742 matches
-
cât și în literatura română. Norocul a făcut să-mi pice în mână o carte de la o scriitoare necunoscută (de mine), cu o dedicație semnată chiar așa: DAR. Este vorba de romanul „DISTANȚE”, scris de Dora Alina Romanescu (ce nume mângâietor!!), publicat în anul 2010 la editura Pescăruș-Pantelimon. Titlul, aparent banal, nu-mi spunea nimic și nu m-a îndemnat s-o citesc imediat. Mult mai târziu, fiind obosit după activitățile din cotidianul plicticos, am răsfoit mașinal acest volum, care...pur
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
Doamne, cât de tandru era, ce cuvinte alese îi spunea. Iar iubirea ei, ca floarea de trandafir cu boabe de rouă, alintată de un răsărit magic de soare. Și-a desfăcut toate petalele să-i fie încălzite de acele raze mângâietoare. Cei din jur erau uimiți de strălucirea feței și de lumina din ochii ei...La petrecerea de sfârșitul anilor de liceu, Dan a purtat-o pe acele piscuri ale fericirii, unde plutești în extaz total. Atunci...în noaptea aceea...pe
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
tot mai mult că suntem interconectați - prin urmare ea (grșeala) se răsfrânge asupra tuturor. Pasivitatea, neimplicarea este condamnabila aproape tot atât de mult ca o faptă rea. Hai să dovedim că merităm încrederea acordată de Creator de a fi stăpânii ocrotitori și mângâietori așa cum ne place și nouă să fim ocrotiți de proria divină, cerească. Închei cu poemul : Pământul nostru vrea iubire Dumnezeu ne-a lăsat moștenire aleasă Pământul cu plaiuri însorite, pădure deasa Apele ce izvorăsc din munți, apoi coboară Spre mari
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
multe alte priorități! Dominic și verișorul său Radu Stanca, fost-au două flori pe altarul foii de scris. Două flori împădurind timpul în veșmânt de tainică amintire. Două flori - bisturiu tăind vertical două vieți. Două flori - unde de râu, balsam mângâietor. Două flori, cu har și dar. Un adevăr contrazis de-această reflecție, deloc de neglijat: „Darul scrisului îl au mulți; harul scrisului îl au puțini”. (Dominic Stanca). Da, Radu și Dominic, verișori din prima generație pe linie paternă, Stanca, s-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
Gelu al legendei până la dorobanții din 1877, moare fără a fi văzut, cu ochii, sub steag, pe aceia care au onorat, din nou, sfântul drapel al țării. Să lăsăm ca asupra frunții lui palide, acum liniștite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului tricolor nevăzut”. La 14 mai 1918, în ziarul „Lumina”, Liviu Rebreanu scria: „Coșbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii românești. Ardelean a rămas toată viața. Până și în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
revărsate pe bustul său statuar. La ivirea ei în mijlocul nostru am avut senzația că un înger și nu o femeie a intrat în clasă. Încercam să-i deslușesc evantaiul aripilor și, deși nu le vedeam, mi le imaginam. Sideful lor mângâietor îmi atingea obrajii și mi-i colora tot în nuanțele eșarfei, provocându-mi o ciudată liniște sufletească dar și o emoție stranie. - Copii, de astăzi aveți învățătoare pe doamna... soția părintelui... și ne spuse un nume greu de pronunțat și
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
trimisul? Tatăl trimite pe Duhul: „Cine vă primește pe voi, pe Mine mă primește și cine mă primește pe Mine, primește pe Cele ce M-a trimis pe Mine”. (Matei 11,40) „Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac” (Ioan 14,16). Sfânta Treime este misionară prin însăși trimiterea ei. Modurile de existență a Lui Dumnezeu se comunică Bisericii, Ea este aleasa și Ea este plină de Treime, spune
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
Sărac de mine! Te-ai prostit?” Zise cel mic, neliniștit. „Să nu deschizi cumva, măi frate! / Nu e mămuca! Nu se poate Să fie ea! Îi știu și pasul / Și îi cunosc prea bine glasul! Mama are un glas frumos, / Mângâietor și drăgăstos. Glasul pe cari l-am auzit, / În schimb e gros și răgușit!” Lupul la ușă-a ascultat / Și-a auzit ce-a cuvântat Iedul cel mic. Atuncea dar, / Mers-a degrabă la fierar Să își ascută colți-ndată
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
azvârli În neant, la fel de subit și de obscur? Și apoi, vedeți vreo deosebire de esență Între a muri de bătrânețe sau lovit de un autoturism? Să fim sobri și să abandonăm prejudecățile, oricât ar fi ele de duioase și de mângâietoare. - Îmi pare rău că vă decepționez, dar nu pot cu nici un preț să văd doar fondul, esența, numitorul comun sau cum mai vreți să le numiți atunci când am de optat Între sfârșitul meu sau al lumii din rațiuni acceptabile - fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
auzim nimic. I-am spun dansatorului din fața mea că erau cel puțin douăzeci de persoane în mine și toate țineau la el foarte mult. Altcineva vorbea în locul meu. Mă privea mirat, pentru că știa cât de greu mi se potrivea stilul mângâietor. Apoi m-a sărutat pe inima care vorbise împotriva capului meu rece. Ne-am așezat în pat și înainte de a cădea în somn a spus: „Vino cât mai aproape de mine, Matilda“. Au fost ultimele lui cuvinte. Moartea a fost toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
atinsei părul călduț, simții că se mișcă în mine un simțământ de care m-aș fi rușinat dacă ar fi fost și alții de față. Privind înapoi pe furiș și constatând că pe scară nu este nimeni, îmi trecui mâna mângâietor peste buclele lui aspre, de culoarea ciocolatei. Era ceva plăcut. Mă simții deodată atât de bine și atât de tandru, încât îmi trecui mâna prin părul lui o dată, încă o dată, și încă o dată. Fără să-și desprindă mâinile de pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dna Stroeve se lăsă pe un scaun și-și îngropă fața în mâini. Umerii începură să i se zguduie convulsiv. Într-o clipă Dirk se duse lângă ea, o cuprinse cu brațele, o sărută, îi spuse tot felul de cuvinte mângâietoare și lacrimile îi apărură și lui pe obraji. Apoi ea se smulse din îmbrățișarea lui și se șterse la ochi. — Lasă-mă în pace! zise ea, dar cu oarecare blândețe. Iar apoi mi se adresă mie, încercând să zâmbească: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă privi din cap până-n picioare, fără răutate, dar cu o precizie maladivă. Cel mai ciudat este că acea privire nu m-a făcut să mă simt prost, ci mi-a dat mai degrabă un sentiment de bucurie, calm și mângâietor, ca atunci când un doctor bătrân, pe care îl știi din copilărie, te examinează pentru a afla ce te doare. — Nu m-ați întrebat niciodată dacă... Și lăsă și această frază neterminată. Buzele i se mișcară puțin, iar pleoapele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bidiviii obosiți. - Dumnezeule! Ce liniște-i aici! Un loc mult mai singuratic decât pădurea, a șoptit Eleanor. - Urăsc codrii, a declarat Amory, cutremurându-se. Urăsc orice frunziș sau lăstăriș pe Întuneric. Aici, afară, spațiul este atât de vast, atât de mângâietor pentru spirit... - Panta lungă a unui deal lung. - Și luna rece rostogolind pe ea lumină de lună. - Și tu cu mine, ultima și cea mai puțin importantă imagine. Noaptea era liniștită. Drumul drept, urmat de ei până sus, pe muchia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În fața toamnei și-a tristeții Cu gândul iarăși ispitit, 76 De-avîntul surd care destinde Tot mai departe largu-i zbor Deasupra zărilor murinde, A sumbrei văi, a tuturor. II De-a lungul tristelor răzoare Pe care vântul grămădi Atâtea crengi rătăcitoare, Mângâietoare vei veni? Din golul toamnei vei renaște Iubirii mele, vis fugar, Și însetatul va cunoaște Beția vinului tău rar? Vei fi atunci Izbăvitoarea? Deși umbrit de-un mort trecut, Îmi vei aduce totuși floarea Neprihănitului sărut? Și-n pacea-ntinderii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sunt infinite, cum poți uita că El te vrea chiar și când Tu nu-L mai vrei? Cum poți uita că El te iubește la fel de mult și în sfințenie și în păcat, dar mai ales cum poți uita cât de Mângâietor poate El fi dacă Îl lași să-ți mângâie inima? Sunt sigur că ai gustat de atâtea ori în viața ta, la măsura la care ai putut primi, gingăția, dar și atotputernicia dragostei lui Dumnezeu. Ți-am vorbit despre această
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
fărâmând ziua în pumnul voinței clipei. răsărit sau apus au devenit umbre, în ochiul albastru din peștera prezentului... lumina aprinsă de aripile tale, nasc Zborul în trupul Dorului... trezite nervuri regăsesc viața în fiecare celulă prin care, fluid alb, alunecă mângâietor, căutând infinita bucurie a seninului, întrupat în fiecare floare a așteptării... ...înălțării... Ești. Referință Bibliografică: pășești vână de aur... / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne
PĂŞEŞTI VÂNĂ DE AUR... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361291_a_362620]
-
Articolele Autorului Vine noaptea și usucă Lacrimile pe obraz Cine știe ce caducă Întâmplare fără haz Și uitând de soarta-mi tristă Mă petrec prin alte lumi Despre care mie nu-mi Spunea nimeni că există; Vin și îngerii cu nimb Diafani, mângâietori Și cu care eu mă plimb Până dincolo de zori Cine-a mai rămas de strajă Peste câmpul cu narcise Dacă numai mi se Pașii-ntipăresc pe plajă? Un copil aleargă-ntruna După luna de pe cer Că i-a da așa
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361369_a_362698]
-
cine este trimisul? Tatăl trimite pe Duhul: „cine vă primește, pe Mine mă primește și cine mă primește pe Mine, primește pe Cele ce M-a trimis pe Mine”. (Mt. 11,40) „Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac”. (In. 14,16) Sfânta Treime este misionară prin însăși trimiterea ei. Modurile de existență a Lui Dumnezeu se comunică Bisericii, Ea este aleasa și Ea este plină de Treime, spune
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
cine este trimisul ? Tatăl trimite pe Duhul: „cine vă primește, pe Mine mă primește și cine mă primește pe Mine, primește pe Cele ce M-a trimis pe Mine”. (Mt. 11,40) „Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac”. (In. 14,16) Sfânta Treime este misionară prin însăși trimiterea ei. Modurile de existență a Lui Dumnezeu se comunică Bisericii, Ea este aleasa și Ea este plină de Treime, spune
DESPRE BISERICĂ ŞI MISIUNEA EI ÎN ISTORIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361427_a_362756]
-
și optimistă a șanselor de vindecare. Odată conștientizate cauzele suferințelor sale și resimțite efectele lor, un bun creștin trebuie să ceară ajutorul medicilor trupești, dar mai ales al "Doctorului și Tămăduitorului trupurilor și al sufletelor noastre", trebuie să solicite lucrarea mângâietoare a sfințiților slujitori, prin mijloacele de vindecare trupească și sufletească, între care excelează rugăciunea. (A se vedea și articolul: http://www.ziarullumina.ro/articole;1832;1;67599;0; Ioan Cristinel Teșu - Suferința---dialog-al-lacrimilor.html). Drd. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Despre suferință
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
stau la baza întregului Univers, Iubirea fiind Stăpâna Lumii. El sau Ea, în poezii ca „Sara pe deal”, „Floare albastră”, „Dorința” ș.a. așteaptă clipa magică a împlinirii în Anotimpul fierbinte al Erosului-care așterne peste lume culori și parfumuri, sunete duioase, mângâietoare. Cosmosul se face părtaș la iubirile lui Eminescu care contopește cele două ființe într-una singură, redându-le Unitatea existenței primordiale. Dar dincolo de toate acestea care sunt ușor de îndeplinit pentru un simplu muritor, intervine soarta geniului, adică „durerea din
EMINESCU-FLACĂRĂ ŞI GENIU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361563_a_362892]
-
copiilor șansa de a se hrăni frumos sufletește! Din toată inima, FELICITĂRI!” prof. ANGELA BURTEA, Brăila „Sufletul meu friguros se încălzește și vibrează puternic la vederea acestor mirifice pasteluri, învăluite în borangicul (nu mătasea) de lumină și iubire. Atâta alb mângâietor de catifea, atâta puritate de crin, atâta frăgezime de floare, atâta gingășie de flutur și suavitatea pânzei de păianjen, atâta căldură de pâine coaptă! Toate, reverberând din irizația versurilor, îmi răscolesc amintirile din copilărie și îmi umezesc ochii. Ochi care
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
la tine-mi zboară, sufletul tău cald și iubitor ce mă-nconjoară. Fericirea mea...e curcubeul de după ploaie, e floarea parfumată, frumos mirositoare. Fericirea mea...sunt ochii tăi ca vraja de culoare și mă cuprinzi toată-n a ta palmă mângâietoare. Fericirea mea...e melodia ce-al tău nume-l fredonează sub rafala de săruturi gingașe-n acorduri de chitară. Fericirea mea...e privirea ta pătrunzătoare, vibrândă, atingerea-ți pe blana de urs, ca o fierbinte dorință. Fericirea mea...e zâmbetu-mi
FERICIREA ÎN LUCRURI MĂRUNTE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363002_a_364331]
-
viață întreagă, Si inca te-aștept să mai vii. Alizeele când bat peste lacuri, Scuturându-le iriși târzii. Himera a viselor mele, Sirenă cu trup sidefiu, Zâmbesc în somn marinării. Cand în adâncuri te știu. Frumusetea-ți nepămantescă; Și cântecul mângâietor; Atrage din veac muritorii, Si suflete candide mor. Te-aș admira, minunato, Ți-aș ridică piedestal, Și-am străbate oceane, Plutind pe creste de val. M-ai ascunde surorilor tale, Păstrandu-mă doar pentru tine. Împreună am coborî în adâncuri Și
FATA DIN VIS de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363578_a_364907]