1,406 matches
-
lovesc din greșeală de un scaun și, prompt, îi și spun „mulțumesc“. Scap din mână șervetul, mă aplec roșind să-l ridic de pe jos: — Mulțumesc, mă aud spunându-i șervetului - sau te pomenești că, de fapt, mă adresez dușumelei? Ce mândră ar mai fi mama de micul ei gentleman! E politicos până și cu mobila! Există, apoi, în engleză, o expresie, „Bună dimineața“ sau, cel puțin, așa mi s-a spus; expresia asta nu mi-a fost niciodată de vreun folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sfâșiată în luptă - cu zâmbetu-i binevoitor, victorios! Iar la picioarele ei jegoase, încălțate în sandale, acest... acest cum să-i zic? Acest fiu! Acest băiat! Acest bebeluș! Alexander Portnoise! Portnose! Portnoy-oy-oy-oy!2 — Uită-te la tine, i-am zis, ce mândră stai acolo sus. Ce mari-mari sunt femeile! Uită-te la tine - ce patrioată ești! Chiar îți place victoria, nu-i așa, iubito? Știi s-o obții fără probleme! Oho, ce nevinovată ești! Formidabilă, zău așa - ce onoare că te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe fondul unei tăceri profunde. Lukici și funcționarul de la mesagerie Își ațineau În van respirația; locomotiva staționată peste linii Încetase să mai pufăie. — Colonelul Hartep la telefon. E șeful poliției, se gândi Ninici și l-am auzit vorbind. Cât de mândră va fi nevastă-mea În seara asta! Vestea va da ocolul unității, Îmi știu eu femeia. Nu prea are ea motive să fie mândră de mine, se gândi el onest, fără să se desconsidere, dar folosește la maximum ceea ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scrise câteva note foarte scurte și i le dădu lui Ninici să le ducă la destinație. Era atât de precipitat și de iritat, că uită să sigileze două din ele. Pe acestea, desigur, Ninici le citi - soția lui va fi mândră de el În seara asta. Una din ele era pentru șeful oficiului vamal, dar aceea era sigilată - una era pentru căpitanul cazărmii și ordona dublarea imediată a gărzii de la gară și distribuirea a câte douăzeci de cartușe pentru fiecare om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de-a fi cunoscută ca femeie. Nici nu-i pare rău; păstrează trei amintiri frumoase. Peste care, ca o constantă a gîndului, domină imaginea Mariei Stăteanu, femeia văzută prima oară cu un an în urmă în foaierul teatrului din localitate: mîndră, frumoasă, cu o ținută dreaptă, aproape împărătească, îmbrăcată elegant, cu niște cercei superbi, în care se ghicea aurul de cea mai bună calitate; a străbătut foaierul de parcă ar fi fost singură. S-a oprit la garderobă, și-a dezbrăcat pardesiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de undeva, se stabilise altundeva, făcea afaceri în altă parte, dar o să se mute și de-acolo sau îs pe picior de ducă, migrează mai ceva decât fondurile, era Turnul Babel în zi de hram la gura lor. Dar sunt mândră de mine... Cred că de-acum sunt în stare să traduc și scârțâitul dușumelei și țârâitul de la pisoar și plescăiturile diverse în nenumărate limbi. Oricum, după vizita de lucru la crama cu ștergare pe pereți și personal în bundițe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dar în realitate, ceea ce vrem să facem în mare, pe tot cuprinsul țării. Vrem să facem din Vladia exemplul, experimentul reușit, bulgărele înghețat, de nădejde, de ca avem nevoie. De aici, din capătul lumii, se va rostogoli peste plaiurile noastre mîndre tăvălugul care va mătura din cale toate invențiile nepotrivite sufletului nostru aduse de străini și de jidani." La așa ceva nu se așteptase. Își închipuise că August Stoicescu și Artur Stavri, complotiști caraghioși, veniseră la Vladia să se ascundă și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în fața Domnului, atunci când o va lua în împărăția Lui. Luana bombănea, îmbufnată. O apreciere așa îndepărtată nu o mulțumea în nici un fel. Jura că data viitoare nu o va mai lăsa pe mama să ia însoțitori, vor ieși pe poartă mândre nevoie mare și nu se vor uita măcar o dată înapoi. Să simtă și ceilalți copii amarul, durerea, suferința abandonării. Promisiuni deșarte ce-și dădeau duhul a doua zi când, firea deschisă, dependența de oameni, dragostea de viață împlinită doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
obraji iar băiatul le însoți în sufragerie, cu fața arzând. Intrarea Emei fu umbrită, ca de fiecare dată, de sporovăiala continuă și fără sens a Vandei. Luă cadoul din mâinile fetei și-l întinse băiatului, cu o expresie atât de mândră, de parcă-i dăruise Turnul Eiffel. Unchiul Dali îl sărută zgomotos, îl ridică în brațe și-l mângâie în creștetul capului, umflându-se în pene, nu se știe din ce motiv. Îl sărută și pe unchiul Vali pentru ca, în final, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
e afectat și crăcănat. Luana începu să cânte, fără nici un avertisment: Cine știe despre tine unde, oare, rătăcești? De ce nu mai vii la mine? Spune-mi, unde ești? De-i vedea vântule-o fată, sus pe deal sau în zăvoi, mândră și cu ochi ca marea, ad-o înapoi!" Băiatul rămase cu gura căscată, nu se știe dacă din pricina faptului că, pe neașteptate, îl lovise dragostea pentru muzica lui Constantinescu ori din cauză că fata-l uimise apucându-se de cântat, din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
impunea racolarea de manechine, activitate care trecu în sarcina Luanei. Fu o plăcere pentru ea să colinde școlile și să vadă încântarea fetelor, înalte și frumoase, de a conlucra la un așa proiect. Veneau zilnic la firmă și probau rochiile, mândre de calitățile fizice pe care le aveau în înzestrare. Apăru, apoi, problema mersului pe scenă. Domnișoara Leon n-avea nici cea mai vagă idee despre asta. Îl sună pe fostul profesor de sport din liceu și-i ceru ajutorul. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Karl. N-a fost o treabă prea ușoară. A fost nevoie să fac dovadă de imaginație și să mă gândesc cum să capăt informații pe care n-ar putea altcineva să le aibă, așa cum ai zis tu. Ai putea fi mândră... — Dă-i drumul, Mick! Mi-e teamă că nu-i prea bine! În a doua jumătate a secolului al optsprezecelea, europenii din Batavia au Început să se deplaseze spre sud În căutarea unor condiții mai bune de viață, departe de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jos, la temeliile acestui templu al naturii. Privim în sus; dar ochii noștri coboară umiliți, orbiți fiind de strălucirea piscurilor albe de calcar, ce scânteiază sub luminile de aur ale soarelui, parcă ar fi un diamant al timpului, ori o mândră stea polară. La poalele muntelui, ținuturile păduroase înfășoară goliciunea de calcar cu o mantie verde, de smarald. Câtă forfotă, câtă viață ascund aceste păduri - îmi ziceam eu, purtată fiind de marile aripi ale fanteziei. Aceste viețuitoare stau aici ca într-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
loc în loc, din spatele pădurilor, se dezvăluie temple albe de calcar ce îți încântă în mod deosebit sufletul. Tabloul acesta este surprins toamna, când frunzele îngălbenite se confundă cu arămiul calcarului. Din scurta mea visare mă trezi clinchetul tălăngilor, semn că mândrele cornute coborau mânate de ciobani la iernat. Poate că un astfel de sunet dulce l-a inspirat pe creatorul minunatei Miorițe. Se vestea o toamnă bogată și sonoră, ce se întrezărea între ramurile pline de frunze îngălbenite ale copacilor de la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu se pierduse odată cu înserarea și chiar crescuse în intensitate. Oare poate ști cineva câte vieți s-au cuibări în aceste desișuri, fiecare contribuind la frumusețea aceasta divină? Cerul întunecat ningea steluțe albe. Peisajul se întregi prin maiestuoasa apariție a mândrei Lune. Totodată natura adormise pentru câteva secunde cu totul. Se crea o liniște mormântală, întreruptă doar de sunetul vâslelor în apă. Un stol de păsări călătoare treceau ca niște aeriene trenuri accelerate pe deasupra noastră, vâslind spre marea înflăcărată a asfințitului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toamnă, dealurile din preajmă: Coțoi, Pleșul, Dric, Dobrina, Voloseni, Recea, toate se întrupează într-o materie verde care cu timpul își tot schimbă nuanțele, spre auriu și ruginiu care-ți dă în permanență senzația că va inunda Hușul. Eu sunt mândră de podgoria Huși și cred că trebuie să-i ajutăm pe viticultori pentru că, datorită lor în vin nu este numai adevăr, ci și sănătate și o scânteie de geniu. În vin se află poveștile și cântecele pământului și ale soarelui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
crimelor pozează în inocenți. Da, nerușinarea e principala trăsătură a democrației cu față brucană. Profetologul ne-a pregătit alt "canon". Ni-l expune, ipocrit și poticnit, duminică de duminică, sub ochii extaziați ai interlocutorului. Mereu își găsește Silviu Brucan o mîndră (Ana Pauker) sau o "mîndruță". Mi-a fost dat să-l aud perorînd: "Democrația trebuie consolidată la sînge. La sîn-ge!" Îi tremurau obrajii, mîinile, capul cînd silabisea fericit: "La sîn-ge! La sîn-ge!" Pentru cealaltă, tautologica "democrație populară", vărsase, în tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am rămas femeie de serviciu. Da, femeie de serviciu, dar în viața lui. Nu și în moartea lui. Brăduț, fiul făcut cu a doua nevastă, l-a văzut în ultimele săptămîni și mi-a povestit că se închisese într-o mîndră, distantă, scîrbită indiferență. Fuma, cu ochii roșii de febră, țigară de la țigară. Ajuta cancerul să i se dilate în plămîni. A murit singur, cu spatele întors la toate, încercînd să-și aprindă un BT. N-a cerut ajutor de la nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frică. Frică? Acuma? Da, din frică de ștampila antisemit. Persoanele cu mare putere de decizie erau, atunci, majoritar evrei. Acuzau și demascau. Vrei un exemplu? Prima secție de critică a Uniunii Scriitorilor a fost formată din Vitner, Paul Georgescu, Vicu Mândra, Nestor Ignat, Mihail Cosma, Silvian Iosifescu, Crohmălniceanu. Plus un neevreu, Geo Dumitrescu. Dacă discuți despre vremea aceea, apare suspiciunea că îi vizezi pe evrei. Calci (chiar fără s-o știi) pe bătătură un evreu și ești clasat antisemit. Există mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
realitatea valorilor. Tocmai asta e: sînt prea multe. Dacă Moraru ar mai trăi, l-ar acuza pe Călinescu pentru "critică în baza ideologiei marxist-leniniste". În locul lui, acuză Ileana Vrancea. Cere verificări, exact cum cerea în "Lupta de clasă". "Studentul" Vicu Mândra, care, în paginile revistei "Flacăra", își examina la marxism profesorul și-l lăsa repetent... De profesorul Călinescu e vorba? Da. Mândra a fost promovat "pe scurtătură". Trecut (prin salt revoluționar) de la lector la ultimul grad didactic. Primă de reparație! Cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
baza ideologiei marxist-leniniste". În locul lui, acuză Ileana Vrancea. Cere verificări, exact cum cerea în "Lupta de clasă". "Studentul" Vicu Mândra, care, în paginile revistei "Flacăra", își examina la marxism profesorul și-l lăsa repetent... De profesorul Călinescu e vorba? Da. Mândra a fost promovat "pe scurtătură". Trecut (prin salt revoluționar) de la lector la ultimul grad didactic. Primă de reparație! Cică fusese marginalizat sub Ceaușescu. Vitner avea un complex de inferioritate față de Călinescu. Mândra la fel. Crohmălniceanu la fel. Cine n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lăsa repetent... De profesorul Călinescu e vorba? Da. Mândra a fost promovat "pe scurtătură". Trecut (prin salt revoluționar) de la lector la ultimul grad didactic. Primă de reparație! Cică fusese marginalizat sub Ceaușescu. Vitner avea un complex de inferioritate față de Călinescu. Mândra la fel. Crohmălniceanu la fel. Cine n-ar fi avut? Cum să fi concurat cu G. Călinescu? Le-a fost mai simplu să-l interzică. La cursuri, îi ridiculiza pe proletculți. Dar cartușele trase-n el, din aprilie pînă-n iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
crezi? Înfunda pușcăria? Așa este, i-a fost frică de teroarea marginalizării. Planul stalinist era eficace: te opuneai, primeai pedeapsa, de la scoaterea din "cîmpul muncii" pînă la moarte civilă. S-a apărat de Ion Vitner, de Ileana Vrancea, de Vicu Mândra, de Paul Georgescu, de Crohmălniceanu, cum a putut. Așa este, a făcut reportaj! Reportaj la crescătoria de porci, pentru "Contemporanul", în '56. S-a tras și-n poză: el, "cu doi brigadieri". Și tot el, și tot în "Contemporanul", a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
CÎnd l-au dus Împușcat la Cehu Silvaniei, la Secu ritate, ca să-l arate la lume, unii din cei care l-au văzut au spus că nu era el. Iar nevastă-sa n-a fost adusă ca să-l recunoască, numai mîndra care-l trădase a fost chemată pentru identificarea cadavrului. Dar ți-am spus, ajunge cît am vorbit. — Valer dragă, zise mama Maria venind din curte, Îți spun io cu cine să vorbești la Partid pentru Sănducu din Baba Novac: du
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]