200 matches
-
1587, cănd domnitorul Petru Șchiopul l-a dăruit lui Pârvu, pârcălab din Soroca. În anul 1708, sătul a ajuns în posesia familiei Sturza, iar înainte de anul 1772 moșia satului a ajuns în proprietatea mănăstirii Bărboi din Iași, până la secularizarea averilor mânăstirești. Satul Buruienești face parte din actuala comună Doljești, județul Neamț, așezat pe malul stâng al Șiretului, la circa 10 km depărtare spre nord-est de orașul Român. Satul este foarte vechi, fiind atestat documentar la 8 mai 1587, cănd domnitorul Petru
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
1/2 de sat care i-a fost întărită cu hrisoavele din anul 1619. În anul 1708, posesiunea satului a ajuns la familia Sturza, iar înainte de anul 1772-1744 moșia satului a ajuns la Mănăstirea Bărboi din Iași, până la secularizarea averilor mânăstirești. Catolicii din Buruienești s-au așezat aici, formând localitatea catolică aparte, pe stânga Șiretului, în fostul județ Român, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cu băjenarii din Adjudeni și Tămășeni. Au fost semnalați, pentru prima dată, în statisticile
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
denumire rămasă de pe timpul ocupației germane din anul 1916, când, în pădurea Sâlea, militarii germani tăiau copacii pentru a face cărbuni din ei, pe carte îi trimiteau în Germania. Populația acestor locuri a trăit în clăcășie pe moșiile boierești și mânăstirești ale neamurilor Filipeștilor, Fârtaților și ale Episcopiei de Râmnic. Majoritatea dealurilor noastre poartă numele celor care le-au stăpânit. Nomenclatura s-a păstrat intactă de-a lungul vremurilor: Zăvoianu, Găman, Hurezanu, Păltineanu, Parsâna, Ristoriu, Arnota, Stoichin, Pllopeanu. În concluzie, aceste
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
a locuitorilor satelor comunei Chiuiești, adică - Huța, Măgoaja, Strâmbu, Huța, Valea Cășeiului, Valea lui Opriș și Dosul Bricii - la istoria neamului este remarcabilă. Aici, doar a fost timp de un secol și jumătate reședința unui protopopiat ortodox, aici o vatra mânăstireasca, niciodată întru totul stinsa, aici au văzut lumina zilei trei dintre episcopii Bisericii noastre: Georgiu Patachi-Văleanu ,Georgiu Ioan și Georgiu Grigore-Gurie, aici s-a nascut cel mai popular simbol al ideii de libertate și dreptate din Nord de Țară, Pintea
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
a fost numit directorul Arhivelor Statului - filiala Vâlcea, unde a funcționat până în iulie 1987, când a fost pensionat. În anul 1982, a susținut teza de doctorat la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” din București, cu subiectul: "Evoluția marelui domeniu feudal mânăstiresc din județul Vâlcea în perioada 1700-1821". Debutul publicistic a avut loc în anul 1951 la ziarul “Munca”. A publicat peste 250 de articole, iar în cele 14 volume (în colaborare), a dat la iveală știri, informații, de ordinul miilor. A
Corneliu Tamaș () [Corola-website/Science/322137_a_323466]
-
primise Ținutul Neamțului drept danie de la domnitorul Constantin Racoviță, cu mult timp în urmă. Adunarea Legiuitoare (Parlamentul de azi) a României a votat în anul 1863, ca urmare a reformelor lansate de Al. I. Cuza, „Legea privitoare la seculizarea averilor mânăstirești și trecerea lor în proprietatea statului”, ceea ce a permis orașului Tîrgu Neamț să devină de sine stătător și nu sub conducerea și stăpânirea Mânăstirii Neamț. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Târgu Neamț era o comună urbană, reședință a plășii
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
la Mănăstirea Durau după modelul unei icoane aduse de la Sfanțul Munte. Începutul noului mileniu aduce o reorganizare a vietii religioase din Dobrogea. În această reorganizare este inclusă și Catedrală Arhiepiscopala, care din 1 decembrie 2001 este biserică arhiepiscopala cu caracter mânăstiresc, fiind numit stareț părintele Cosma Mitu, fost viețuitor al Mănăstirii „Sfanțul Apostol Andrei“. Cu această ocazie au fost depuse în Catedrală Arhiepiscopala moaștele Sfinților Mucenici Epictet și Astion, după ce au fost conduse în procesiune pe străzile Constanței. Această nouă formă
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța () [Corola-website/Science/312558_a_313887]
-
vremii. Scriitorul, eruditul și militarul britanic Patrick Leigh Fermor, considerat în timpul îndelungatei lui vieți a fi fost cel mai mare scriitor britanic de literatură de călătorie, vizitând și el în 1934 Muntele Athos, declara că a descoperit că vestitul complex mânăstiresc este o "elaborată organizație homosexuală". Scriitori francezi precum François Augiéras ("Un voyage au Mont Athos", Grasset 2006) descriu și ei cu (adesea un mult prea mare) lux de amănunte aventurile lor homosexuale printre călugării din "Grădina Fecioarei". Comentând mărturiile de
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
fiind administrate de UNESCO. Programul UNESCO avea ca obiective principale restaurarea complexului mănăstiresc (lucrări de curățare, consolidare și integrare a învelișului pictural din interiorul și exteriorul bisericii, precum și restaurarea arhitecturii ansamblului) și finalizarea lucrărilor de cercetare arheologică în aria incintei mânăstirești. Lucrările de restaurare au fost coordonate de directorul de proiect Ignazio Valente și au presupus o conlucrare a mai multor colective de cercetători din centrele universitare București și Iași (din care au făcut parte experții UNESCO delegați din România: Oliviu
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
și Gavril". La începutul secolului XX Scumpia făcea parte din volostea Sculeni, ținutul Bălti. În 1904 erau 207 case, cu o populație de 1914 persoane; o biserică, cu hramul Sf. Mihail; școala elementară rusească. Țăranii au fost împroprietăriți pe pământul mânăstiresc și posedă 1422 desetine. Mănăstirea Sf. Mormânt avea aici 1963 desetine. împrejurul satului sunt vii și livezi cu pomi. În perioada sovietică în Scumpia se află sediul colhozului „50 de ani ai lui Octombrie”. În 1974 producția globală a constituit
Scumpia, Fălești () [Corola-website/Science/305172_a_306501]
-
a ignorat dârza rezistență opusă otomanilor cuceritori, a popoarelor din estul Europei, bazată pe inteligență, inspirație și multe sacrificii de care au beneficiat și vesticii. El s-a concentrat cu precădere la "filosofia (socială) occidentală" apărută în liniștea unor școli mânăstirești, apoi universități și academii slujite de cercetători care își sacrificau timpul și resursele necesare studiilor. Popoarele sud-estice nu numai că plăteau biruri grele în bani, bunuri și robi turcilor, dar nu au avut voie nici să se alfabetizeze în stil
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
monstruos al ereziei "prea concrete" care prezintă adesea forme net rasputiene. (De la G.E. Rasputin (1869-1916), mistic rus, influent asupra familiei ultimului țar al dinastiei Romanov, n.ns)". (4c, p. 42) Practicând mecanismul feudelor, încercat și în cadrul relațiilor dintre administratorii proprietăților mânăstirești și lucrătorii din localitățile riverane, țările din Vest și-au asigurat creșterea economică și expansiunea politică asupra Imperiului din Est, Bizanțul, apoi și asupra Lumii Noi, descoperită și colonizată de la sfârșitul secolului al XV-lea încă trei sute de ani. Pentru
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
urmă legii lui Constantin Mavrocordat prin care s-a desființat Șerbia. Este sat înființat din clăcașii de pe moșia mănăstirii Cozia, care stăpânea aceste pământuri. Moșia comunei este destul de întinsă, cuprinzând 3907 ha. Ea a aparținut mănăstirii Cozia până la secularizarea averilor mânăstirești de către Alexandru Ioan Cuza în anul 1864. Odată trecută pe seama statului,s-a făcut prima împroprietărire a țărânilor pe categorii: toporași, mijlocași și pălmași. Prima categorie a primit câte 5 ha, a doua câte 3 ha și a treia câte
Comuna Vădăstrița, Olt () [Corola-website/Science/302030_a_303359]
-
boieri, când avem un singur domeniu de 11 sate, unul de 7 și 2 de 6 sate. Biserica era a doua instituție ca importanță în statul medieval. Era aliatul domniei, pentru că aceasta îi garanta securitatea averilor, orice atingere față de domeniul mânăstiresc fiind sancționată de domn. Între 1457 și 1472, se dau 44 de privilegii bisericii, mânăstirile Neamț, Bistrița, Moldovița și Pobrata având mari domenii, care depășeau, fiecare în parte, pe cel mai mare domeniu boieresc, menționat în perioada respectivă. În aceste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de piatră, care se strângea în cârciumile de la Târgu Frumos. La 8 aprilie 1449, era reînoit privilegiul din 5 octombrie 1448. La 27 iunie 1449, i se acordă egumenului mânăstirii Pobrata dreptul de a-i judeca pe oamenii din satele mânăstirești, interzicându-le dregătorilor și slujitorilor domnești să intre în aceste sate. Preoții din satele mânăstirii erau scoși de sub jurisdicția mitropolitului și a protopopilor, urmând să asculte numai de egumenul și dregătorii săi. La 26 ianuarie 1453, întărește mânăstirii toată ceara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bine care era relația dintre domn și biserică. Țăranii liberi. Din documentele emise de cancelaria domnească, în secolul al XV-lea, avem informații bogate despre țăranii dependenți, pe care îi găsim în satele stăpânite de boieri - sate boierești -, în satele mânăstirești sau episcopale și în satele domnești, care se aflau în ocoalele stăpânite de domn. Despre existența țăranilor liberi, nu avem nici o informație în documentele secolului al XV-lea. Acest lucru se datorează faptului că documentele din acest secol înregistrează doar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avem decât două documente în care sunt menționate sloboziile. La 23 februarie 1453, Alexandru voievod dăruie “mânăstirii noastre”, care este lângă Suceava, mânăstirii lui Iațco, unde este hramul Adormirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, să-și întemeieze un sat în hotarul mânăstiresc. La mânăstire, stareță era Fevronia, deci era o mânăstire de maici. Problema, care se pune, era aceea de a atrage oameni, care să se așeze în satul mânăstirii, din care cauză se arată în privilegiu că “pe oricine vor chema
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unor domnii scurte, au înțeles rostul pe care îl avea biserica. Dacă ne referim la ultimul deceniu de dinaintea urcării lui Ștefan cel Mare pe scaun (1446-1456), în acest răstimp se dau cele mai multe privilegii, care cuprind scutiri de dări pentru satele mânăstirești. Timp de zece ani, între 1446 și 1456, domnii de dinaintea lui Ștefan cel Mare au dat mânăstirilor 38 de privilegii, iar Ștefan dă în primii zece ani de domnie 32. Până în 1473, Ștefan a mai dat alte 13 privilegii, după
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scutirile. La 31 august 1458, mânăstirea Bistrița primea un privilegiu prin care erau scutiți de toate dările și slujbele locuitorii din satul Borhinești. Este pentru a doua oară în secolul al XV-lea când este menționată îndatorirea locuitorilor unui sat mânăstiresc de a merge la oaste. Dacă locuitorii satului Balasinăuți erau scutiți de a merge la oaste, locuitorii unui alt sat mânăstiresc erau datori să meargă la oaste, numai atunci când mergea domnul însuși. Sunt însă niște deosebiri între felul în care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satul Borhinești. Este pentru a doua oară în secolul al XV-lea când este menționată îndatorirea locuitorilor unui sat mânăstiresc de a merge la oaste. Dacă locuitorii satului Balasinăuți erau scutiți de a merge la oaste, locuitorii unui alt sat mânăstiresc erau datori să meargă la oaste, numai atunci când mergea domnul însuși. Sunt însă niște deosebiri între felul în care se acordă imunitatea în Apus și felul în care se acordă la noi. În Apus, senoirul îi acorda odată pentru totdeauna
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îl îngână Dan, malițios. Mecanismul alegerii... Înțelegem! Exact! i-o taie Bursucul. Să nu mai pierdem vremea. Să pătrundem! Continuăm in situ, dacă vreți, captivanta noastră conversație. Cheia mânuită de Avocat se afundă scrâșnit și culisează îndărătnică, în ditamai broasca mânăstirească, iar ușa greoaie se îndepărtează, în fine, de canat. Pășind prudent, Fratele se strecoară cel dintâi, pipăind pereții de la intrare, cu acribia orbetelui, în căutarea unui întrerupător. Nu aprideți lumina! rostește calm Arhanghelul. Nu va fi nevoie. Își făcuseră loc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nou construită, mormântul marelui cărturar a fost strămutat într-o nișă semicirculara din peretele de nord al pronaosului, unde este și astăzi. Cele trei clopote au fost făurite înte anii 17871792, având frumoase inscripții și ornamente florale. După secularizarea averilor mânăstirești(1864), schitul Zagavia a fost desființat, realizându-se împroprietărirea țărânilor, călugării au fost transferați la Mănăstirea Coșula(Botoșani), pământurile fiind împărțite locuitorilor așezării, iar biserică, la care au slujit preoții Gherasimescu, Axinte, Pralea, Danicescu, Lutic Constantin(în prezent, slujește aici
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
fortăreței Montségur n-au dat naștere unei confuzii generale În rîndul albigenzilor rămași. Pare relativ sigur că dualismul radical a fost exportat În Provența din Imperiul Bizantin, unde originea lui era pur intelectuală (a fost născocit, probabil, Într-un centru mînăstiresc, de către călugări care aveau o intensă nostalgie a origenismului). Însă nu este nicidecum sigur că erezia radicală ar fi existat În Bosnia mai Înainte de secolele al XIV-lea - al XV-lea. Pe la 1190, Nazarie, episcop cathar de Concorezzo În Lombardia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Mediocritatea oamenilor. Frumusețea naturii. Nopțile din ce în ce mai scurte și zilele mai lungi. Luna mai era pe sfârșite. Aerul era încărcat de mirosul viilor în floare. Când da întramurg, tălăncile de la gâtul vitelor sunau mistic în depărtare, ca și cum procesiuni invizibile de clopotnițe mânăstirești ar fi coborât în vale, printre dealurile Cotnarilor. Și de pretutindeni, pe to ate potecile care duceau la Fântâna Robilor, pâlcuri de fete cu cobilițele pe umăr, treceau vesele și gureșe ca stolurile de vrăbii.” Conu Manole îl duce pe
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
din Iași, a fost cămăraș în 1776, hatman în 1784, mare logofăt în 1804. Din Condica liuzilor de la 1803 rezultă că din totalul celor 97 de sate - afară de târgul Vaslui - în ținutul Vaslui se găseau 39 de sate răzășești, 9 mânăstirești, iar 49 de sate ale boierilor: Stratulat, Miclescul, Roset, Racoviț, Hrisoscoleu, Cazimir, Costechi, Adamachi, Canta, Tufescu, Costandache, Carp, Gându, Hrisoverghie, Cuza, Holban, Stavru, Leon, Balș, Rășcanul, Burghele, Bogdan, Stamati și Ghica. Moșia Vasluiului trece de la un Ghica la altul. În
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]