259 matches
-
și urmează o istorie dureroasă și fascinantă prin intermediul căreia ni se dezvăluie modul cum Dumnezeu s-a implicat în dramă existenței umane, punctul culminant fiind Golgota. Iar Biblia în ultimele sale capitole se încheie într-o notă de triumf, pentru că oamenii mântuiți sunt readuși din nou în Eden. În cartea Numeri capitolul 13 ni se relatează cum o generatie întreaga ajunsese la hotarele Canaanului pământesc ce poate fi folosit ca o ilustrație a celui ceresc. După o ieșire supranaturala din Egipt, după
LA HOTARELE CANAANULUI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348420_a_349749]
-
lui Mesia ni se spune că va fi ultima și în comparație cu celelalte va dăinui veșnic. Visul meu are în centru renașterea planetei pământ ( mă refer la faptul ca Iisus va crea un cer nou și un pământ nou pentru cei mântuiți ) după milenii de zbucium și suferința, de asemenea restaurarea ființei umane prin hâr pe baza jertfei lui Hristos la cruce. Numai oameni răscumpărați prin iubire vor trăi pe noul pământ într-o lume în care vechile suferințe nu vor mai
VISUL UNUI IDEALIST de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348488_a_349817]
-
mă uimește cel mai mult este că toată viața din univers este condusă pe principiul iubirii care se sacrifică, după exemplul suprem oferit de Iisus la Golgota, si asa ni se spune că va fi și viața din lumea celor mântuiți, iar astăzi privind viața de pe planetă pământ ce este condusă după alte criterii precum egoismul și exploatarea ființei umane, îmi spun ce mare diferență între cele două lumi, cea existentă în care noi trăim astăzi și cea așteptată prin credință
VISUL UNUI IDEALIST de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348488_a_349817]
-
zdrobit pentru fărădelegile noastre, pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” Probabil că cineva se va întreba: „Ce păcate a făcut un nou născut sau un copil ca să fie iertat și apoi mântuit?” Indiferent că ești copil, tânăr sau bătrân, toți ne naștem cu un păcat în noi”. Acel păcat Adamic despre care Apostolul Pavel spune că: „În păcat m¬-a zămislit mama mea și în păcat m-am născut”. Purtăm în noi
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
La locul tău cel veșnic, în cripta-ntunecată. De-aceea om pribeag, nu amâna unirea Cu Dumnezeu căci iată, de furi vei fi răpit, Cu umilință rogă-L să-ți dea din fericirea De-a fi de-a dreapta Lui curat și mântuit. Referință Bibliografică: Omule pribeag / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2155, Anul VI, 24 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Rodica Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
OMULE PRIBEAG de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378729_a_380058]
-
211, este un "somn îngrozitor"212, un tărîm al "chipurilor ireale"213, al viselor "himerice întunecoase"214, este "Mormîntul"215, lumea Morții 216. Ulro că "Greșeală" trebuie să intre în manifestarea fizică tocmai pentru că principiul răului să poată fi anihilat/mîntuit. Prin creație se dă, așadar, un trup greșelii (Ulro) pentru că aceasta să poată fi alungata pentru totdeauna (asemănarea cu nașterea cea mai exterioară la Böhme este limpede); dar creația este și expresia exteriorizata a libertății absolute care există în Tharmas-Ungrund
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se mișcă și au viața. Ciocanul lui Los este inima, Los este inima oricărei manifestări, este Soarele (Sol227). Böhme, similar, identifică inima cu soarele 228. Mai mult, Urthona este focul nemistuitor, ca paznic al Veșniciei (vezi faptul că trupul înviat, mîntuit, al Omului Veșnic, Albion, nu mai poate intra în mistuire 229 datorită "refuzului" flacărilor 230), care, după cădere, devine mistuitor, ceea ce corespunde principiului refracției. Luvah, pe de altă parte, este iubire. După cădere el devine opusul: ură, mînie, a cărei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Arborelui Tainic al lui Urizen. Căci astfel Enitharmon zise: "Cînd În Adîncuri dedesubt din rumenele roade am cules, Chiar prin această am știut că eu Păcătuisem, și-apoi știut-am Că fără de răscumpărare din moartea Veșnică nu voi putea fi mîntuita: 390 Că Viața viețuiește peste moarte, și prin devoratoare pofta Toate cîte sînt există unele prin altele 211; în deznădejde de atunci Strălucitoarea vreme mi-o petrec; dar tu esti aprig și puternic Ca să rabzi astfel osîndirea Șinei; ia dar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fii ai lui Los. Și astfel a ajuns Satan Ispititorul. 375 Există-o Stare numită Satan; învăța să discerni, O Rahab! Deosebirea dintre Stări și Înși ai Stărilor acelea. Starea numită Satan nicicînd în toată Veșnicia nu va putea fi mîntuita; Dar cînd Luváh în Orc se prefăcu în Șarpe, el coborî în Acea Stare numită Satan. Enitharmon nainte îl sufla pe Vînturile 380 Golgonoozei pe dragul ei iubit, știind că el era ce mai rămase omenesc din Orc. Ea cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și femeia trăi-vor viața Veșniciei, 220 Căci Mielul Domnului își Nalta o mireasă și soție Pentru că noi, Copiii lui, să trăim veșnic în Ierusalimul Care acum din cer pogoară, Oraș, si totusi o Femeie, Mamă a miriade de ființe mîntuite și născute în palatele-i spirituale, Printr-o naștere Spirituală Nouă Regenerata din Moarte". 225 Urizen spuse: "Am Greșit, si Greșeală mea rămîne cu mine. Ce Lanț mă-împresoară? în ce Zăvor e ferecat rîul luminii Ce izvoraște dimineață cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cerc; disc; domeniu (guvernat); oaste; teasc de ulei] SANSCRITA ENGLEZĂ mūla subst. rădăcina; baza, fundament; tărîm regal; început, obîrșie; capitala; text original; rădăcina pătrată; vecinătate, apropiere; root subst. rădăcina Urizen: Rațiunea, Prințul Luminii, tatăl astrelor, creatorul legilor abstracte, Demiurgul Arhitect; mîntuit, el este Apollo (numele Urizen: prima oara folosit de Blake în 1793, în Visions of the Daughters of Albion și America) GREACĂ ENGLEZĂ oúrizein [ου̉ρὶζειν] vb. a pune limite (cf. Keynes); oúrizein este rădăcina a englezescului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
206), atunci Omul Veșnic, prin El, se trezește "din sumbră vale-a morții" (Vala, IX, 207), atunci Ahania-Ziua se trezește din moarte, si Ierusalim coboară din cer, "oraș, si totusi o Femeie" (Vala, IX, 222), " Mama a miriade de ființe mîntuite și născute în palatele-i spirituale,/ Printr-o naștere Spirituală Nouă Regenerata din Moarte" (Vala, IX, 223-224). Omul răscumpărat are un trup spiritual și "Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra" (Vala, IX, 290), căci focul Duhului era asupră-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cer, "oraș, si totusi o Femeie" (Vala, IX, 222), " Mama a miriade de ființe mîntuite și născute în palatele-i spirituale,/ Printr-o naștere Spirituală Nouă Regenerata din Moarte" (Vala, IX, 223-224). Omul răscumpărat are un trup spiritual și "Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra" (Vala, IX, 290), căci focul Duhului era asupră-i. Blake va spune și că "Omul viețuiește prin Frăție și Dragoste Universală" (Vala, IX, 638), sens pe care îl va adînci în Jerusalem cînd va proclama
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt curate de tot în fața Domnului; cf. Jakob Böhme, Aurora, pp. 279, 314), pentru că lumea să renască prin Noul său Rege (ibid., p. 282). Los însă va spune că "Starea numită Satan nicicînd în toată Veșnicia nu va putea fi mîntuita" (Vala, VIII, 377), în timp ce Urizen este mîntuit. Această stare este iazul de foc despre care Ioan, în Apocalipsa, afirmă că arde veșnic și fumul sau se ridică în veci. Böhme arată și el că iadul va fi etern și va
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ne gândi la femei... fie aceea până și fata mea... Tu zici că el e aproape de nebunie... Beția și jocul... desfrînăciunea! Da, acestea-l înnebunesc pe om... Dar nu e vorba de-asta, el trebui scăpat... scăpat pentru că Moldova trebuie mântuită. Cu-ncetul începem a fi slugile leșilor... măduva se usucă în puiul de leu și mintea se turbură în creierii săi... A intrat veninul necrezărei în inima lui și a mușcat-o, încît trebuie să turbe de nu vom arde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Constantin Tichus, bătut într-o ciocnire de rivalul său, fu ținut locului împresurat în cetatea Stenimachos și căpătă de la împărătescul său socru ajutor, de scăpă de învingere deplină și de prinsoare; curând însă norocul armelor și-ntoarse foaia, căci Constantin, mântuit, veni deasupra în mod hotărâtor și goni c-o vitejească năvală pe Mytzes, adversarul său. Acesta se refugie cu ai săi la Mesembria, oraș maritim întărit pe țărmul de sud al Traciei, ceru de la-mpăratul să-i dea voie să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nimeni, ci toată judecată a dat-o Fiului” (5,22), dar această judecată se realizează ca urmare a alegerii libere a omului: „Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci pentru că lumea să fie mântuita prin El. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a și fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Fiului unul-născut al lui Dumnezeu. Și aceasta este judecată: Lumină a venit în lume și oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dar numai parțial. Cei din a treia categorie, pneumaticii, sunt desemnați de Puterea Puterilor, ei sunt siguri de mântuire, fapt care le permite să acționeze fără a se sinchisi de bine și de rău. Orice ar face, ei sunt deja mântuiți: aceștia sunt gnosticii. Așadar, hilicul și pneumaticul nu evoluează în aceeași lume. Unii lâncezesc în lumea sensibilă, ceilalți evoluează deja în universul inteligibil încă din timpul vieții, pe acest pământ material. Hilicii sunt limitați la trupul lor; psihicii dispun de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
295-297; Baconsky, Marginalii, 138-142; Ion Crețu, G. Ibrăileanu. Restituiri literare, București, 1968; Ciopraga, Lit. rom., 84-86, 93-100, 304-307, 676-724; Zaciu, Glose, 117-132; Mihai Drăgan, G. Ibrăileanu, București, 1971; Papadima, Scriitorii, 126-130; Manolescu, Poezia, 23-26, 109-114; Eugen Simion, E. Lovinescu. Scepticul mântuit, București, 1971, 36-38, 132-140, 235-237, 262-265, 288-291, 446-447, 547-548, 567-568, 628-635, 699-700; Crohmălniceanu, Literatura, I, 452-456; Piru, Varia, I, 259-270, II, 234-241; Zaciu, Colaje, 137-160; Bratu, Ipoteze, 169-173; Raicu, Structuri, 26-35; Ungheanu, Pădurea, 89-111; Tudor, Pretexte, 66-78; Balotă, Ion, 118-152
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
Orientări, 301-314; Ileana Vrancea, E. Lovinescu critic literar, București, 1965; Negoițescu, Scriitori, 335-339; Regman, Cărți, 257-263; Felea, Reflexii, 195-201; Piru, Panorama, 481-486; Ileana Vrancea, E. Lovinescu, artistul, București, 1969; I. Negoițescu, E. Lovinescu, București, 1970; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1971; Florin Mihăilescu, E. Lovinescu și antinomiile criticii, București, 1972; E. Lovinescu interpretat de..., îngr. și introd. Florin Mihăilescu, București, 1973; Ungheanu, Pădurea, 173-184; Raicu, Structuri, 15-25; Cioculescu, Itinerar, I, 210-213, II, 286-290, V, 406-431; George, Sfârșitul, I, 134-141
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
secolul al XIX-lea, se relevă la Mihail Sadoveanu mijloacele narației arhaice, mitice, capodoperele lui Liviu Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge complementaritatea „tensionatului” și a „mântuitului”, văzuți - discutabil - nu sincron, ci ca două vârste succesive. Folosind eseistic strategii naratologice moderne și îndeosebi schema tipologică a lui Northrop Frye, adaptată, G. încearcă în Structură și mit în proza contemporană. Eseu despre destinul literar al „generației șaizeci” (1982
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
paradisiace, o află în poezie: „O Tâmplă ruginește culcată pe narcise./ (Vrea lumea-I cum a fost nainte de-a o face.)/ Din inima-I, de soare, o rază își desface/ Și Noe-atunci visează măsurile precise” (Ars poetica). Visul vieții mântuite prin puritate, pe modelul paradigmei simbolice, mitic-arhetipale a lui Noe, figura arcei, „în întreaga-i neștirbire”, vas al Graalului, ori aspirația (și abordarea) de tip spiritual și ascensional nu sunt noutăți în poezie, ele suprapunându-se unor imemoriale patterns, activate
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
contemporan, iar alta, de „recuperare” - atunci atât de stringentă - a valorilor clasice, trecând prin proba de foc a analizei eminesciene, abordată cu temeritate juvenilă în cartea de debut, Proza lui Eminescu, în aceeași linie înscriindu-se monografia E. Lovinescu, scepticul mântuit (1971). La data scrierii monografiei, E. Lovinescu, directorul de conștiință al criticii interbelice, era însă o persona non grata (în unele privințe, din motive extraliterare), fiind supus, în deceniul precedent, unui tir de atacuri proletcultiste. Reluarea în dezbatere a marelui
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
scriitori, indiferent de valoare; prin E. Simion au ajuns la cunoștința multora Marin Preda și Nichita Stănescu, Mircea Eliade (postbelicul) și Marin Sorescu. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Proza lui Eminescu, București, 1964; Orientări în literatura contemporană București, 1965; E. Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1971; ed. 2, București, 1994; Scriitori români de azi, I-IV, București, 1974-1989, vol. I, ed. 2, București, 1978; Timpul trăirii, timpul mărturisirii, București, 1977; ed. 4, București, 1999; Dimineața poeților, București, 1980; ed. 3, postfață Valeriu Cristea, București
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Valeriu Cristea, „Nimic nu merită să-ți neglijezi meseria, oricare ar fi”, CC, 1994, 6-8; Irina Mavrodin, „Întoarcerea autorului”, CC, 1994, 6-8; Constantin Cubleșan, „Convorbiri cu Petru Dumitriu”, ST, 1994, 10-11; Simuț, Incursiuni, 187-200; Adrian Dinu Rachieru, Un (alt) sceptic mântuit, L, 1996, 4; Mircea Popa, Un alt Mircea Eliade, TR, 1996, 14; Dan Grigorescu, Timpul viu al literaturii, L, 1997, 6; Josette Rasle, De Sainte-Beuve à Blanchot, „La Quinzaine littéraire”, 1997, 717; Fănuș Băileșteanu, Eugen Simion - un Călinescu sui-generis, ST
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]