220 matches
-
senzații: „Era foarte târziu când ne-am născut. / Totul fusese înainte. / Timpul se făcuse bătrân și rău, / era un golem de lut, / enorm, fără minte, / înainte legănându-se, / și sugruma tot ce era încă viu, / sugruma cu laba lui moale, mâloasă. / Ne aflam acolo, goi, dezveliți, / ca niște melci fără casă, / în calea sa. / Undeva, departe, aproape, / trebuia să existe alt spațiu, / alt timp. / Trebuia să găsesc, trebuia...” Maniera poetică se revizuiește radical, imagistica se modifică, reapar elementele vegetale (flori, arbori
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
stârnească viscol. APE MARI După viscolele iernii care au astupat casele în nămeți, vara a plouat câteva săptămâni în șir. Când a stat puhoiul, pe pământ năboiră pâraiele. Ca un fluviu, din zare în zare, gârlele împânzeau șesul cu valuri mâloase. Abia ghicită în mijlocul noianului, vâltoarea era departe, purtând ca într- un exod apocaliptic poduri din lemn, copaci smulși, vite înecate, acoperișuri de paie ori căpițe. După ce tăria s-a limpezit, pământul începu să se zbicească. De dimineață șesurile fumegau iar
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
partea cealaltă. Belle Isle, o insulă În formă de parameci, situată pe râul Detroit, e la mai puțin de opt sute de metri de malul canadian. În timpul zilei parcul e plin de oameni veniți la picnic sau la plimbare. Pe malurile mâloase stau pescari. Grupări religioase țin Întruniri În corturi. Însă o dată cu venirea Întunericului, insula e cuprinsă de un aer de izolare și de moravuri ușoare. Îndrăgostiții parchează În locuri retrase. Mașinile trec pe pod În misiuni obscure. Zizmo conduce prin pâclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
De unde stătea acum, putea să vadă canalele adânci, ca niște rădăcini, săpate de curent În malul subțire. Fundul era pietros În locul În care stătea acum și mai Încolo apăreau bolovanii; acolo unde râul se curba pe după rădăcinile copacului, fundul era mâlos și tot felul de ierburi se legănau În apă. Nick legănă undița În spate, peste umăr, și apoi În față și firul, curbându-se Înainte lăsă cosașul Într-unul din canalele dintre ierburi. Un păstrăv se repezi și Nick Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
intra În mâl. Apoi săreai un gard și ieșeai din pădure, și pământul de pe potecă era tare și crăpat de bătaia soarelui cât traversai câmpul cu iarbă pentru păscut și măcriș și lumânărici, iar la stânga vedeai, tremurând sub unde, fundul mâlos al pârâului, unde se hrăneau fluierarii. Pe cursul pârâului era și căsuța de primăvară. Sub șură era bălegar proaspăt și cald, și mai era bălegar vechi, care făcuse o crustă. Și pe urmă mai venea un gard și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luă puțin avânt și se azvârli în gol. Nu avu timp să i se facă frică de apă, iar râul îi primi în îmbrățișarea sa înghețată, biciuitoare. Izbitura îl făcu aproape să-și piardă cunoștința; se scufundă până atinse fundul mâlos, dar apoi, chiar apa îl readuse la suprafață, într-un vârtej de bule de aer. Ieși, zbătându-se, și imediat se scufundă iarăși, și din nou ieși; începu să înoate fără pricepere, cum învățase în copilărie, când mergea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său să încetinească vâslitul. Câteva clipe mai târziu, se lăsă să alunece fără zgomot în apă, urmat de îndată de ceilalți. Sebastianus și tovarășii săi îl ajută să urce pe mal ambarcațiunea, trăgând-o fără prea mult zgomot pe fundul mâlos. După un moment, se găseau pe un teren moale și acoperit cu iarbă, înconjurați de un stufăriș aparent de nepătruns. Sebastianus nu reușea să înțeleagă cum de reușise barcagiul să ghicească atât de precis locul unde trebuia să tragă. îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acele cohorte dezordonate și bastioanele pline de apărători, Sebastianus putu vedea în mărăcinișuri zeci de trupuri, iar altele, înnegrite și umflate, într-un stadiu avansat de putrefacție, le văzu unele înfipte în parii ascuțiți de care era înțesată panta canalului mâlos. Pentru a trece de el, asediatorii, în încercarea de a construi căi pentru a ajunge la ziduri, aruncaseră în mai multe puncte bușteni și brațe de crengi ori punți de bârne, cele mai multe rupte de pietre sau arse de torțele aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dragoste. În schimb, Alfeus s-a însurat cu o alta. Nici în legende, nici în natură, nu exista pic de loialitate. Eu știu asta, a spus Mike. Ochii nu-i mai erau de un verde clar, ci căpătaseră o culoare mâloasă, ca de margine de râu. Dar nu-mi dau seama dacă și tu ești conștientă. Nu pricep dacă m-ai cerut de bărbat pentru că voiai să-ți răspund cu da sau pentru că știai că nu ăsta avea să fie răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apucat să lucreze ca model nud ca să-și plătească facturile și-a întâlnit-o pe Jina, care se înscrisese la facultatea de arte, ignorând brațul rupt de soțul ei. Irene i-a propus Jinei să-și arunce verigheta în apele mâloase de la Embarcadero, iar Jina a convins-o să-și dezvăluie dosarul penal către presă. Pentru amândouă, acela a fost începutul unei perioade grozave. În ziua în care povestea ei din pușcărie a apărut în Variety, Irene a primit rolul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
El a murit acum doi ani. Sau poate că știai deja. Jina crezuse că ochii nu se pot schimba, dar ochii lui Zach se schimbaseră. În locul acelui albastru deschis al cerului din Idaho, ochii soțului ei căpătaseră o nunță verde, mâloasă. Mustățile i se făcuseră argintii. Respirația îi mirosea urât. N-am știut, i-a răspuns Zach cu vocea răgușită. Ellis a devenit ... a pus stăpânire pe toate secretele. El putea să le îndure și exact asta a și făcut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ascultam; voiam să aud vreo trâmbițare de cucoș sau vreun lătrat de câne. Dar păream pierdut în mijlocul unei singurătăți, nici cel mai mic zvon de viață nu se simțea. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini, am sărit pâraie mâloase care curgeau pe sub sălcii neclintite, m-am încurcat într-un făgițel tufos, apoi am dat de fânețe cosite, pe care înnoia otava. Pășeam drept înainte, la întâmplare. Lumina scădea; negurile se întunecau. Și tocmai când însera, într-o tăcere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curând, lumea se va cufunda în tăcere, iar aerul, plin de miresme, se va așterne încet, ca ora somnului. În curând vor zbura furnicile înaripate, iar șopârlele se vor îngrășa mâncând zecile de insecte ce se înmulțesc. Apa va deveni mâloasă și lină. Ușile se vor umfla și va fi imposibil să fie închise odată ce au fost deschise sau deschise odată ce au fost închise. Sporii și mucegaiul se vor întide cu voluptate, iar armatele de ciuperci se vor strânge în dulapul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mizerii din acel timp care, altfel, ar fi rămas doar ca o rușine fără înțeles. Nu scuzăm mizeriile. Dar însăși prezența noastră în acel timp, acest miraculos sentiment al solidarității, acest împreună al trăitului și al scrisului dau acelui timp mâlos și ticălos înțelesuri altele decât cele ale batjocurii. Trăirile noastre de atunci, căutările noastre de atunci, descoperirea solidarității în scris și pentru scris le pot aduce astăzi celor tineri de acum, care poate încearcă și ei mersul, cu alți pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Caietul crâșmarului Când Dumitru Dinsus și Stafidă au ajuns în gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe care îl așteptăm
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de soare, clipoceam, pînă cînd bunica, cu glas aspru și vioi, începea a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
personaje îi pășiră pragul. În înaintarea lor elefantină, indivizii ne priveau sever ca și cum ne-ar fi zis: „Aha, v-am prins!” Directoarea le sări în întîmpinare și pentru întîia oară am zărit în splendizii săi ochi, pierduți într-un fumuriu mîlos, un zîmbet. În preajmă se gudura și Costică, dezvelindu-și coroana de aur din care lipsea un dinte. În graba cu care țîșniseră în picioare, chipurile le erau iluminate de recunoștință. - Tovarășu’ prim, nu se putea să nu vă interesați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Eleșteului se roseseră Încet, se rotunjiseră, Își prăvăliseră pământul În adânc. Apa măsura numai câteva palme, după care te afundai În nămol până la gât. Buruienile și trestia năpădiseră malurile. Un izvoraș izbucnit din coastă arunca Întruna apă curată În cea mâloasă a Eleșteului. Pe malul cel dinspre deal, așezat cu fața către Baltă și către Dunărea care, departe, sclipea aproape cu voioșie, se afla croitorul despre care unii ziceau c-ar fi fost leneș și nepriceput. N-ar fi fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lacul mocirlos, din norii groși, care coborau încet. Era noaptea celei de-a douăzeci și doua zile din Luna a Cincea, seara de după sosirea trupelor clanului Mori la frontieră. În întuneric, doi oameni înotau ca niște pești ciudați prin lacul mâlos, ca să se cațere pe stăvilar. Atinseră un șir de clopoței și pocnitori, care fuseseră prinse pe o funie întinsă pe marginea apei și legată de tufișurile și bambușii pitici, astfel încât să arate întocmai ca rugii unor arbuști de trandafiri sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se spăla de murdăria adunată pe trupul său în timpul celor patruzeci de zile de asediu. Cât de liniștită era acea întrerupere a luptelor! Soarele părea că urca, neștiutor, spre mijlocul cerului. Nu sufla nici o boare de vânt, iar culoarea apelor mâloase ce înconjurau castelul era mai tulbure ca oricând. Micile valuri care se loveau ușurel de zidurile castelului sclipeau în soare și, din când în când, din depărtare, se auzea țipătul egretei albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în Owari. De la castelele secundare ale lui Nobuo și ale spionilor săi din Ise începură să fie trimise depește după depește, aproape ca și cum un stăvilar s-ar fi spart, pe neașteptate, în mai multe locuri, lăsând să se reverse apele mâloase ale unui râu turbulent. — E armata principală a lui Hideyoshi! — Ăștia nu-s soldați sub comanda unui singur general, cum am văzut până acum. În ziua a douăzeci și treia din lună, armata lui Hideyoshi își instală tabăra la Hanetsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frică pășesc pe holurile școlii care mi se părea imensă, deși într-o vizită, după mulți ani am privit zidurile acelea albe care acum îmi păreau prea joase, iar lumina pătrundea șovăind prin geamurile mici. Aceleași șanțuri și același teren mâlos, cu iarbă sălbatică, neprietenoasă care ne tăia genunchii prin asprimea ei. Mă mir că am învățat carte din primul an. Tovarășul (Dumnezeu să-l odihnească în pace!) nu era un om rău dar căzuse în patima băuturii, iar noi eram
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea un abur. Copacii care arseseră În incendiu erau gri, subțiri și morți, Însă aburul nu era cețos. Era rece și alb și era dimineața devreme. Trenul venea În linie dreaptă acum, tot mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o imensă crăpărie, să terminăm odată cu fițele de acolo: yole, bărci cu pânze, miniyachturi, windsurfing. Aici eram perfect de acord cu el. În ’84, când eram abia un puști, sărisem în cap de pe un ponton. Apa din Balaton era așa mâloasă, că nu mi-am dat seama de adâncimea ei. Am rămas înfipt în nămol, cu picioarele în sus. Nămolul avea gust de marijuana, atât îmi mai aduc aminte. Pe la opt seara reușim să pătrundem în templul Pleonexii, în Casa-făcătoare-de-minuni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de polistiren, o brățară de aur, la modă, cu clopoței, la subțirimea gleznei stângi, bașca inele șerpuite de argint, pentru degetele mari, ale căror unghii lătărețe erau pictate identic cu cele ale restului degetelor plantare, cu un lac nediluat și mâlos, albăstrui-sângeriu, presărat din belșug cu paiete! În mâini, voluptuoasa matroană ducea o tavă argintie zincată, pe care se afla un pachet de țigări mentolate slim, nedesfăcut, pentru Șobolan. Păi, de ce-mi vii tu cu tava aia goală, fără pahare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]