2,090 matches
-
aducea tot atâția ani de temniță precum cârtirea, între patru ochi, împotriva regimului sau ascultarea postului de radio Europa Liberă. Dacă nostalgicii noștri, în rânduri lărgite, gândesc că pe atunci țăranii nu se mai omorau la un țoi de țuică, mânuind greble, mahalagiii cu șișul, iar orășenii, în lipsa armelor de foc, cu ce apucau și la nevoie cu mâinile goale, că nu aveau loc violuri și nici chiar încăierări - treaba lor. Este adevărat că în acei ani violența organelor de stat
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
un mîine nu se știe cît de prelungit. *** Fariseii literelor noastre îl socotesc pe Virgil Ierunca "depășit", "conservator", "voce răgușită", ba chiar "spirit îngust", "intolerant", într-un chip ce divulgă propriile lor trăsături, materializate în oglinzile pocitoare pe care le mînuiesc. Neîndurîndu-se a recunoaște în Virgil Ierunca un herald al unui timp ce n-a trimis încă, de după linia orizontului, decît raze răzlețe, încearcă a-l înțărcui în perimetrul propriei lor concepții într-adevăr mărginite și anacronice. În realitate, "îngustul", "intolerantul
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
una după alta, toate căpșunile din castron, fără să mă servească și pe mine măcar cu una" (p. 6o). Dincolo de orice parti-pris, trebuie să recunoaștem savoarea incontestabilă a acestei pagini, care ne demonstrează, o dată în plus, că autorul știe să mânuiască tehnica detaliului semnificativ și să o pună în slujba obținerii efectelor de umor. În altă parte este istorisită aventura unui amic jurnalist, care, ajuns într-un oraș de provincie (R.) reîntâlnește o fostă colegă de facultate, căsătorită cu un inginer
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
mai cu seamă eroul, care e american, nu o înțeleg dar sînt fascinați de ea, atrași irezistibil tocmai de ceea ce fata are ininteligibil: combinația de pasiune, frumusețe, tenacitate, forță și deopotrivă delicatețe, fragilitate și periculoasă abilitate cu care, saltimbanc fiind, mînuiește cuțite și alte obiecte contondente. Mi-am zis, privind acest film (din motive oarecum asemănătoare celor din care am citit pînă la capăt Adorabila româncă): cît de ridicol exotici putem părea, priviți de la distanță! Catinca, protagonista aleasă de Isidore Isou
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
stăpînii limbii doar în măsura în care privim limba drept un instrument ca oricare altul, o minimalizăm. Ea are atributele unui instrument numai atunci cînd este folosită conștient și logic pentru a transmite cu ajutorul ei ideile proprii sau ale altora. Virtuozitatea cu care mînuiești acest instrument te îndreptățește să te consideri stăpînul lui. Cunosc foarte bine acest sentiment. Mă consider stăpînul limbii mele doar atunci cînd traduc. Pare un paradox. Dar tocmai dependența de alt tipar lingvistic, delimitîndu-mi spațiul de mișcare, îmi dă o
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
stranie reticență, o sfială, ca și cum ar fi fascinată de abisul pe care se silește a-l anihila. O cvasipermanentă inhibiție se vădește în discursul poetei, începînd cu lexicul simplu, surprinzător de simplu în raport cu cel opulent și nuanțat pe care-l mînuiește în postura-i de strălucită eseistă și mergînd pînă la imaginarul rezervat, ce recurge la culoare cu parcimonie, țintind o dematerializare și sub aspect formal. Eposul vizionar al plinului la care aspiră apare trasat cu o mînă timidă, lăuntric șovăitoare
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
estetice și culturale". Să nu se înțeleagă cumva că nu sînt de apreciat asemenea "fumuri". Bine ar fi dacă mai mulți poeți ar arăta asemenea dorințe de ambalare cît mai grijulie a propiului produs, pentru că efectiv e o plăcere să mînuiești un asemenea obiect "estetic și cultural". Trebuie să spun însă că cele mai slabe texte din acest volum mi s-au părut tocmai acelea pe care poeta pare să le aprecieze cel mai mult, acelea în care poezia devine personaj
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
într-un jurnal. Însă tot jurnalul propriu poate să ne și ucidă. Distrugi pe cineva, dacă îi distrugi jurnalul - imaginea pe care vrea să o transmită despre sine celorlalți. Așa piere și Tom Riddle, "ucis" de Harry Potter, cel ce mînuiește o străveche spadă fermecată, pe care are inspirația de a o înfige chiar în "inima" jurnalului acestui alter-ego din trecut al lucifericului Voldemort. Iar inspirația lui Harry Potter nu vine din senin (de altfel, scena se petrece într-o hrubă
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
obiectivă, pentru că nu de puține ori parti pris-urile de sorginte feministă au un cuvînt greu de spus. Să ne gîndim doar la predilecția autoarei pentru eroine puternice (la propriu și la figurat) și mai cu seamă agresive, gata oricînd să mînuiască un pistol mitralieră sau să gonească pe motociclete Toshiba... Dar instinctul sigur al (auto)ironiei și comicul irezistibil (în genul lui David Lodge) feresc această proză de exagerările isteroide ale feminismului hard. Iată un scurt portret al lui Benoîte, din
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
cu prudență, așa cum procedează și critica americană, ,,formalism estetic", dar nu mai puțin îi ia apărarea cu argumente à la page, anevoie de combătut). De unde reiese obligația noastră de-a ieși iarăși în arenă în rol de combatanți spre a mînui conceptele lovinesciene în favoarea esteticului amenințat atît sub unghiul unui ethos în suferință, într-o vreme a versatilității și a tranzacțiilor de conștiință prin excelență, cît și sub cel al semnificației sale specifice, care nu poate fi eliminată de nici un soi
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
nu e construită într-un chip atât de stabil și de puternic... În Femeia perfectă, într-adevăr, personajul nu e nimic, în centru e un fel de puț fără fund, de neant, el nefiind decât cel ce poartă niște costume, mânuiește niște obiecte, conduce un automobil oarecare... Cred că din aceste raporturi cu o realitate care nu e tocmai o realitate derivă și o atitudine ludică, un fel de conștiință a jocului, care e în același timp joc al lumii, joc
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
Maiakovski, bolnav de hepatită, Foloasele schizofreniei, Mâhniri de tânăr colportor, Cântând în zoaie, Aseară ți-am luat hazna. Urmează pamfletul propriu-zis, derulare vertiginoasă a unei suite de acuzații necruțătoare, formulate astfel încât să usture cumplit, ca vitriolul aruncat în față: " Politicienii mânuiesc la perfecție arta disimulării, punându-se cu nerușinare în poziții de-un penibil incredibil. Maniera aberantă prin care își imaginează că duc lumea de nas nu depășește nivelul pisicii care își ascunde în nisip reziduurile intestinale." Chiar și digresiunile, care
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
inchizitorul lui Pasternak) și pe Tvardovski din motive contrarii. Era directorul lui Novîi mir, unde fusese publicat Soljenițîn. La un capăt al mesei de pe estradă, un bărbat cu privire fioroasă ce caută parcă biciul pe care are obiceiul să-l mânuiască, cenzorul cu ceafă groasă și rictusul adecvat și agresiv pe buze - tot ce trebuie pentru Surkov. Ne uităm șMonica Lovinescu și Virgil Ieruncaț cât putem mai urât la el, doar i-am transmite ceva din disprețul nostru jignitor. La capătul
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
Gheorghe Grigurcu * Teoreticienii literari care disprețuiesc literatura ar putea fi asemănați cu acei medici despre care vorbește, în jurnalul său, Leonardo da Vinci, care asistau la operațiile ce le făceau bărbierii, fără a se înjosi vreodată a mînui singuri instrumentele medicale. * Vieții îi datorăm iluzia, destinului îi datorăm certitudinea. * Demonia acestei prospețimi care vrea să devină Formă, să se fixeze. * Orice Formă implică o revoltă a obiectului față de lume și o supunere față de el însuși. * Ceea ce uiți, ceea ce
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
naturii și de hazardul orb. Galeria bogată de figuranți îi oferă lui Ioan Neșu posibilitatea de a sonda firea omului și firele destinului, pasiunile omenești ce sunt aceleași, indiferent de spațiul geografic, temporal sau cultural. Reținem talentul autorului de a mânui camera de luat vederi epice realizând un valoros rapel de prim-planuri și planuri lungi în Bătrâna. Dacă Generații este o plângere obiectivă despre destrămarea relațiilor părinți-copii, a casei bătrânești ce moare odată cu părinții abandonați, Trenul este o bijuterie înlăcrimată
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
James Joyce sau Virginia Woolf, s-au îndârjit să sfărâme narațiunea și să înece proza în lirism. Și dvs. sunteți eminamente liric, dar în cu totul alt mod. V-ați întors la bucuria de a povesti și vă încântă nararea. Mânuiți povestirea cu scopul evident de a-l nedumeri pe lector, de a-l incita să descopere lectura activă. Între lirism și narațiune, care vă e mai pe plac? Vă place să vi se spună poet, romancier, poate amândouă? Vă complicați
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
poate fi înțeleasă corect fără ajutorul Părinților, care, tălmăcesc și, până la un punct, întregesc cele cuprinse în Cartea Cărților sau în Biblie 44. Din viața și scrierile lor, putem conchide că Părinții au cunoscut admirabil Sfânta Scriptură pe care au mânuit-o cu pricepere și artă. Ei cunoșteau nu numai textul Scripturii ci și adevăratul înțeles al acesteia, pe care o explică într-un mod inegalabil. Păstrau în inimă atât de strânsă aducerea aminte a textului Scripturii, încât nu aveau nevoie
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
plac Demonului fiindcă oglindesc Neantul. * Oare, înaintînd în vîrstă, acumulezi mai multe defecte sau numai îți dai seama mai clar de cele pe care le-ai avut inițial? * Luciditatea e, în esență, indiscreție. * Prin exagerare, politețea devine ironică. O putem mînui ca o armă greu de contracarat, precum orice convenție care, concentrîndu-se, se arată periculoasă prin subtilitate. * Jocul de-a modestia îi prinde doar pe cei realizați, care-l pot împinge pînă la masochism. Neîmpliniții care-și exhibă micimea n-au
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
J.B.: Nu sunt sigur dacă înțeleg întrebarea. Scriu adesea despre partea întunecată a lucrurilor, e drept ( deși până acum nu se prea ucide în romanele mele). Și apreciez sfatul dat scriitorului de Cehov, " Dacă vrei să emoționezi, fii distant," adică mânuiește-ți bine tehnica, nu spune cititorului ce și cum să simtă. L.V.: Poate că timpul cât ați lucrat la Oxford English Dictionary v-a influențat stilul, care e în același timp năucitor de bogat în sinonime și spiritual în mod
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
de Renaștere, în Franța, cînd încă scriau Ronsard, Agrippa d'Aubigné sau Du Bellay... Se mai folosea în versuri, în corespondență, în diplomație și în cancelarii... Scrisorile îi ucid pe vii, nu și pe morți sau cînd de morți sînt mînuite, cu unelte proprii morților. Povestea de mai sus mai are o morală. Nici o scrisoare nu e aneantizată pe deplin. Mereu rămîne o ciornă, o sugativă, o oglindă, care, de pe un birou sau dintr-un buzunar își amintește și vorbește. Sau
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
și fiicele Evei În două ore, orice femeie normală poate deveni - scuzați rima! - fatală (pentru detalii, vezi http://www.campaignforrealbeauty.ca/film fullscreen evo.html). În mai multe ore, pot deveni topmodele și nevasta lui Popeye Marinarul și o luptătoare de sumo. Mînuit de un specialist, Photoshopul poate orice. E prietenul cel mai bun al vedetelor din lumea întreagă, de la Demi Moore la Bambi, și a aruncat multe adolescente în brațele anorexiei. Dar mai bine s-o luăm cu începutul. Să vedem cum
Cum am ajuns copertă Vogue by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19966_a_21291]
-
să nu i se șteargă herpesul. De la el a învățat și Zîna cîte ceva. Mai nou, cere să i se mai lase cîte-un rid, pe ici pe colo, ca să pară mai naturală. Mai greșește și Adobe, că e și el... mînuit de om Acum vreo zece ani, Curierul Național a apărut cu o poză de prima pagină în care președintele Constantinescu dădea mîna cu el însuși, doar că mai înalt. Scandal. Panică. Managementul ziarului în prag de atac cerebral. Ce se-ntîmplase
Cum am ajuns copertă Vogue by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19966_a_21291]
-
de suplinire. Și așa a apărut mosorul, un agregat staționar realizat sub licență germană, cu motor de „Volkswagen”, care are instalat pe el un mosor. La rândul său, acesta are înfășurat pe el un cablu de oțel de un kilometru. Mânuit de un tehnician cu experiență, mosorul poate trage și ridica o parapantă de unul-două locuri sau chiar un deltaplan. Se asigură astfel o înălțime de 300-400 m la care omul, după ce face mai înainte doi-trei pași, ajunge în jumătate de
Agenda2003-18-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280979_a_282308]
-
o altercație între Victor Petru Willjung, de 37 de ani, taximetrist la Tudo, și Ioan Honoș, de 22 de ani, din Sacoșu Turcesc, sprijinit de alți tineri. Taximetristul a cerut ajutor la colegii săi - breasla celor ce-și câștigă pâinea mânuind volanul e foarte unită - și în comună au sosit 30 de taximetriști, care s-au dus la locuința lui Gheorghe Honoș, unde se refugiase fiul acestuia, provocând distrugeri imobilului și mașinii. Poliția a anunțat că toți taximetriștii identificați că au
Agenda2003-19-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280999_a_282328]
-
cu forța armelor, și s-a aflat mereu la întretăierea lumilor, deci a modelor și influențelor și în această privință. Turci, austrieci, unguri, români, nemți, italieni, spanioli, sârbi și alte neamuri au luptat aici cu armele pe care le știau mânui; unii, ca mercenari, alții ca și cuceritori, alții ca să-și apere casele și starea. Sute de ani, armurierii au fost mai căutați, mai artiști și mai bogați decât bijutierii.... Timpul nu iartă, iar armele vechi pe care Muzeul Banatului le
Agenda2003-3-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280601_a_281930]