1,105 matches
-
răsună/ Pădurile toamnei, câmpiile de aur/ Și-albastrele lacuri, deasupra cărora soarele/ Se rostogolește mai negru; noaptea cuprinde/ Muribunzi luptători, tânguirea sălbatică/ A zdrobitelor guri./ Dar în liniște peste-ntinderea văii se strâng/ Nori roșii în care domnește un zeu mânios,/ Sângele curs, răcoare de lună;/ Duc toate drumurile în negru putregai,/ Pe sub rămurișul de aur al nopții șial stelelor/ Se clatină umbra surorii prin crângul tăcut/ Și salută duhurile eroilor, însângeratele capete;/ Slab printre trestii răsună sumbrele flaute-ale toamnei./ O
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
Ducation Popescu-Chiselet Cînd fruntea-mi... Ce neted sufletu-mi este Cînd fruntea-mi întorn înspre lut Și-ascult înalta poveste A clipei ce naște trecut... Un strigăt ca un fulger Un strigăt ca un fulger globular străbate mînios liniștea de la un capăt la celălalt lîngă rotatul salcîm înflorit steagul copilăriei fluturîndu-și lumina din păpuriș țîșnește lișița amintirii și tremură balta uitării de șoapte cunoscute și nu mai știu conștiința mea-i adîncul ei și nu mai știu conștiința
poezii by Ducation Popescu-Chiselet () [Corola-journal/Imaginative/15041_a_16366]
-
decât/ să se integreze-n sistem/ să-și arunce fundul pe fotolii plușate/ lăsați-mă în pace cu lecțiile de istorie/ mie îmi plac învinșii/ idealiștii/ luptătorii nepregătiți și stângaci// iubesc proștii din care viața mușcă până la os/ și pe mânioșii tocmai bine pârguiți pentru morgă." (Nu mă mai încurc cu obiecte uzuale de scris). Dacă fandările morale și mersul în contra curentului sunt puțin forțate, evident regizate, ca un rol al deplinei independențe de opinie, versurile finale sunt de o elaborată
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
căreia sistematic nu i s-au demolat casele de către invadatori puși pe jaf și incendii. Cum, vai, ne-a fost hărăzit nouă, valahilor de la nord de Dunăre, tot cutropiți de ienicerii sub steag verde. Suspicioși, supărăcioși, ce zic, de soi mânios scoteau din casele în flăcări, de păr trăgându-i pe cei înceți de picior spre a-i tăia, cu spor aici pe pământ, dar și dincolo. Prin 1848 i-au tăiat în bucățele pe pompierii Bucureștilor. E drept că, în
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
lectură a operei lui Cioran, din perspectiva „vitalismului contrariat” al autorului „Tratatului de descompunere”, care neagă elocvent ineluctabilul și afirmă că moartea „nu are dreptul la domnie, ci este un simplu atentat și o uzurpare”. Ca și în cazul marilor „mânioși ai secolului nostru, precum Céline, Thomas Bernhard, Fernando Vallejo și - într-un timp mai îndepărtat- Pio Baroja”, Cioran, conchide Savater, este mai „tonifiant” decât „optimiștii bine echilibrați, cu excepția lui Jorge Guillén”. Capacitatea de a admira se consolidează prin lectura celuilalt
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
deprins să mustre decât să măgulească; să se încaiere decât să alinte, să se cațăre decât să călărească; să se zbată decât să se relaxeze; să urască decât să iubească. Toate acestea se vedeau din mișcările abrupte, și din privirea mânioasă și bănuitoare. Orlando era derutat. Dar porniră să cineze. Orlando, căruia asemenea lucruri i se păreau firești, s-a simțit rușinat, pentru prima oară în viață, de numărul mare al servitorilor și de splendoarea mesei. Mai ciudat, s-a gândit
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
pînă la uitare totală, așa cum trec acum prin piața orașului fără să fiu văzut, dar scuipat de ochii din care ies sforile care țes pînza cu care sunt acoperit pînă ce strigătul se face gogoașă de păianjen strivit de piciorul mînios al dumnezeului local care trage zilnic apa peste fruntea lui plină de lesturi cui să-i pese de cîntecul mic, de furnică, în goana greierului istovit de speranță! Stau, trup fărîmițat de o mie de ochi, strivit sub pleoape tatuate
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
Barbu Cioculescu Dacă fiecare muritor își are îngerul lui păzitor, iar în ezoterice arcane mâniosului ce-și iese din fire îi pleacă îngerul, zilele noastre par a nu mai fi vizitate, pe la bordeie și conace, de acei doi bătrâni cu toiag, cutreierând în basme, nici îngeri nu mai sunt văzuți fâlfâind între turnuri, către meri
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
-ntreagă geme azi sub zvonul alb. Visând verdele ierbii și-al toamnei roșu jar Doar gândurile urcă și coboară Comori așează iarna azi pe galantar Dar frigul precupeții infioară. Un ger se-ntinde ca și o perdea Pe care vântul mânios o umflă Pocnind se-aude-ntinderea de nea Sub coasa iernii a căzut o stâncă. Nu-i zbor de păsări nici urme nu-s de sănii Nimic nu mișcă în regatul alb Ascunse în cotloane, cohorte de dihănii În căutare sunt de-
ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361249_a_362578]
-
instinctele treze de dorinți, l-au făcut să se grăbească. Sub o rochie albă strânsă pe trup, probabil era o făptură superbă, gândi Andu. Picioarele frumoase, dezgolite până la limita gândului meschin, atrăgeau până și privirile bărbaților ieșiți de sub dominația nevestelor mânioase. Un păr frumos, lung și blond era legat sus, îl incita și mai tare și câte nu-i mai treceau prin cap și inimă. Din câțiva pași, Andu ajunsese tânăra superbă. Se rușină vizibil în fața ei și cu glas de
EUFORIE SINUCIGAŞĂ- PARTEA A DOUA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360224_a_361553]
-
infraseismic! Poezia lui Dumitru Găleșanu, este galeșa, ceea ce pentru un filolog este un codex aurea onomastic! Numele omului conține, ca miez, destinul său, asumabil via predestinat. Poezia lui Dumitru Găleșanu este trialistă (v. Popper și Konrad!) deoarece este galeșa, necum mânioasa! Este a splendorii rostirii, utra- afective (pathos), si egal Ephos- Ethosianică. Este balansoar între artă poiesis și știința poiesis, este Revelație și Revoluție. Cred că aceasta este, tot...paradoxal, rodul dornic și dorul rodnic, al Chemării sale că fatum - datum
CARTEA ANULUI CONTINUU de EUGEN EVU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384494_a_385823]
-
când Traian Împărățea La Curtea Imperială, Iachint camere păzea. În taină, era creștin DOMNULUI închinător ! Traian, deși cu judecată, de creștini prigonitor... În zi de praznic păgânesc, pârât fiind că-i credincios Și n-aduce jertfe la idoli, Traian devine mânios : L-a silit să guste jertfe...dar tânărul, cutezător A refuzat și a spus Crezul în Singurul Mântuitor ! A fost bătut peste tot trupul ; în temniță încarcerat Postit-a 40 de zile...și din jertfe n-a gustat ! Slăbit fiind
F.ANDREI CRITEANUL, ARHIEPISCOPUL CRETEI (SAU CRETANUL , SAU IERUSALIMITEANUL ) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384511_a_385840]
-
viteză, atacăm prin surprindere și-l distrugem în totalitate. Baza acestei expediții trebuie să fie elementul surpriză. Și nu te mai bâlbâi atâta! Urgent cheamă toți slujitorii, le explici și...la drum! Gata, plecăm! Negru-Cioară realiză că împărăteasa este tare mânioasă. Făcu stânga-mprejur cu un “`Țeles, Măria Ta!” și dispăru în ceață. Mai repede decât s-ar fi așteptat împărăteasa, sala tronului se umplu cu toate urâciunile sale care nu se mai așezară la masa ovală, așteptând în picioare. - Scumpii
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
dorind să testeze onestitatea unui boier, i-a sustras o pungă cu 100 de bani de aur. După o zi, boierul ar fi venit la Vlad, alarmat, că cineva i-a furat o pungă cu... 200 de bani de aur. Mânios, Vlad l-ar fi tras în țeapă pentru minciună și lăcomie. La fel de cunoscute sunt și legendele cu sentimentele respingătoare ale lui Vlad Țepeș față de bolnavi și cerșetori, pe care conform miturilor îi considera hoți care profită de mila oamenilor, precum și
VLAD ȚEPEȘ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383917_a_385246]
-
4. Dumnezeu nu doarme niciodată N-a trecut un an că m-am pomenit cu o scrisoare de la el, trimisă din pușcărie. Tata m-a-ntrebat mânios: ce relații ai tu cu pușcăriașii? (el primise plicul). M-am speriat. Ce pușcăriaș mă cunoaște pe mine? Când am deschis plicul, mi s-a urcat sângele la cap de furie: „Dragă Mary, Știu că o să te surprindă scrisoarea mea
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
de panică: Dom’ profesor, n-o cheamă Suru, o cheamă Ursu!... Todoran e deja în picioare, gata de plecare, netezindu-și haina și pantalonii. După ce-și termină meticulos aranjarea ținutei, îl privește pe personajul acela și, cu glas prefăcut mânios, îl admonestează: Păi bine, mă, după ce ți le trec pe primele două, mai ai obraz să vii acum și cu a treia!... - E bună, nu? îmi cere Deliu Petroiu părerea. - Firește, îi răspund, Moș Poveste nu se dezminte, e și
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
STINGHERE (ROMAN) - CAP. 4, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017. 4. Dumnezeu nu doarme niciodată N-a trecut un an că m-am pomenit cu o scrisoare de la el, trimisă din pușcărie. Tata m-a-ntrebat mânios: ce relații ai tu cu pușcăriașii? (el primise plicul). M-am speriat. Ce pușcăriaș mă cunoaște pe mine? Când am deschis plicul, mi s-a urcat sângele la cap de furie: „Dragă Mary, Știu că o să te surprindă scrisoarea mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
După ce am fost condamnat, am rugat-o doar să mă viziteze din când în ... Citește mai mult 4. Dumnezeu nu doarme niciodatăN-a trecut un an că m-am pomenit cu o scrisoare de la el, trimisă din pușcărie. Tata m-a-ntrebat mânios: ce relații ai tu cu pușcăriașii? (el primise plicul). M-am speriat. Ce pușcăriaș mă cunoaște pe mine? Când am deschis plicul, mi s-a urcat sângele la cap de furie:„Dragă Mary, Știu că o să te surprindă scrisoarea mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mărgini să spună sumbru. Și de băut. Alb. Lăsă bocceaua pe masă și Își luă capul În mâini. Încerca să pregătească un discurs convingător pentru a aborda Încercarea care Îl aștepta. Dar ar fi plătit orice ca să o evite. Alungă mânios o muscă ce părea să-l fi ales drept latrină. Norul de insecte din preajmă nu părea să se deosebească prea mult de creditorii care Îl chinuiau. Iată, pentru domnia voastră, messere! Glasul cârciumarului Îl distrase de la gândurile lui. Acesta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de a se Întreba dacă femeia pe care o văzuse fusese cu adevărat Antilia. Pe mâinile lui erau niște dungi roșii. Trebuie să fi fost carminul care Îi preschimba pielea Într-un triumf de bronz. Își frecă degetele de haină, mânios. În curtea interioară, străbătu din nou orbitele celor șapte planete și Își dădu drumul să cadă pe rămășițele fântânii. Apa susura dulce lângă el. Își Înmuie o mână În băltoacă și o duse la frunte. Contactul răcoros Îl făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
înainta în vârstă, îi pricinuia o grămadă de necazuri. Mai ales când mânca, firicele mici de unsoare sau sos, bucățele minuscule de morcovi, foițe de pătrunjel îi rămâneau făr-a prinde chiar de veste în curba pronunțată a bărbiei, atrăgând observațiile mânioase ale soțului, om foarte pedant. Mai în dreapta Drăguțeștilor, aproape de Vodă, ședea vel-logofătul Samoilă, marele strateg al acelor timpuri, cu fiica sa Despina. întrucât, după două-trei încercări de a nimeri centrul farfuriei, vel-logofatul renunțase la mâncare, cei din preajmă îl ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
păcat mortal de necesitate, nu? a zis. Hai, șaizeci de duros și Îți deschizi un carnet de economii, că doar la vîrsta ta trebuie să te gîndești la viitor. Am refuzat din nou. Barceló i-a aruncat tatei o privire mînioasă prin monoclul său. — Nu te uita la mine, a zis tata. Eu am venit aici numai ca Însoțitor. Barceló a oftat și m-a cercetat pe Îndelete. — Să vedem, flăcăule, tu ce anume dorești? Ce doresc e să aflu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ăsta are să vă vîre Într-o Încurcătură pe nepusă masă, ascultați-mă pe mine. E cel puțin anarhist, mason, ba chiar evreu. Cu năsoiul ăla... — Nu-l băga În seamă. Face totul ca să se dea potrivnic. Merceditas tăgădui În tăcere, mînioasă. — Ei bine, eu vă las, că am o grămadă de munci și n-am vreme. Ziua bună. Am răspuns politicos și am văzut-o Îndepărtîndu-se, țanțoșă, izbind trotuarul cu tocurile. Tata răsuflă adînc, ca și cînd ar fi voit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a spus partenerului lui de afaceri că pleacă? — Nici un cuvânt. Colonelul MacAndrew se pricepea foarte vag la afaceri, iar eu deloc, așa că n-am prea înțeles în ce condiții și-a părăsit Strickland treburile. Am dedus că partenerul părăsit e mânios la culme și amenință că-l va da în judecată. Se părea că după ce se va lichida afacerea, el, unul, o să piardă cam patru-cinci sute de lire. — Mare noroc că mobila din apartament e pe numele lui Amy. Măcar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi inventat o mulțime de lucruri ca să explic schimbarea sentimentelor lui. Cred că aș fi arătat o vocație puternică în copilărie sau o adolescență zdrobită de voința tatălui ori sacrificată nevoii de a-și câștiga existența. L-aș fi zugrăvit mânios pe încorsetările vieții. Iar în lupta dintre pasiunea lui pentru artă și îndatoririle poziției sale în viață aș fi putut stârni compasiunea pentru el. Așa l-aș fi făcut, fără îndoială, o figură mai impozantă. Eventual era posibil să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]