era ceva, mai bine zis cineva care merita să fie ridicat la cel mai înalt rang pentru menținerea stabilității familiei, aceea era Doina. Ea reușise să mențină corabia împovărată cu atâtea mâhniri pe linia de plutire, pe apele normalului, evitându-i scufundarea. De aceea poate lui Teo îi venea greu să-și privească soția în ochi, de teamă să nu-i deslușească pe chip întregul jurnal de bord în care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că păcatul se săvârșise deja și că nimic pe lume n-ar mai putea întoarce timpul înapoi, reparând, astfel, regretabila sa greșeală. Așa încât, acum doar se căznea să-și reclădească în minte imaginea din oglindă, spre a-și mai mângâia mâhnirea, spre a-și mai alina suferința pricinuită de trădarea de care se simțea vinovat, dar, Doamne, era în zadar! De parcă imaginile minții pot reda, într-adevăr, omul?! Este cu totul altceva, atunci când îl vezi în fața ochilor. Uneori, este de ajuns
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!(Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. ) Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă, nu l-am exagerat deloc -, sufletul lui Eugen începu din nou să se adâncească într-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acolo de unde încetează disconfortul, și oricăruia dintre noi îi vine greu să se miște, atunci când trăiește cu un ghimpe în coaste, care nu-i dă pace defel! Tot ascultând, pe chipul tânărului începea să se zugrăvească pronunțat mirarea, amestecată cu mâhnire și cu indignare. El îi ceru din priviri Mariei să vorbească mai departe, iar aceasta îl ascultă numaidecât și zise: - Acum, eu trăiesc într-un azil plin cu nebuni, fiind și eu socotită, la rândul meu, unul dintre ei. Ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totul și nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din mitologia greacă, ce este înfățișat purtând bolta cerească pe umerii săi. ) sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său, sub impresia dramatică a celor văzute cu puțin timp înainte, căpăta aproape întotdeauna o amploare biblică. „O văd, pe zi ce trece, cum se mistuie sub ochii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sale nu-i mai erau împărtășite de nimeni altcineva, căci acasă el întâmpină atitudinea, de departe negativă și ironică, a mamei și a surorii lui, ce locuiau acolo. Mai mult încă, din ochii mamei sale vedea limpede cum răzbate acea mâhnire adâncă, izvorâtă din priveliștea pe care ți-o dă nerealizarea și insuccesul propriei tale odrasle. Și poate că acesta era și motivul pentru care izbucnea cu și mai multă forță dezaprobarea și nesusținerea sa, pe care tânărul le primea cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
propriu nu poate aduce ceva bun și trainic cu adevărat. Ce-i drept, femeia, până acum, încă nu știa deloc precis ce anume a avut și ce anume își dorește mai departe, ce demon groaznic i-a adus, în trecut, mâhnirea și ce înger minunat îi poate readuce, în viitor, speranța... Se simțea cu totul nehotărâtă și nelămurită, și așa și era, fără îndoială. Nu știa deloc ce vrea, de fapt, iar, la o privire mai atentă, se poate constata ușor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de obicei. Aproape toată lumea era deja venită la muncă (să nu uităm că, aproape întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase știrea ultima. Este de înțeles, vestea aceasta teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii, răpindu-i tot cheful de muncă, cu care venise, în acea dimineață, la slujbă. Toată ziua, ea nu-și putu vedea deloc de treabă, ci fu abătută și distrasă de la lucrul ei, căci, în mintea sa, se învârteau tot felul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
seama de toate acestea, pe care tocmai ți le-am spus ție acum. Îmi pare că este, însă, prea târziu... Așa o fi? Și Adriana tăcu. Toate aceste vorbe o istoviseră și, totodată, la amintirea lor, se umpluse de o mâhnire amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe care le înfățișează. „Calomniatorii” - text de Pateric; în fața defăimării, smerenia este cea mai bună conduită. Revine imaginea candelei, devenită acum, candelă a mărturisirii adevărului, care se reaprinde în suflet smerit și pocăit („Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire.”). „Cojocul” - povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată cu profund caracter educațional. Revine discursul asupra Poruncii a VIII-a din Decalog, „Să nu furi!” (Ieșire 20, 15), însă, de astă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mâhni și nu te consuma apărându-ți cinstea de cei fără de cinste, fiindcă ce e val, ca valul trece. Mai bine apără cinstea lui Dumnezeu și El o va apăra pe a ta. Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire. Dumnezeu să te ajute și să te binecuvânteze! - Iertați-mă, cuvioase părinte, dar cum aș putea eu, o păcătoasă, să apăr cinstea lui Dumnezeu? îl întrebă ea curioasă. - Cinstea lui Dumnezeu se apără prin păzirea și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se stinseseră și ultimele licăriri de viață ale focului din vatră. Cu toate că, întunericul supărării cuprinse sufletele părinților săi, aceștia nu voiau să-și exprime temerea în cuvinte. Rafira, care fusese tot timpul martoră la discuție, nu scoase o vorbă, dar mâhnirea băiatului îi străpunse, precum o andrea înroșită în foc, întreaga ființă. Simți cum pe obraji se prelinseră câteva lacrimi rotunde, ca niște stropi de ploaie veniți așa ca din senin. Era întuneric. Nimeni nu putu să le vadă. Noaptea le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vrut să izbucnească cu toate flăcările în afară. Ajunse pe tăpșanul unde pășteau caii, măgarii și catârii. Le auzea din când în când nechezatul și săriturile în copci, semn că erau mereu în căutarea unor petice cu iarbă mai grasă. Mâhnirea înfiptă în sufletul lui de oamenii legii, că un copil din șatra sa ar aparține unei familii de români, revenea la suprafață cu incandescența unui fier înroșit aflat pe ilău. * La acest ceas târziu de noapte bulibașa Iorgu Stănescu își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
soțul său cu ființa răsturnată și răscolită, cu lacrimile încă pe obraji și într-o nestăpânită stare de tristețe : - Alex, Alex, ce blestem pe capul nostru! Între acești doi copii este o diferență ca de la cer la pământ. Intuind substratul mâhnirilor soției sale, Alex căută să o îmbuneze: - Nu te îngrijora, stă în puterea noastră să-l facem pe Vișinel să înțeleagă că este al nostru, chiar dacă a crescut într-un alt mediu; îl vom ajuta să deprindă regulile casei, îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ajunul Anului Nou 1980 să treacă Styxul, în taina liniștii de veci, în vreme ce din întunecatul cer cădeau fulgi imenși de zăpadă. Dumnezeu s-o odihnească acolo în liniște și pace! Tragedia lor m-a făcut să gândesc continuu, cu adâncă mâhnire și compasiune, la lucrurile și oamenii pe care nu i-am prețuit cât trebuie, și să constat că cei dragi, iubiți de rude, de cei apropiați și de Dumnezeu, mor de tineri. EXPOZEUL GENITORILOR Bunicul Constantin Cotlarciuc, născut în anul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sau răul. Binele este catalogat un fapt banal, omenesc, totuși uitat repede, care uneori ți se poate întoarce, conform zicalei: „bine faci, bine găsești”. Răul este omniprezent și ușor detectabil în jurul nostru, ca un fenomen necesar, eu laș denumi cu mâhnire „răul româno-român”. Oamenii acționează pe baza unor impulsuri necontrolate, care le întunecă rațiunea, lăsându-se pradă sentimentelor negative, care îi duc la pierzanie de obicei. Ei își ignoră total faptele, nu recunosc răul făcut, și-i acuză pe alții de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Iov Duminică, Înainte de slujbă... Mâhnirea m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc legea Ta Psalmul 18 Autobuzul opri scârțâind scurt, după care trânti o bufnitură venită de undeva, din spate, terminată Într-un sâsâit prelung. Cele câteva raze ale dimineții, strecurate printre perdeluțele soioase, se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
țara. - Au murit doi oameni, îi spuse mama Olgăi vecinei ei, doamnei Lucreția. Când a aflat însă, la scurt timp, că unul dintre cei doi era chiar soțul ei, peste casa lor s-a așezat norul negru al necazurilor. Noianul mâhnirilor avea să planeze ca o pasăre venită din întunecimi, mulți ani în șir. Olga aproape că nici nu și-l mai amintea pe tatăl ei decât vag, ca într-un vis întâmplat demult, tare demult! Mama și-a crescut fata
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
rost să se mire? Acum începeau, tot mai mult, să se limpezească apele în legătură cu modul în care domnișoara Olga își împărțea grațiile. Iată, încă o confirmare! Își spuse în sinea sa. Vorbe nechemate care se voiau rostite erau încărcate de mâhnirile naivității sale. Casandrele aveau material din belșug pentru buletinele lor de știri... Alex împrumută pentru un moment, fizionomia unui om încercat de milă pentru bietul tânăr. Dar, dată fiind situația mai mult decât delicată în care se afla, nu o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe străzile orașului să-și grăbească pașii spre casă. I se părea că întreaga natură trăia tulburarea lui. Trase draperia grea, de catifea, pentru a se despărți de stihia de afară. Trezit la realitatea crudă, Alex încerca un soi de mâhnire, chiar de jenă față de el însuși, și-și reproșa că procedase ca un ușuratic, un naiv în relația cu Olga. Se confirma acum, cu prisosință, temerea sa de a nu fi prins în tentaculele de caracatiță ale farmecelor ei oferite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]