560 matches
-
noroc Și fără sprijin ce era să fac? De mult în țara mea nu mai am loc, N-am vrut să-i fiu stăpânului pe plac Și am rămas pe drumul nimănui Cu frumusețea plânsă în batistă” Și omul sta mâhnit în sinea lui, „Patronul” de atunci, cu fața tristă... ............................................. Eu sunt îngrijitoare de bătrâni!” Și-acum când scriu auzul se-nfioară-, Vă știu durerea, dragii mei români, Și plugul ei prin sufletul meu ară... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Îngrijitoare de bătrâni
ÎNGRIJITOARE DE BĂTRÂNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383613_a_384942]
-
mei părinți, dar nu ai vrut, În urmă, ca să te trezești, / Căci nu voiai să le vorbești. Tătucu chiar a zis o dată: / „Da’ cuscra o fi supărată, De nu vine să stea cu noi?” / Părinții mei s-au dus apoi Mâhniți, crezând - de bună seamă - / Că nu vrei să îi bagi în seamă.” „Ei lasă ticăloaselor” - / Le-a zis baba nurorilor - Vă dobzălesc de-acu’ ‘nainte, / Încât o să mă țineți minte!” De-atunci, oricine poa’ să spună / Că n-au mai
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
au înjumătățit în câțiva ani populația, ca în urma unui cataclism. Toate stau aici sub semnul unei naturi ce se reinstaurează în spațiul de care fusese văduvită cu mult timp în urmă. Casele și spațiile din jur, cotropite de vegetație, vorbesc mâhnite, în felul lor, despre această inexorabilă regresie a unei lumi către obârșii. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Mâhnirea caselor părăsite (Partea a II-a) / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1677, Anul V, 04 august 2015. Drepturi de
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind vorbele bătrânului, tătarul își miji ochii oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si, io parlo - răspunse înfricoșat Metodiu. Fața tuciurie, dar frumoasă a tătarului se încreți într-un zâmbet: — Bravo, signore, grăi el într-o italiană cursivă, mâhnitul meu suflet se bucură că întâlnește în aceste pustietăți un om de o aleasă educațiune a spiritului, iar urechii mele îi sunt plăcute zvonurile dulci ale unor cuvinte de viță nobilă, altele decât cele barbare. Cum, se miră Metodiu, matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
seama? Ăsta nu-i puțul Sidi-Kaufa. E puțul Ajamuk și aparține acestor domni. Copilotul, care se așezase pe bara de protecție a mașinii și se tot uita la hartă de parcă ar fi văzut-o pentru prima dată, își ridică privirea, mâhnit. — Păi, în cazul ăsta, harta este greșită, îngăimă în cele din urmă. Munții ăștia din față nu apar nicăieri și cam acum o oră ar fi trebuit să traversăm un teren cu dune; și nici pe astea nu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ceva. —A, bine atunci. Ei, noi mai așteptăm niște oameni cu care trebuia să ne întâlnim aici și văd că încă n-au apărut, așa că suntem prin preajmă dacă te răzgândești. Harriet s-a uitat la ceas și a suspinat mâhnită. —O, nu, deja am întârziat! Și-a tras geanta de undeva de sub birou. Și-a dat la întâmplare cu parfum, și-a verificat machiajul într-o oglindă mică și a dispărut pe ușă, luându-și la revedere din mers. Shelley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu spuneți una ca asta! se grăbi Pohoață să îl liniștească. La dumneavoastră nu se pune. Nu sunteți în uniformă. Ai dreptate, măi Vasilică. Un polițist fără uniformă, nu-i polițist. Orice aș spune tot nu-i bine, declară Pohoață, mâhnit. Îmi răstălmăciți vorbele. Eu spusei că nefiind în uniformă, nu aveați unde să țineți carnețelul și instrumentul, făcu el semn în aer, ca și cum ar fi scris ceva. Nu, instrumentul îl am la mine, spuse Cristi râzând. Vedeți, ce spusei eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
președintele vostru, guvernul pe care l-ați ales în vremuri mai bune și partea sănătoasă și curată a poporului nostru, cea de care în acest moment nu sunteți demni. Până atunci, adio, și domnul să vă apere. Imaginea gravă și mâhnită a șefului statului dispăru și în locul ei apăru din nou drapelul înălțat pe catarg. Vântul îl agita încoace și încolo, încolo și încoace, ca un prost, în timp ce imnul repeta acordurile războinice și accentele marțiale care fuseseră compuse în vremurile trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de luni care era, dar celălalt se limită să spună, Foarte bine, acum puteți să vă retrageți, eu îmi voi asuma sarcina de a face să ajungă asta la destinație. Comisarul se urcă în mașină, întoarse și demară spre oraș. Mâhnit, cu un sentiment de frustrare absolută, încerca să se consoleze imaginându-și ce farsă bună ar fi fost să-i înmâneze tipului un plic gol și să aștepte după aceea rezultatul. Aruncând fulgere de mânie și scântei de furie, ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Aflat. Titlul era ambiguu, putea să însemne și una și alta și, în egală măsură, opusele lor, dar comisarul preferă să-l vadă ca și cum ar fi fost o mică lanternă pusă la ieșirea din valea umbrelor ca să-i conducă pașii mâhniți. Dați-mi din toate, spuse el. Vânzătorul de la chioșc zâmbi în timp ce se gândea că, din câte se vede, câștigase un client bun pentru viitor și-i înmână punga de plastic cu ziarele înăuntru. Comisarul dădu roată cu privirea în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cravata albastră cu buline albe veni prin spate și-i trase un glonț în cap. După două ore ministrul de interne susținea o conferință de presă. Era îmbrăcat cu cămașă albă și cravată neagră și avea pe chip o expresie mâhnită, de profundă durere. Masa era acoperită de microfoane și avea ca unic ornament un pahar cu apă. În spate, atârnat ca întotdeauna, drapelul patriei meditativ. Doamnelor și domnilor, bună seara, spuse ministrul, v-am convocat ca să vă comunic nefasta veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
două zile, dna Strickland mi-a trimis un bilet întrebându-mă dacă aș putea să trec s-o văd în seara aceea după cină. Am găsit-o singură. Rochia neagră, simplă aproape austeră, sugera situația ei de femeie părăsită și mâhnită, și am fost mirat, în nevinovăția mea, că în pofida unei emoții reale a fost totuși în stare să se îmbrace așa cum trebuie pentru a-și juca rolul după standardele ei de bună cuviință. — Mi-ai spus că dacă te-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Monerre. Sfărâmat ca și vâna familiei imperiale. Dar acum e cu putință să fie reluat și dus la bun sfârșit, iar pe tronul Romei să se Întoarcă Împăratul roman legitim, moștenitorul lui Frederic. Vino cu noi, adăugă pe un ton mâhnit. - Moștenitorul lui Frederic... Dumneata aduci din nou umbrele la viață. Fără să vrea, Dante simțea cum fermitatea propriului său glas se fisurează. O Îndoială Începea să Își croiască drum În mintea lui. O speranță... - Nu, el există. E viu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și înțelepciune, în al doilea rând, Părintele este grabnic ajutător celor în nevoi și necazuri. Apoi, Părintele Arsenie luminiază mințile cele întunecate, încălzește prin focul dumnezeiesc din el, inimile reci și împietrite, aduce pace, liniște și bucurie celor întristați și mâhniți, dă curaj și tărie celor pierduți în tumultul grijilor lumești, aduce nădejde celor împovărați cu păcate grele, împarte din dragostea și bucuria sa cea dumnezeiască la toți și iată că ele nu se termină, ci mai mult se îmbogățesc. Cine
PIATRA DE TEMELIE A LUI GHEORGHE BECALI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362348_a_363677]
-
Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pedeapsă cerului Invidios pe fericirea mea deplină, sau poate vrând trufia mea să pedepsească, într-o zi cerul, cu o simplă trecere de mână, întreaga viață reuși să-mi năruiască. Mâhnit apoi de atâta plâns și suferința ce mi-a adus, cerul îmi mai trimite, în marea lui mărinimie, câte un dar să lumineze întunericul din mine. -Cerule, îți mulțumesc nespus! Cum aș putea aceste daruri să cuprind, cănd sufletul îmi
PEDEAPSA CERULUI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362536_a_363865]
-
face, mereu ajung în același loc, pentru ca totul este circular. De câte ori plec, arunc pe drum ceea ce nu-mi este de folos iar bagajul meu devine mai usor.Cand am o migrenă ocolesc masă, o dată sau de două ori.Cand sunt mâhnit fac o tură de lac în parcul orasului.Cand am nevoie de mine fac un rond de noapte și mă regăsesc un eu suficient de bun.Am testat și de câte ori am pornit drept în dreapta, întotdeauna am ajuns în partea mea
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului TIMPUL a murit cu ceasul pe mână la fereastra unde soarele trebuia să apună. Leșul lui se scurgea printre secole arse de furtuni glaciare, printre suflete stoarse... Zgâriat pe obraz de cuvinte haine plângea cerul, mâhnit, cu comete-suspine, iar pe-o geană de dor un schelet de aripă survola rătăcit pas târziu, neagră clipă ... Doar ecoul în vis și-n lumină rănit al clepsidrei de versuri, suspina la zenit... Eu, în timp ce urcam dând din aripi, spre
TIMPUL de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361035_a_362364]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ACATIST Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1948 din 01 mai 2016 Toate Articolele Autorului Acatist Rămas e-n mâhnita mea chitară Cântul unui zbor ingenuu, uitat, Lacrimi din zăvorul pus pe țară Și-un înger incolor neînaripat. Rapsod sânt al tristei mele lupte, Boem himeric, prin secolul funest. Bisericile-s tot mai corupte Clonați se nasc din politicul incest
ACATIST de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368436_a_369765]
-
iau poezia în serios, așa cum ar trebui să facă orice creator, ca mesager al Cetății, ca trimis să strige adevărul. În toate poemele respiră un sentiment patriotic eminent și crud: „Am revenit din depărtări bizare -/ Te-am regăsit frumoasă, dar mâhnită/ Cum soarele doar din „Apus” răsare/ Tu ai ajuns o biată urgisită// Privești tăcută la migrații sumbre/ Străjerii tăi au adormit în front/ Pe cerul tău au năvălit din umbre/ Armatele unui imperiu tont// Am revenit să mai ascult o dată
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
hohotele sfâșietoare de plâns ale prietenei sale. Se apropie de ușa băii și bătu ușor, chemând: - Desire! Desire! Ești bine? Pot să te ajut cumva? Ea răspunde printre suspine și lacrimi: - Sunt bine Anca, termin și ies! Se simțea stingherită,mâhnită și în mare încurcătură,neștiind cum ar fi putut să o ajute. - Bine Desire! Aș putea să fac ceva pentru tine? Eventual o cană de ceai cald te-ar face să te simți puțin mai bine. Ce spui? - Bine, bine
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
trimis la Sibiu, în calitate de vicar general al bisericii ortodoxe din Ardeal. Ajuns aici, va trece la o evaluare a situației locale a bisericilor și școlilor. „Ca fost profesor, deci bărbat de școală în primul rând, Șaguna a trebuit să rămână mâhnit, văzând cât de puțină învățătură aveau preoții și cât de înapoiat era poporul nostru întru toate.” Un aspect criticat al biografiei sale a fost predarea Ecaterinei Varga, luptătoare maghiară pentru drepturile românilor transilvăneni, autorităților imperiale absolutiste în ianuarie 1847 . La
ANDREI ŞAGUNA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367416_a_368745]
-
îndrăzneț, voinic, iubit de toată lumea. Cei doi sunt uniți de o iubire puternică și curată, pentru care sunt dispuși să își sacrifice viața. Se întâlneau în taină, la lumina lunii pe stânci și ea cânta cu un viers „curat, puțin mâhnit, cu înmlădieri ușoare, parcă venea de undeva de departe, parcă dintr-un afund.” Din nefericire, de ea se îndrăgostește și balaurul Tauctis, cel „cu pielea verde ca smaraldul și cu trei capete, trei inimi și trei gheare otrăvite.” Se dă
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
de la mâna de părinte În gând crește umbra morții de pământ Mânia Ta s-a-ntărit asupra mea Închis am fost și n-am mai putut ieși Ochii mei au slăbit de durerea grea Pentru ce Doamne lepezi sufletul meu Smerit și mâhnit ia-mă dintre perverși Gândirea Ta prin mine trece mereu PSALMUL 88 Adevărul Tău se va zidi în cer Prin veac mila Ta se va topi în noi Pe cel mândru l-ai smerit într-un zăvoi Judecata dreaptă izvor
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
cu robul tău să n-acuzi Că nimeni dintre cei vii nu-i drept să stea Vrăjmașul prigonește sufletul meu Și viața mea o calcă în picioare Că locuiesc în întuneric doare Și ca morții cei din veacuri zac mereu Mâhnit și slăbit e duhul în mine La fapta mâinilor Tale m-am gândit Sufletul meu ca un câmp în ruine Mila Ta calea pe care voi merge Va fi voia Ta să nu fiu osândit Prin credința Ta viața nu
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
capacitatea mezinei de a demonstra că vechea ținută nu-și mai avea rostul, în noul său drum de viață, considerând-o nevrednică puterii ei în a-și susține părerea: Mezina s-a îmbrăcat în niște haine simple și a plecat mâhnită, cu lacrimi în ochi.( 1) Lipsa sării din mâncare are aceeași importanță ca lipsa din organism a acestei substanțe chimice, fără de care viața nu ar exista. Tendința de a o nesocoti poate izvorî ori dintr-o frivolă încredere în valoarea
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]