213 matches
-
amintea Brunetti, mai mult un loc unde valurile aduseseră destul nisip și pietriș la baza unuia dintre zidurile de la Arsenale ca să formeze un loc unde sticle de plastic și cizme vechi să fie aruncate de ape și acoperite cu alge mâloase. Dacă mai vorbește prietenul tău cu Ruffolo, să-i spună că voi fi acolo. Satisfăcut că făcuse pentru ceea ce venise, băiatul se ridică În picioare, clătină stânjenit din cap spre ambii bărbați și părăsi biroul. — Probabil c-o să meargă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
drept, gemu el. ă Să sperăm că era adormită, spuse Salitov fără milă. Apoi o văzură pe mama fetiței. Lilia Ivanovna zăcea pe podea lângă sobă, cu capul într-o baltă de sânge, cu părul închegat în smocuri întunecate și mâloase. Avea ochii și gura deschise. Ca și cum l-ar fi văzut și l-ar fi numit pe atacator în același timp. Rana sa nu sărea în evidență imediat. Salitov traversă încăperea și se așeză într-un genunchi lângă corpul Liliei, examinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
voință. Care era tendința vremurilor? Nimeni nu știa. Luminile ardeau viu În fiecare seară, dar oamenii erau cufundați În beznă. „Mâine e mâine,“ Își spuneau ei, iar viața lor curgea ca un curent fără vlagă și țintă, ca un râu mâlos. Dacă administrația lui Miyoshi și Matsunaga era considerată nedemnă de Încredere, ce se putea spune despre acei guvernatori provinciali care fuseseră numiți de către shogun? Oamenii ca Akamatsu, Toki, Kyogoku, Hosokawa, Uesugi și Shiba se confruntau toți cu probleme similare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lacul mocirlos, din norii groși, care coborau Încet. Era noaptea celei de-a douăzeci și doua zile din Luna a Cincea, seara de după sosirea trupelor clanului Mori la frontieră. În Întuneric, doi oameni Înotau ca niște pești ciudați prin lacul mâlos, ca să se cațere pe stăvilar. Atinseră un șir de clopoței și pocnitori, care fuseseră prinse pe o funie Întinsă pe marginea apei și legată de tufișurile și bambușii pitici, astfel Încât să arate Întocmai ca rugii unor arbuști de trandafiri sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se spăla de murdăria adunată pe trupul său În timpul celor patruzeci de zile de asediu. Cât de liniștită era acea Întrerupere a luptelor! Soarele părea că urca, neștiutor, spre mijlocul cerului. Nu sufla nici o boare de vânt, iar culoarea apelor mâloase ce Înconjurau castelul era mai tulbure ca oricând. Micile valuri care se loveau ușurel de zidurile castelului sclipeau În soare și, din când În când, din depărtare, se auzea țipătul egretei albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În Owari. De la castelele secundare ale lui Nobuo și ale spionilor săi din Ise Începură să fie trimise depește după depește, aproape ca și cum un stăvilar s-ar fi spart, pe neașteptate, În mai multe locuri, lăsând să se reverse apele mâloase ale unui râu turbulent. — E armata principală a lui Hideyoshi! — ăștia nu-s soldați sub comanda unui singur general, cum am văzut până acum. În ziua a douăzeci și treia din lună, armata lui Hideyoshi Își instală tabăra la Hanetsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Crăciun, fii mai bun File de poveste Copacul meu trăia undeva la o margine de deșert supărat, sau de mare învolburată, pe unde bîntuie pescărușii. Bătut de ploi, curbat de vînt, aproape că se uscase; se hrănea greu din nisipul mîlos de la poale. Semăna bine cu un corn de ren vertical. Adică mai avea trei crengi cenușii și plate ca platitudinile comune. Cea din mijloc era mai înaltă, mai plată și păstra încă în vîrf un fel de frunze în formă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
plămădește din ea o ciocolată molatecă-amăruie, uitarea și moartea sînt la fel de grele, de mocirloase și pîntecoase fără nici un hotar la nici unul din punctele cardinale, tăcerea ce desparte cuvintele se duce pe apa sîmbetei cum buștenii putrezi la vale pe rîul mîlos, cuvintele pornesc de-a dreptul din organicitatea întregii ființe, într-un balet al relațiilor primare între soma, anima și animus: ,primul cuvînt îl gîndise lobul plămînului stîng/ pe-al doilea omoplatul vecin prin partea lui de dedesubt/ invizibilă irisului privitor
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
de-a binelea, plutind de pe o balustradă. O vîrstă. Boli și școli, război și lecții de pian. Altă vîrstă. Cu poezii pe care memorialistul tîrziu găsește onestitatea să le critice, cu prietenii și inițiative civice. Librăriile din București, anticarii Dîmboviței mîloase. Universitatea populară, cu Barbu Lăzăreanu și Galaction la catedră, Ion Călugăru, Fundoianu, Brunea Fox, în bănci. Calvarul ieșean al medicinei militare, descris în culori demne de un mic infern al frustrării. Cu profesori mari, însă, nume adunate pe cărți, unii
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
să o reușească". Și, încă, despre vorbirea cu sisific efort a insului cu pricina: "parcă ducînd scînduri lungi în spinare, cu care nu putea să intre de-a curmezișul". N-am voie să închei fără să spun că pe apele mîloase ale caricaturii, disprețului și scîrbei plutesc mari lotuși de lirism, cum ar fi (izvorînd uneori direct din mocirlă) imaginea satelor de pe dealuri cu pruni care dorm somnul morții între două recolte și producții de țuică, sau retorica lamentație în care
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
o notă de ambiguitate ireductibilă. Fiecare dintre personaje e, pe rând sau în același timp, victimă și călău, răpit și răpitor, într-un scenariu în care inocența nu e decât cealaltă față a cruzimii și a premeditării vinovate. Legătura ambiguă, mâloasă, grea de obsesii și de fobii, e legea umanității din Do Not Cross. Foarte interesant rămâne, în romanele Dorei Pavel, comportamentul naratorului, nu mai puțin „deviat” decât cel al protagoniștilor. Dacă prozatoarea s-ar fi mulțumit să inventeze, în ficțiunile
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
zbate o pleoapă. De cîte ori îmi arunc ochii pe geam, mușchii gîtului mi se încordează inexplicabil. Acoperișuri roșii și fum. Cer și copaci scheletici, bătrîni. Zăpadă și soare. Noi doi îmbrățișați într-o zi de duminică, aplecați peste apa mîloasă a Dîmboviței, parapetul metalic al podului, fulgii albi de ninsoare, apusul, depărtarea, vîjîitul mașinilor. Buzele ei de gheață roșie, roșie-vînătă. Iată de ce, cînd văd în fața mea, pe masa de lucru, oglinda neagră a monitorului, simt cum mă furnică degetele și
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți cu pieile smălțuite./ Către seniorii nopții rosteam vorbe deșarte,/ cînd l-am zărit pe Alois, efeb spasmodic,/ venit din abis./ Atunci pe loc lipitoare mîloasă am vrut să-i fiu,/ carnea să-i mîngîi cu un cuțit argintiu,/ gura să-i scormon ca o motăneasă oarbă,/ falangele mele pricepute să cînte la torsul lui de harpă,/ uitasem de syphalos, de bolile dezmățării și ale pierzaniei
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
spitale de psihiatrie / se întunecă de ziuă aud un oftat agitat ce seamănă cu respirația unei sticle de șampanie o privesc fix în ochi are naivitatea unui țânc prins cu mâța-n sac / așchii de lună îmi atacă imediat zona mâloasă a nervilor sar ca ars direct pe burta întunericului țeapănă și catifelată / o apuc de plete și-o balansez ca pe-o păpușă gonflabilă nici țipenie de coasă prin jur asta mă înfurie și mai rău o trag spre mine
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
de sistem politic. Posedă numai un fanatism, care nu este suficient de atent la realitatea utopiei comuniste. Chiar și un slujitor al aparatului comunist, gazetarul autoritar Dumitru Bejan, sfârșește în condiții neelucidate, ca un personaj existențialist al lui Sartre, în fundul mâlos al Dâmboviței. Nu știm cât de voluntar construit de către romancier, destinul său este unul de scarabeu. Cum menționează simbologii, scarabeul are, în descendență mitică mayașă, substanță și sens telurice. Romanul, de reorientare realist-naturalistă, al regresiunii umane, al vârstelor de criză
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
pustii din turn orologiul stricat răspândea o duhoare de albatros lovit de trăznet în viețile anterioare sucul de sfeclă îmi ținea loc de sânge erau îmbrățișări grăbite pe la colțuri de stradă un exod pe la mesele de ruletă îngropate în adâncul mâlos al lacului Bled ce vreți de la mine duhuri ale nimicului colțuroase priveliști ca niște dinți cariați doi cocoșați mă urmăresc : unul o poartă pe stânga altul pe dreapta și-s mereu împreună ca acele ceasului acum s-ar putea să
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
-Fiule, îi spuse stolnicul Constandin lui Ștefan, să nu fii aidoma torentului, viiturii ce rupe în cale și smulge rădăcinile toate, lăsând pământul sterp, ci aidoma mâlosului fluviu, ce sigur ajunge la țintă și cară pe maluri fecund cernoziom și ține pe maluri mănoasele holde și când auzi aceste cuvinte, Ștefan își aminti de gândurile lui, de visul său, de pofta de a fi povestariu, pentru a
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
maluri fecund cernoziom și ține pe maluri mănoasele holde și când auzi aceste cuvinte, Ștefan își aminti de gândurile lui, de visul său, de pofta de a fi povestariu, pentru a pune în cuvinte și fraze viața aidoma unui fluviu mâlos și mănos, dar se și întreba dacă ar putea oamenii să vadă fluviul în curgerea lui majestuoasă și trândavă și neîntreruptă, sau oamenii, sărmanii, nu pot vedea decât bâldâbâcul unei pietre azvârlite în apă și orice alta ar atrage luarea
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
ploii, a ruperii de nori ce se destrămau acum în petece albe, rătăcitoare, ci a sfaturilor primite de la tatăl său cu o zi înainte, să nu fii aidoma torentului, viiturii, ce rupe în cale și smulge rădăcinile toate, ci aidoma mâlosului fluviu, iar Ștefan se simțea acum ca un fluviu mâlos și care abia înaintează cu apele lui grele și somnolente și magnifice, nepăsătoare și fără conștiință, încât abia își mișca mâinile, dar gândi că nu e deloc ușor să fii
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
petece albe, rătăcitoare, ci a sfaturilor primite de la tatăl său cu o zi înainte, să nu fii aidoma torentului, viiturii, ce rupe în cale și smulge rădăcinile toate, ci aidoma mâlosului fluviu, iar Ștefan se simțea acum ca un fluviu mâlos și care abia înaintează cu apele lui grele și somnolente și magnifice, nepăsătoare și fără conștiință, încât abia își mișca mâinile, dar gândi că nu e deloc ușor să fii fluviu, ci mai degrabă, în acea clipă, s-ar fi
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
acoperă încet de umbre, poate că alături în odaie sunt haine fără oameni și te așteaptă veioza unui cosmonaut, lumina improprie pămîntenilor sare ca șarpele la beregată și-i noapte pe toată întinderea pielii, arunci ancora unui crin în insule mîloase, îți răbufnesc în față primele scîntei ale focului împrumutat unghie de la unghie de morții din gropile comune ale războaielor lumii, iar văzduhul îți dă înapoi copilăria prin simpla rotire a unui nor pe cadranul lacului. Cineva privește totuși și îndeamnă
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
liniștea de deasupra liniștii. Pe prietenul ei îl admira. Reușea performanțe pe care nu mulți yoghini le atingeau. În tantra, le explicase Guru de la primele lor întîlniri, trebuia folosită și energia sexuală. Scăpată de sub control, ea ajungea ca un fluviu mîlos, care te înghițea. Trebuia, prin urmare, un lung antrenament de stăpînire a ei. Energiile brute trebuiau orientate pozitiv. Încă de la primele ședințe, exersaseră împlinirea trupurilor alăturate, ca-n stampele orientale. Se dezbrăcau, încercînd să-nțeleagă corul energetic din jur. Cînd
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
Pe marginea șanțului fumau și depănau anecdote obscene stropite cu rachiu puturos unul nu a văzut surparea digului unul nu a văzut cum puhoaiele învolburate mătură din calea lor recolte neculese turme de oi șine de cale ferată când apa mâloasă le-a ajuns aproape de umeri și-au amintit că e timpul să plece acasă Localitate ideală Patru sute de oratori ocazionali patru sute de directori generali patru sute de polițiști nervoși patru sute de consilieri comunali patru sute de contabili miopi patru sute de scorpioni patru sute
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
Horia, un speculum mentis, se resemnează în căsnicia-iad, Pașadia cade în legile pe care le ignorase o viață, Pantazi se aruncă sub roțile metroului, iar Pirgu renunță la frenezia donquijotescă înainte de a porni propriu-zis într-o aventură a cunoașterii. Realismul mâlos nu lasă crailor indeciși nicio șansă de vindecare: melancolia devoră destinele, odată ce și-au acceptat o filiație - fie ea și livrescă, laolaltă cu „vocația genială a eșecului”. Prins în „circuitul malign” al Dianei, numai doctorul Ștefănescu, un crai fără tovarăși
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
nască situații care au ocolit, consecvent, civilizația. Cînd propriul meu elan revoluționar și-a estompat pulsiunile, cînd dezamăgirea a început să conviețuiască cu mine, am citit ,Cevengur". Orașul de nicăieri. Povestea stufoasă despre un oraș inventat la marginea unei ape mîloase unde niște bărbați născocesc comunismul. Pe care și-l amestecă, apoi, o vreme, în considerațiuni de tot felul. În 1998, Lev Dodin pune în scenă la Malîi Teatr din Sankt Petersburg o dramatizare proprie după acest roman emoționant. Spectacolul, pentru
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]