170 matches
-
a scris o istorie a orașului, el, părintele tramvaiului care a rămas o amintire. Cu puțini ani în urmă, mai circulau 20 de garnituri din cele concepute și construite de el acum câteva decenii. Deși are un Mercedes de toată mândrețea, inginerul Bihoi călătorea cu „tramvaiul lui” și-i tresălta inima de bucurie că mai rezista bine după atâția ani. „Am fugit de decibelii tramvaielor vechi și acum... ”, concluzia trebuie s-o trag eu. Inventatotul cu 9 brevete nu mă lasă
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
în sat” - a grăit starostele sătenilor. „A voastră să fie, oameni buni, pentru că ați fost mai harnici ca alții!” Apoi după asta o pus oameni de-o făcut cărămidă acolo în dealul care se cheamă La Cărămizi și o zidit mândrețe de biserică... Îi drept că au făcut cărămida în dealul La Cărămizi, pentru că și acum se cunoaște locul unde o fost cărămidăria. Numai să sapi acolo și dai de resturi de cărămidă - a precizat Cotman. Dacă lucrurile s-ar fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui!... -... A mea e, cuteză într-un târziu marinarul timid, căutându-și mirat la piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte cum a fost, mucosule! Mucosul încercă să bâiguie ceva, dar femeia, după ce își puse cruciulița la gât, îl luă de mână și îl traversă toată cârciuma, mai mult trăgându-l după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îi mai ieși, fa, din cuvânt. Ascultă ce-ți spun eu. La carte zice că femeia trebuie să se supuie bărbatului. Da’ ce știu cărțile. Dacă Antonica era supusă ca la carte, apoi mai aveam noi casă făloasă și așa mândrețe de copii? A răbdat cât a răbdat săraca, da’ când a zis, apoi nu i-am ieșit din cuvânt cât mă vezi tu pe mine de mare. Să-i mai zici vreo două trei la bărbat, să știe că nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
auziră niște pași În sala mare. Împăratul miji ochii lui bătrâni și văzu un flăcău vânjos și lat În spate, cu ochii ageri și strălucitori, cu plete negre, dese, până pe umeri. Era Înalt și bine legat și purta sabia cu mândrețe. Împăratul Îi spuse și lui de cele trei probe și nerăbdator, cerea mereu știri despre Anul Nou. Flăcăul nu a stat mult pe gânduri, ci plecă să se Întâlnească cu ursul. Și era ursul acela o namilă nemaivăzută, cu dinții
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
găsit. Prințul nu mai mânca, nu mai bea, nu mai dormea, slăbise și Îmbătrânise de grija dragilor lui cai. Îi veni Însă o idee: să se urce pe cer ăi de-acolo de sus să vadă cine i-a furat mândrețile de cai albi și ce au făcut cu ei. Așa că Soarele se urcă pe cer și privind spre pământ spera să-și afle caii pe undeva. Dar nu i-a găsit nici după un ceas, o săptămână, un an, o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
traducere din Vargas Llosa, ei ne-au dăruit volumul, eu le-am scris nu doar merci, dar și ce uriaș nimic va să zică Franța fără Eliade, Brâncuși, Cioran, Ionesco, Enesco, Lupasco, Vacaresco, Noailles, Coandă ș.cl., după care ei - copleșiți de-așa mândrețe de etnoCV - ne-au trimis pachete vreo doi ani, inclusiv cu miere, aspirine, ceai, zahăr, fulare, detergenți și cafea, mă rog, ca pentru o Rhodesie după revoluție. Apoi ne-au invitat la ei, unde am stat când separat, când împreună
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
oficialitate - primăria, Biserica, jandarmeria, poliția, partidele politice, mass-media locală, hotelurile, restau rantele, patronatul de una, alta, Cazinoul, CFR-ul, SRI (care deține vile dulci în zonă), bașca Institutul Cultural Român - nu și-ar dori să contribuie la finanțarea unei așa mândreți hedonist-eficiente!? Exact despre asta vorbeam, la jumătatea lui august, cu o virilă variantă de Jean Marais sexagenar, un năvalnic bărbos călare pe ATV, cu aer de flower power și Woodstock, dl Mircea Sârbu, care m-a oprit amical în fața Cabanei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Nicosia, Boujumbura, Auckland, Ierusalim, Slobozia, Karachi, Monchengladbach, Kuala Lumpur... "Dar mai frumos decât toate", le scria Katarina pe partea cealaltă, "e tot Moskva noastră ce nu crede în lacrimi..." Căci unde mai găseai metrou ca al ei și o asemenea mândrețe de Kremlin și de universitate Lomonosov? Și ce biserică-și mai nălța turlele răsucite spre cer ca Vasili Blajenîi? Plictisită, pupîndu-l pe Kotofei Ivanovici în creștet, între urechi, unde țeasta lui făcea o mică depresiune, mica femeie urmărea perindarea numerelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
copil din flori, dar tânărul nu a ținut cont de asta. Acest fapt nu a Însemnat prea mult, pentru tânărul Îndrăgostit, doar că anii treceau și el cu soția aleasă nu aveau nici un copil. Creștea totuși În grădina lui, acea mândrețe de fată din flori, pe care o avusese soția lui Înainte de căsătoria cu el. Ei vezi dumneata domnule inspector, cum este omul... de la un timp bărbatul ajuns atunci la maturitate, nu mai avea ochi decât pentru fata soției sale. Când
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cu capul semeț ca și cum ochii închiși ar fi privit înainte, și i se păru atât de frumos încât sufletul lui limpede se simți tulburat de un simțământ de părere de rău. Doamne, ce fericit trebuie să fie vodă având asemenea mândrețe de coconi... Îl înghioldi cu călcâiele pe Leu și apucară drumul spre Poenarii de Muscel. Au ajuns la Hurezi vineri seara târziu de tot, cu animalele de cărăușie istovite iar ei străbătuți de cârcei în toate mădularele. Pe drum nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și, când pășesc în cameră, să-mi culeg răsplata, încă zbiară că am trișat. Ea stă în furou pe canapeaua din celălalt capăt al încăperii cu linoleum pe jos, are ca la vreo șapte’ș’cinci de chile și o mândrețe de mustață. Anthony Peruta e numele pe care mi l-am pregătit în caz că mă întreabă cum mă cheamă. Dar nu mă întreabă. — Uite care-i treaba, mă previne Bubbles, ești singurul pe care-l frec. Tu și-atât. — Cum zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făcut, în ciuda pulii, aha, asta-i adevărata față a celui rău și viclean, uite-o, vărjmașul întruchipat, ie să-ți bați copii, și părinții, toată familia pierdută și-nșirată pe lungul drum al ispășirii. Cum mai flutură vârfurile părului, bătându-i mândrețea de crupe înalte, pietroase, strânse în blugii care nu ascund nimic. Bineînțeles că n-are nimic de ascuns, ci doar de etalat, fesele, agresive, mândria și trufia și dezmățul apocaliptic, toate fețele vrăjmașului scurse prin uitătura aia crucișă, de curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
l-am întrebat vesel. Crescuse până la stadiul de puiet și se vedea c-o făcuse în grabă. Unele crengi erau uscate, ceea ce era cu totul nefiresc pentru el. Dacă voia și se concentra, putea să acopere întreaga boxă. Era o mândrețe de brad în zilele alea,àcele îi luceau și conurile păreau atât de grase, încât ziceai c-o să-i plesnească. - Ce să fac, uite, pe aici. Plecați la mare? — Da, ne pregătim. De unde ai știut? — Păi n-ați plecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cel care te pândește din spatele copacilor, pe viscol cumplit, când mai curând ți-ai săpa drum prin zăpadă spre izbă, dar tu trebuie să copiezi poemele lui Fiodor Kuzmici... Dacă mai punem la socoteală faptul că vederea iubitei face ca mândrețea ta de coadă să se zbată ca un șoricel, asociind frica excitației, cine naiba mai știe ce e Zâtul? Tolstaia imaginează o lume post-nucleară (să zicem că totul se petrece la vreo 200 de ani de la marea explozieă, post-umană, populată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
pur social și estetic, ele strepezesc imaginația ca niște fructe încă necoapte. Cele mai multe nu se coc niciodată: le dispare șarmul și se adaugă mulțimii de neveste cumsecade, cu o sinceră vocație a normalității. Inginerași, vaporeni, contabili - ei se aleg cu mândrețele de tigrese care unduiesc sub flacăra stroboscoapelor, sub peticele amețitoare de lumină emise de globul cu oglinjoare. Junele tânăr care cugeta astfel, închizînd când un ochi, când altul, se dă jos din autobuz în bezna cartierului Dămăroaia și o ia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
își aranjează bombănind hainele în dezordine. — E țicnită! strigă de îndată ce o vede pe Vipsania. Îndreaptă acuzator degetul spre Agrippina. — Da’ potoliți-vă odată! țipă și Vipsania. Ce v-a apucat? Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă roșiatică, dar care începe să bată spre vinețiu; totuși, vân tură victorioasă în mână o șuviță din părul castaniu al in amicei. Începe apoi să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tea ar... Nici el nu știe ce i-ar face. Cât a suferit biata prințesă Mariamne din cauza ei! A trebuit scorpia să-și vâre coada. L-a vrut pe Germanicus, și gata, bunicu’ i l-a adus pe tavă. — ...și mândrețea de nevastă a lui Drusus... Dacă ai fi văzut-o cum arăta la început... — Cum? — Ca o vacă încălțată. Veselia lui Pusio are darul să-l întărâte și mai rău. Vorbele injurioase țâșnesc ca o cascadă: — Searbădă și șleampătă, lipsită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în niște tufe pe lângă Turda, plângeam și mâncam mure. Ce-ai văzut în album e la mișto. La pension n-am dus-o rău: învățam latina și-o pieptănam pe maica Ravena, pe numele ei adevărat contesa Danuta Wodynska, o mândrețe de femeie, foarte credincioasă, că de-aia și intrase la mănăstire: se ruga o dată la castelul ei și s-a pogorât un înger, dar dimineața a văzut că era cazac, și încă ortodox. La opt ani puteam traduce din Tit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ferească Dumnezeu de lăcuste, că pe astea n-ai cum să le oprești - zise Ximachi. Mai ții minte văleatul 7125, primăvara, ce grozăvie a fost? Stăteam la fereastră cu nevastă-mea și ne uitam în curte, la câine. Aveam o mândrețe de câine din Anatolia, Taifun îi ziceam. Ei, și dulăul cum a simțit primejdia, a dat să fugă în casă, dar la ușă n-a mai ajuns decât o labă, c-au tăbărât lăcustele pe el și praf l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în limba lui Catilina. — O, tempora! O, hostes! - suspină hangiul. Quod vos scitis, pater, mater, filii et filiae familiam faciunt. Pater in campo arat. Mater panem parat. Filii et filiae scholam frequentant. Da, și? - făcu Metodiu. — Ego filiam habeo, o mândrețe de fată. Et... - vru să continue hangiul, dar plânsul îl podidi iarăși. — Omule, nu ne mai fierbe atâta! Ce s-a-ntâmplat? — Hodie, de dimineață m-am sculat să dau la porci. Am cinci porci, nici mai mulți, nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
te-a-mpins încoace. Nu el, preabunule părinte - suspină femeia. Nu el. Căci de m-ar fi împins Dânsul, n-aș fi venit la milostenia voastră, ci m-aș fi dus să-mi caut piaptănul alături, la căpitanul Tresoro, o mândrețe de bărbat. — Mă rog - zise Metodiu. Da’ la noi cine te-mpinge? Domnul, cuvioase părinte - răspunse cu smerenie Laura. — Doamne - ridică privirea spre tavan Metodiu - dacă Tu ai împins-o-ncoace să ne-ncerci, du-o mai repede, căci, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din jur, ce începuse a da târcoale burduhănosului palat, excepționalei zestre și nurilor fetei. Și se întâmplă ceea ce se-ntâmplă pe la 17 ani: trupul fetei o luă înaintea lecturilor. Amada crescu, se împlini, arătând ca proaspăt scoasă de sub tipar, o mândrețe de fată. Dar ei nu-i păsa de asta: citea înainte. într-o seară, grăsuța și veșnic înlăcrimata sa mamă o luă deoparte și cu vorbe femeiești, mai pe ocolite, mai de-a dreptul, îi dădu de înțeles că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și datele personajului principal de mult anunțat: „Consilier de colegiu, Pavel Ivanovici Cicikov, moșier, călătorește în interes personal“. Eroul nostru Cicikov face parte din aceeași clasă de oameni mărunți căreia Gogol li se dedică. „În brișcă ședea un domn, nici mândrețe de bărbat, dar nici urât la înfățișare, nici prea gras, dar nici prea slab; nu s-ar fi putut zice că-i bătrân, dar nici că-i prea tânăr“. Apropo de poșlust Suflete moarte are în subtitlu cuvântul „poem“, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
după care a telefonat la poliție ca să-l declare furat. Cu un alt taxi s-a dus înapoi acasă, unde a fost contactat de sergentul de serviciu de la secția West Hollywood, care i-a comunicat că, din câte se pare, mândrețea lui de mașină servise ca vehicul de transport în cazul unei crime, iar acum, la 3.45 după-amiaza, în ziua de Anul Nou, omul voia să-și recupereze mașina. Cam asta era tot. Danny îl elimină în proporție de nouăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]