1,063 matches
-
jegul ăla sfânt. — Ah, chiar am de gând să te fut, evreico, i-am șoptit eu malefic. Ești nebun! strigă ea împingându-mă cu toată forța ei, deloc neglijabilă. Ești un dement scăpat de la balamuc! — Nu, vai, nu, Naomi, am mârâit eu, vai, nu, dar trebuie să-ți dau o lecție - și m-am opintit, m-am opintit în ea ca s-o învăț minte: O, tu, evreică virtuoasă, s-au schimbat rolurile, țațkele 1! Acum, Naomi, tu ești în defensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pentru călimări, clopoțeii fisurați și mirosul hainelor de băieți? Îndoiala o făcu mai puțin sigură de sine și vorbi blând, mult mai blând decât intenționase, căci Îi era greu să-și moduleze adecvat vocea răgușită. Vom merge mână În mână, mârâi ea triumfătoare. Nu sunt aici ca să vă las de izbeliște. Nu vreau să mă amestec. Dacă izbândiți, povestea mea va avea și mai mare valoare. Promit să nu divulg nimic până ce nu-mi spuneți dumneavoastră. Spuse cu voce plângăreață, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pedeapsa mea începe în felul ăsta. Dovada liberului meu arbitru. Aceasta e calea spre mântuirea mea. Și vocea polițaiului, răgușită și mirosind a țigară, zice: — Procedura standard în cazul tuturor deținuților considerați periculoși. Și număr: 7, 8, 9... Și polițistul mârâie: — O să simțiți o ușoară apăsare, așa că vă rog să vă relaxați. Și număr: 10, 11... Și futu-i. Futu-i! — Relaxați-vă, zice polițaiul. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i! Durerea e mai rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
legănat, s-a așternut liniștea. Pasagerii vorbesc în șoaptă, ori, cei mai mulți, stau întinși pe saltele, privind aiurea. Bătrîna cu ochelari, înțelegînd că vecina ei n-o ascultă, a tăcut și ea, mulțumindu-se să ofteze cînd și cînd. Cățelușa a mîrîit scurt, iar stăpîna a înțeles că vrea afară; s-a ridicat și a pornit spre grupul sanitar. Nina s-a culcat din nou, cu ceafa rezemată de brațul actorului, învelită pe picioare cu pătura aspră, înfrumusețîndu-și fața adormită cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unei reviste. Felicitări! Mersi! strîmbă din nas Lazăr, săltînd fruntea de pe brațe. În vecinătatea dumneavoastră, nici să cuget nu mai pot. Și pînă mîine în zori, cînd vor sosi crucișătoarele atomice, trimise de tovarășul Săteanu, e cale lungă. Ce naiba tot mîrîi mereu!? Zi odată ce mai ai de zis și termin-o, devii agasant. Cine m-a turnat cu pocherul? Ai luat-o de la capăt? Parcă ești o babă. Apropo de babă: să-i cer cărțile? Nțt! Aia cu cățelul, dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poliția, nu parchetul, instanțele medicale cele mai înalte ale țării i-au retras postul didactic pentru furt intelectual. Iar acum, Beuran, de profesie medic, își amenință colegii cu justiția, în vreme ce ministrul de Interne, apărătorul din oficiu al ministrului Sănătății, le mârâie că „armata e lungă”... Tot ce a reușit să mă convingă chirurgul Beuran e că, dacă ar omorî un pacient printr-o greșeală, ar găsi pe loc o sumedenie de scuze și circumstanțe în care să ajungă să creadă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ciudat! Nu-mi Închipuiam că războiul poate fi astfel. Și Rowe contemplă Încă o dată dezolanta priveliște: cam așa trebuie să i se fi arătat Ierusalimul lui Isus cînd i s-au umplut ochii de lacrimi... — Mie nu mi-e frică, mîrÎi cu arțag individul cu melon. — SÎntem În căutarea unui mic film, probabil mult mai mic decît un mosor de ață, spuse domnul Prentice cuprinzîndu-și În palme genunchii osoși. Un film mai mic decît cele pentru aparatele „Leica“. Ați citit, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnule. — Dar ce-i aici, o serată? se burzului domnul Prentice. — A, nu, domnule! Dar cum unul dintre ei mai este Încă În viață, ne-am gîndit că n-ar strica să chemăm preotul. — Evenimentele par să se fi precipitat, mîrÎi domnul Prentice, posomorît. Polițistul căuta să lumineze calea, ca să-i călăuzească printre băltoacele rămase pe alee după ultima ploaie. Ajunseră, În sfîrșit, la treptele de piatră ce duceau spre ușa de la intrare. În salonul cu reviste ilustrate, unde Rowe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rezonabil, Rowe... Spune-mi, Îți place poezia? Tocmai citeam un poem care rezumă perfect situația... Și spunînd acestea, se ridică și apucă volumul de pe pat, dar Îl puse imediat la loc: acum ținea În mînă un revolver. Nu vă mișcați! mîrÎi el. Vedeți, mai avem ce discuta! Tocmai mă Întrebam unde țineai arma, zise Rowe. — Acum ne putem Înțelege omenește. SÎntem amîndoi În aceeași oală. Tot nu pricep ce-ai putea să oferi. Nu-ți Închipui, cred, că ai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe. — E surdă, răspunse Hilfe. Surdă ca un pietroi. — Bună seara, zise bătrîna. Aud că s-a dat alarma. — Da, spuse Rowe. — Scandalos! exclamă bătrîna, și urmă să-și desfășoare lîna. — Vreau negativul, mîrÎi printre dinți Rowe. — Anna ar fi trebuit să te rețină ceva mai mult. Doar am rugat-o să-mi lase un avans mai mare de timp! La urma urmei, adăugă el cu amărăciune, ar fi fost bine pentru amîndoi... — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
atâta liniște în jurul partidului de la putere. Ion Iliescu este foarte senin, foarte detașat - asta o poate vedea oricine. Se mișcă acum ca un personaj din istorie. Opoziția o face presa. Opoziție mai multă se simte în cartierele muncitorești, unde se mârâie. Dar nu este bine că nu avem opoziție. Nu e sănătos.” Se pot imputa vechii și actualei Puteri PSD-iste multe lucruri și în special d-lui Ion Iliescu. Pe lângă procesul comunismului, cerut de mulți intelectuali și studenți, încă din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
simțeau în apropiere, șerpii știau că sunt în pericol de moarte. Cu părul zbârlit și ochii arzând de nerăbdare, se apropia de șarpe cu un mers ciudat, de parcă pășea în vârful ghearelor. Apoi, când ajungea la câțiva pași de pradă, mârâia înăbușit, zgomot pe care șarpele îl percepea ca pe o vibrație a solului. Derutat pentru o clipă, de obicei, șarpele începea să se retragă, iar în acest moment, câinele țâșnea și-l mușca abil de ceafă. Mușcătura îi rupea spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lui gros sugrumat de-o cravată cu nodul cât pumnul, înghesuită într-o vestă pepit, cu nasturi maro. Aceiași pantaloni gri burlan pe care nici tata, după ce și-a lăsat gumarii la barieră, nu i-ar fi purtat. - Am uitat, mârâi de avertisment. - Te-am sunat, am sunat pe toată lumea s-o anunț... - Am avut telefonul închis! mi-arăt colții. Așadar, am fost judecat în contumancie pentru vina de-a nu participa la ritualurile lor inutile. „Să i se taie capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aproape În salturi, din stîncă În stîncă și prin bălării, făcîndu-l să se Împiedice și să cadă pe prizonierul său, căruia Îi era practic cu neputință să țină pasul cu el, pentru că era legat. - Să nu faci nici un pas greșit! mîrÎi el printre dinți, observînd că celălat Întîrzia să se ridice după a cincea căzătură. Dacă Încerci să mă tragi pe sfoară, Îți frîng coastele... Și pentru a-și Întări spusele, Îi trase un șut puternic În fund, care Îl azvîrli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe spate și scoase un răcnet de durere, dar cînd bucătarul se aruncă asupră-i, gata să-i dea lovitura de grație, se trezi deodată cu un pistol Încărcat Între ochi. - Un pas numai și-ți zbor capul de pe umeri! mîrÎi Oberlus furios, iar francezul rămase nemișcat, țintuit la pămînt și Îngrozit, În timp ce lăsa să-i cadă arma din mînă, cu un gest neputincios. La dangătul clopotului sosiră tovarășii lui de captivitate, care nu trebuiră să pună nici o Întrebare ca să Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
carton. Cerule! Niciodată nu m-am simțit atît de frustrat... O sută de bărbați, patruzeci de tunuri, unul dintre cele mai bune vase de război din flota noastră și nu am fost În stare să isprăvim cu lighioana asta... Majordom! mîrÎi el. Toarnă-mi rom! Vreau să mă-mbăt În noaptea asta, chiar dacă e Împotriva tuturor ordonanțelor. Și să nu mă trezească nimeni două zile. E un ordin! Ordinul fu respectat, iar căpitanul Lazemby deschise din nou ochii cînd se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mi orice în toată lumea asta mare și futută care este exact ceea ce pare! Flash. Mama lui Evie se uită țintă la Brandy. — Ați lucrat vreodată ca manechin? zice. Semănați mult cu o prietenă de-a fiului meu. A fiicei dumneavoastră, mârâie Brandy. Și eu pipăi invitația pe care am furat-o. Căsătoria, uniunea dintre domnișoara Evelyn Cottrell și domnul Allen Skinner, are loc mâine. La unșpe a.m., potrivit gravurii în aur. Urmată de o recepție la casa miresei. Urmată de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
curajul copilei, bărbatul își încleștă degetele pe brațele ei și-o ridică. În secunda următoare, fata mușcă mâna dușmănoasă cu putere, strânsoarea dispăru și ea căzu bufnind înapoi pe covor. Ridică privirea spre fața schimonosită de durere a bărbatului și mârâi. Acesta rămase perplex. Deveni conștient că puștoaica se va bate cu el, parte în parte, dar nu va renunța niciodată. Glasul Sandei îl făcu să tresară: M-am întors. Sunteți bine? Luana îi răspunse victorioasă: Foarte bine. Mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se prezentă și ceru să vorbească cu unul din băieți. Dorm, i-a spus femeia. Treziți-i! a venit prompt răspunsul Fără să știe prea bine de ce, Aneta intră în dormitorul nepoților și-l trezi pe Oliviu. O voce somnoroasă mârâi în receptor: Alo... Sunt Luana. Ce facem azi? Eu zic să mergem acolo unde am fost ieri cu Dan. E un loc superb, care... Băiatului i se păru că visează. Fata turuia fără opreliște, țintuindu-l de receptor, împiedicându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe cămașă, ca mărcile profunzimii oceanelor pe hartă. Arăta liniștit, pe față abia i se citea umbra unei Încruntări, de parcă fuseseră pur și simplu prinși Într-un ambuteiaj. Motorul Buickului continua să sforăie, din când În când se trezea și mârâia răgușit acoperind o clipă năvala din jur. Probabil că Bill ambreiază pentru că, de bună seamă, Îi e și lui frică, și-a zis Margaret. Se făcuse foarte cald, ferestrele erau bine Închise și ușile blocate. Din torentul de trupuri se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spunea Baby din patul de alături, vreau să dorm. Și noi ne miroseam deodată, cu nările, unul în ceafa celuilalt și el arunca perna de sub cap că-l incomoda, și paharul în care îi dizolvasem o vitamină și gemea ușor, mârâia atunci când mă ridicam ca să nu-l las singur și mie nu-mi venea să cred. De fiecare dată îmi plăcea să mă ridic, deși aș mai fi stat, dar să-l știu adormit și eu să-mi beau cafeaua ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase cuminte În culcuș. Un băiețel Își certa tatăl: Ai zis că o să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
croșeta o față de masă. La radio se auzea vocea Danei Jalobeanu. Petru a mai spus o dată bună seara și frizerii au clătinat din cap. Se apropiau de Încă o remiză. Cânta Marșul din Aida. Teckelul a deschis un ochi, a mârâit scurt apoi, fără nici un preaviz, s-a năpustit spre ușa deschisă a frizeriei, atras de farurile aprinse ale mașinilor. Fata care valsa a ferit tekelul, dar s-a lovit de un taburet și a căzut. Garderobiera a strigat: Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ce face motanul? Ne-am descărcat lucrurile cât ai zice pește și am stat în tăcere o vreme, cu spatele lipit de-un raft cu cărți groase, de geografie. Ian era bine, morocănos și furios, dar în principiu bine. După ce mârâi câteva minute, ne întoarse spatele, prefăcându-se că doarme. — La naiba, am spus. Scout încuviință din cap, cu niște ochi neliniștiți, uitându-se drept în față. Am tăcut vreme de trei sau patru minute. — Scout? — Hmmm? — Ai spus că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceva care începea cu R. Începea să se agite uneori dacă simțea mirosul lui Ian pe hainele mele și alerga de nebun prin sera de obicei liniștită a lui Randle, lătrând ca un - am cotit la dreapta - lătrând, ei bine, mârâind de fapt, iar ea trebuia să-l închidă în bucătărie înainte ca vreunul din noi să se așeze și să riște să fie atacat din toate direcțiile. M-am simțit vag vinovat pentru faptul că Randle s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]