1,030 matches
-
bănci elvețiene valori și bani rezultați din jefuirea evreilor în Germania. După război, contînd pe aceeași discreție și lipsă de curiozitate a bancherilor elvețieni, aici și-au pus banii la păstrare mafioții și diverși alți deținători de bani murdari, adeseori mânjiți cu sînge. Zicala că banii n-au miros e valabilă doar dacă nu te interesează cum au fost cîștigați. Că pentru bancherii elvețieni banii sînt inodori e de înțeles - nu și de aprobat! -, dar pentru statul elvețian neutru această complacere
"Jos din mașină!" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9089_a_10414]
-
mustul lui auriu îl degust cu nesaț. în mine se rânduiesc drojdii mai vechi, sub transparența lui de aramă topită. două pumnale ciobite, ochii mi se înfig în departe, în sternul seninului, privirea mi se încovoaie, cu neliniștea ei îl mânjesc. ca apa, seninul se-nchide peste spinii privirii și-i preschimbă-n sidef. nepoftita fiară când nu pot să scriu, ce tulbure pastă îmi gâlgâie în vene, ce păsări de plumb îmi întunecă auzul! când nu pot să scriu, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pentru orice om normal căruia i s-a stricat chiuveta? Pentru Jack Lint (Michael Palin), prietenul lui Lowry, care urcă în ierarhie în zonele eterate unde îndeplinește cu succes rolul de torționar, corect îmbrăcat peste costum cu un halat alb, mînjit de sînge, nu există erori pentru că totul funcționează perfect: "Cauză și efect. Asta-i frumusețea." Ca orice sistem totalitar, acesta își fabrică inamicii, "teroriștii", din rîndul contestatarilor, întreține starea de asediu permanent și un aparat represiv foarte bine pus la
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
încercau să protejeze pieptul de șfichiuirea aspră a mării. Mi-am ridicat picioarele și-am dat la o parte cartea pe care o aveam alături. Nu voiam să mă scald. Voiam să citesc, dar apa prelinsă din jgheab uda și mânjea paginile. Marea asta era un cimitir enorm. Învățătoarea murise. Și primarul și poștașul. Cum nu existau morminte să povestească despre aceste morți, putea fi adevărat sau nu ce se zvonea despre ele. Ploaia ștergea toate amintirile. Nimeni nu se mai
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
întrebat: ,,Ce-i cu dumneata, bade Costache, ce necazuri ți-au bătut la poartă?" Și el ce să le spună? Că i-a venit fata cu burta la gură? Că-și simte nu numai părul lui alb, nins de ani, mânjit cu noroi, ci și sufletul? Trei zile în șir se frământă negăsind nimic care să-i redea tihna sufletească. În casă, în ogradă, bombănea mereu aceleași și aceleași cuvinte: ,,Mare rușine, mare rușine!" În cea de-a patra zi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de partid, și de ce să nu o obții, doar și ăia sunt oameni, dacă refuză să te ajute îi șoptești dumnealui, secretarului, la ureche că l-ai văzut atunci și atunci, nu trebuie să precizezi nimic, ăștia sunt atâta de mânjiți că nu e nevoie să inventezi, poți să faci doar aluzii pentru a-i șantaja, omul trebuie să se descurce cumva, dacă viața și fericirea lui o hotărăște partidul comunist. Vecinul îi povestea lui Aide din ce în ce mai nedumerit cum cei din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Îi umbla pe acolo, răscolindu-i cu brutalitate viscerele, sugându-i toate măruntaiele, Întreaga ființă. Deveni foarte surprins când descoperi cât era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata lui boală era Într-o fază de-a dreptul galopantă, că Îl năruia definitiv. Mâna Înnegrită Îi devenise foarte ușoară, În timp ce el, cu sforțări caraghioase, Încerca să Îndepărteze praful acela cenușiu, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deaaa” - aici se zbiera apăsat pe vocala a. Un râu de vomă mi-a inundat din subterane gura cântătoare și o isterie neașteptată s-a stârnit dintr-o dată În rândurile noastre, spărgând perfecțiunea momentului. Neluțu s-a supărat rău. Îi mânjisem covorul ”străin”, tapițeria unui scaun, fața de masă din catifea albă. Și hainele băieților le pătasem. Țâșnise din mine cu generozitate, ca dintr-un furtun de pompieri. Știu că am momente când pot fi de un imprevizibil nemaiîntâlnit. Mai rețin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se-ntrebe de ce. Am fost Întotdeauna reticent față de reprezentațiile care violentau publicul la modul infantil : am văzut cîndva o montare clujeană În care se tăia, pe scenă, la vedere, capul unei găini nevinovate - spectatorii din primele rînduri țipînd, oripilați și mînjiți cu sîngele bietei aripate ; am mai fost la un spectacol bucureștean, prin anii 90, În care actorii erau puși să te agreseze Îmbrîncindu-te și Înjurîndute, de cum intrai În foyer ; te scoteau tot În brînciuri, de parcă erai Cetățeanul turmentat, În actul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu emfază. Apoi, brusc contrariată: "Crezi că au ei nevoie de-o ciorbă, de-o măslină de la noi?", întreabă surprinsă femeia, uitând rapid de exercițiul de admirație anterior. "Păi, pă cinstite, tu ce crezi? Altfel nu văd de ce s-ar mânji să publice în fițuica voastră de doi lei. Poate doar să-și mai facă nițică publicitate prin prostime, că și asta-i important când trăiești din scris. Da, da. Și nu-i mai căina tu atâta! Ia adu-ți aminte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acuma, ca să-și piardă urma, își luase lumea-n cap și se oprise într-un cu totul alt capăt de țară unde și-ar putea găsi cândva, prostul. Sau ca și cum eu trebuia să fiu acela care trebuia să spele vasele mânjite de alții. Dacă Mona n-ar fi avut în partea de sus a gurii, vreo trei dinți falși care nu numai că stăteau strâmb înfipți în gingie, dar aveau o cu totul altă culoare decât cei originali (ca și gingia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de nămeți, rămase în picioare pe porțiunea destul de lată dintre zona așa-zisă verde și trotuar, așteptau cu sete, parcă o nouă fulguială, ca să se învioreze. În lumina sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră să mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept în față. Aerul sănătos ca o mâncare copioasă...-murmură ca o placă de pick up zgâriată, Epa. Cine mai spunea și asta? Când? Unde? Nici măcar nu se chinuia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și să-l suspende cumva, cu chin, cu vai, pe scaune, ca să nu se mucegăiască parchetul. La vreo două săptămâni, Karin tante îl așteapta pe Pruncu' cu peretele de deasupra patului, uns cu fecale, într-o putoare de nedescris. Se mânjise de-a binelea, pe haine și citea de zor cu voce tare, întinsă pe pat, dintr-o carte de bucate. Ce-ați făcut Karin-tante? - i se adresă Gerard cu o privire nenorocită. Iarăși am făcut ceva nepermis? - îl privi ea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-un punct mort. Pușcăria o să-i mănînce, se gîndește la același scenariu care era atît de ușor de imaginat, altă cale nu există, își spune privind la stîlpii de beton înșirați de-a lungul bulevardului, jupuiți de afișele electorale, mînjiți cu murdării, stropiți de noroiul din stradă. Așa se-ntîmplă cînd încurci taberele, se gîndește cum a pățit o și el pe propria piele, atunci însă lucrurile au putut fi reparate cît de cît, pe cînd acum totul era imprevizibil, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Atlantic, și pînă la mama dracului dacă este nevoie. — O spui de parcă acum ai fi aflat, i-o întoarce Roja, pe ce ne-am bazat și noi de la început? Nu pe faptul că veneam din mijlocul poporului, fără să fim mînjiți nici de dolarii americanilor, nici de propaganda rusească? Ia-o cum îți convine, zice Curistul, dar nu te preface că nu știi că de fapt în țara asta nimeni nu e curat, din motive ușor de înțeles. — Are dreptate, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu puteam să stau cu mîinile în sîn, cum nu pot să stau nici acum. Aflasem totul de la Bătrîn, de ce să mă mai ascund? Liste, nume, cifre, comploturi, toată daravela. Dar trebuia să-mi țin gura. Altfel m-aș fi mînjit și eu cu același rahat din cap pînă în picioare. Iar în privința lui Milițică și a Părințelului, e vorba de principii. Niciodată nu m-am lăsat călcat în picioare și nici luat de fraier. — Cum adică știați? rămîne Tîrnăcop cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la Coloane. Nu pot să mai ascult, îl întrerupe Roja, voi chiar mă luați de fraier. Adică eu mă zbat să obțin informații, îmi risc viața pentru asta, îmi bag de ani de zile nasul unde nu-mi fierbe oala, mînjesc, șperțuiesc pe cine trebuie, mă ascund, fac restricții cu un singur scop, și pentru ce? Ca în ultima clipă să aflu că de fapt cineva încearcă să mă bage exact în dănănaia de care eu am încercat să fug toată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plăcut lui Antoniu trupul uzat, și Îmbătrânit Înainte de vreme. Câinele lui Ben a năvălit În Încăpere și s-a așezat la picioarele lui, uitându-i-se În ochi cu slugărnicie și teamă. I s-a dat o bucată de pâine mânjită cu aspic, o rămășiță dintr-o conservă de carne și, după ce a hăpăit-o, Înghițind-o aproape nemestecată, somnolează lângă picioarele lui Antoniu. Pregătit să lupte cu propria memorie și să aducă la suprafața ei frazele lăsate de izbeliște atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă ridicate în dreptul obrăjorilor lor netezi și îmbujorați - iar năsucurile alea, mare mister mare! se pierd cu totul în ceștile pline de ciocolată și frișcă și răsar de cealaltă parte fără să se mânjească! Iisuse, ia te uită cu câtă candoare mănâncă dulciuri între mese! Ce fete! Plin de nesăbuință și impetuozitate, cer și eu o ceașcă de ciocolată și mă apuc să-mi distrug pofta de mâncare de la cină, pe care maică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că trăiești într-un loc unde aerul continuă să fie neotrăvit și nimeni nu ține ușa încuiată - și pe toți îi doare-n cur de bani sau averi. Hei, și pe mine mă doare-n cur, Dovlecel, nu m-am mânjit cu ele sau alte chestii din astea care țin de clasa mijlocie! Ah, tu, fată cu corp perfect disproporționat! Tu, opusul manechinului kilometric! N-avea, deci, pic de țâțe; și ce-i cu asta? Firavă ca un fluture la bust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
jegos - doar pentru așa ceva ești bună. Coral izbucni brusc În plâns, deși mâinile ei rămăseseră Într-o poziție bătăioasă, și mai avu putere În glas cât să răspundă: — Să nu te-atingi de el! Dar cuvintele doamnei Peters rămaseră să mânjească, asemenea unui fum de semnalizare, eclipsând seninătatea peisajului. — Oh, știm că-i amantul tău! — Draga mea, spuse o voce din spate, nu-i lăsa să te enerveze. — Iată Încă unul din prietenii tăi! — Și? Doctorul Czinner o prinse pe Coral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zice. O întreb cum a aflat de descântec. Atunci când i-a murit fiul, Patrick? Și ea merge pur și simplu mai departe, lăsându-și degetele să alunece de-a lungul muchiilor sculptate, de-a lungul suprafețelor lustruite, mătuind mânerele și mânjind oglinzile. N-a fost nevoie de prea multe săpături ca să aflu cum i-a murit soțul. La un an după Patrick, a fost găsit zăcând în pat, fără nici un semn, fără nici un bilet, fără nici o cauză. Și Helen Boyle zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
imploră să nu fie violată. Nu e ceva real. E doar un film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând salonul. Așezând un alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
felul ăsta ciudat și care-ți dă fiori. Până când moartea ne va despărți. Și poate că, dacă ai puterea să omori, poate reușești, la fel de bine, să redai viața. Și Helen se uită și ea la mine, ținând în mână paharul mânjit cu roz. Scutură din cap și zice: — N-am fost eu. Ridică trei degete, unindu-și degetul mare și degetul mic, și zice: Pe cuvântul meu de vrăjitoare. Jur. Capitolul 18 În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, mă aflu lângă Biggs Junction, în Oregon. Dom’ sergent și cu mine suntem parcați pe marginea Autostrăzii 84; am azvârlit o haină veche de blană pe acostamentul șoselei, lângă mașină. Haina de blană, mânjită cu ketchup și bâzâită de muște, e momeala noastră. Săptămâna asta în tabloide a apărut un alt miracol. Oamenii îi zic Mântuitorul de pe Șosea. Tabloidele l-au numit „Mesia de pe A84“. E un tip care se oprește pe autostradă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]